Li Jing, unul dintre cei mai distinşi generali ai dinastiei Tang

Li Jing (571-649), unul dintre cei mai distinşi generali din Dinastia Tang, a învins turcii şi a consolidat domnia dinastiei Tang în zona Turkmenistan.

Încă din copilărie, Li Jing şi-a dorit întotdeauna să servească un împărat mare şi să aibă realizări eroice. Mai târziu, el l-a urmat pe Prinţul Li Shimin (care mai târziu a devenit împăratul Taizong al dinastiei Tang) şi a luptat în numeroase bătălii împotriva rebelilor, înainte ca dinastia Tang să cadă.

Atunci când turcii s-au dovedit a fi cea mai mare ameninţare la adresa dinastiei Tang, Li Jing a fost numit în funcţia de comandant-şef, fiind responsabil peste cinci generali şi o sută de mii de ostaşi în lupta cu turcii.

Când a fost informat că turcii au fost loviţi de o furtună gravă de zăpadă, Li Jing a decis să lanseze un atac surpriză cu 3000 de soldaţi de cavalerie sub conducerea sa. Comandantul turc Khan a fost stupefiat de apariţia bruscă a lui Li Jing şi a trupelor sale şi a fugit în panică.

Atacul pe la spate l-a forţat pe Khan să se retragă către o zonă de nord mult mai îndepărtată. În timp ce planifica o invazie pentru anul următor, Khan a trimis soli să negocieze condiţiile de predare cu dinastia Tang, pentru a-i induce în eroare pe chinezi.

Descoperind manevra lui Khan, Li Jing s-a gândit să întoarcă trucul lui Khan împotriva acestuia. Aşa că l-a sfătuit pe împărat să accepte cererea de armistiţiu a lui Khan, dar şi-a condus trupele de elită într-un alt atac surpriză împotriva turcilor. Planul a funcţionat perfect, au învins şi au capturat cea mai mare parte a forţelor turceşti. Khan a fugit, fiind ulterior capturat. Nobilii turci s-au predat cu toţii. Li Jing a fost promovat, fiindu-i acordat titlul de duce de Dai, pentru marile sale realizările în transformarea turcilor estici într-un stat vasal.

În plus faţă de realizările sale militare, Li Jing este, de asemenea, amintit pentru faptul că nu îi plăcea să iasă în evidenţă la Curte. Se apăra foarte rar, chiar şi atunci când era acuzat pe nedrept; pur si simplu el îşi făcea datoria în tăcere. Împăratul Taizong i-a apreciat personalitatea şi a avut încredere în el toată viaţa.