Jabuticaba, copacul ale cărui roade cresc direct pe trunchi (galerie foto)

Nu este o glumă şi nici fructele nu au fost plasate acolo de grădinari pentru a atrage atenţia vecinilor. Jabuticaba (Myrciaria cauliflora), fructele preferate ale brazilienilor, cresc într-adevăr pe trunchiul copacului.

Cunoscut sub numele de copacul brazilian cu struguri, această plantă este originară din America de Sud, în special Brazilia, Argentina, Paraguay şi Bolivia. Fructele sale suculente, de culoare violet, pot fi culese şi mâncate direct din copac. Ele pot fi consumate atât în stare proaspătă cât şi folosite pentru gemuri şi băuturi (suc sau vin).

Există mai multe specii similare, care corespund termenului comun Jabuticaba. Alte nume, utilizate în mod obişnuit pentru a indica acest tip de arbore unic, sunt: Jabotica, Jabuticabeira, Guaperu, Guapuru, Hivapuru, Sabará şi Ybapuru (Guarani).

Copacul creşte foarte lent iar florile sale cresc direct pe trunchi (cauliflor). În mod normal, înfloreşte şi fructifică o dată sau de două ori pe an, iar dacă are umiditate abundentă înfloreşte în mod frecvent şi fructele pot fi prezente pe tot parcursul anului.

Fructele, de 3-4 cm, cu unul sau mai multe seminţe (până la patru), cresc direct pe trunchiul principal şi pe ramurile princpale, dând un aspect caracteristic arborelui. Pielea fructului este groasă, violetă sau verzuie, astringentă şi acoperă o pulpă dulce, albă sau rozacee, gelatinoasă.

Un copac ciudat, dar util şi cu multe efecte benefice pentru sănătate

Fructele, foarte frecvente pe pieţele din Brazilia, în cea mai mare parte sunt consumate proaspete. Popularitatea lor poate fi comparată cu cea a strugurilor.

Cu toate acestea, din cauza termenului scurt de valabilitate (sunt fără acid şi fermentează deja după 3 sau 4 zile după recoltare), fructele sunt adesea folosite pentru gemuri, tarte şi, având în vedere uşurinţa de a fermenta, pentru vinuri şi băuturi spirtoase. Acesta este, de fapt, motivul pentru care nu sunt distribuite pe scară largă, ele se consumă cu precădere în zonele de cultivare.

Din fructe au fost izolate diferite substanţe printre care antioxidanţi puternici, compuşi antiinflamatorii şi anticancer.

În mod tradiţional, din coaja uscată a fructului se prepară un decoct astringent, utilizat în anumite afecţiuni precum hemoptizie, diaree, astm, şi pentru gargară în caz de amigdalită.