Iranul activează un plan de contingenţă de urgenţă, în timp ce Trump se laudă cu o "armadă frumoasă" aflată în apropiere

Financial Times şi alte publicaţii au relatat că preşedintele iranian Masoud Pezeşkian a trecut la activarea planurilor de contingenţă de urgenţă.

Scopul ar fi cel de securizare a aprovizionării cu bunuri critice şi asigurarea continuităţii funcţionării guvernului, pe fondul temerilor privind noi atacuri americane sau israeliene, într-un moment în care preşedintele Trump a declarat că o „armadă frumoasă” de nave de război americane, inclusiv portavionul USS Abraham Lincoln, a ajuns în apele regionale, relatează şi Zero Hedge.

„În iunie, am anihilat capacitatea nucleară a Iranului în cadrul Operaţiunii Midnight Hammer. Oamenii aşteptau de 22 de ani să facă asta… Erau la aproximativ o lună distanţă de a avea o armă nucleară. A trebuit să o facem”, a declarat Trump marţi seara.

„Există o altă armadă frumoasă care pluteşte frumos spre Iran chiar acum”, a adăugat Trump, explicând în continuare că speră ca Iranul să „facă o înţelegere” şi că „ar fi trebuit să facă o înţelegere de prima dată”.

Raportul FT relata anterior că preşedintele Iranului a început implementarea unor măsuri de urgenţă pentru a consolida aprovizionarea cu bunuri esenţiale şi pentru a menţine funcţionarea guvernului în cazul unor noi atacuri asupra ţării din partea SUA sau a Israelului.

Într-o întâlnire de marţi cu guvernatorii provinciilor de frontieră, Masoud Pezeşkian a emis ordine menite să „elimine birocraţia redundantă şi să accelereze importul de bunuri de bază”, potrivit presei de stat, citată în raport.

„Transferăm atribuţii către provincii astfel încât guvernatorii să poată lua legătura cu sistemul judiciar şi cu oficiali din alte organizaţii şi să poată lua decizii singuri”, a spus Pezeşkian.

Pe de o parte, există relatări potrivit cărora administraţia Trump este „deschisă pentru afaceri” când vine vorba de negocieri cu Iranul.

„Dacă vor să vorbească şi cunosc termenii noştri, suntem deschişi să avem o discuţie”, a declarat un oficial american de rang înalt pentru Axios.

Pe de altă parte însă, în pofida acestei „deschideri” faţă de o eventuală înţelegere (presupus legată de dosarele nuclear şi al rachetelor balistice), se spune că preşedintele Trump cântăreşte un set de opţiuni de escaladare vizând direct forţarea unei schimbări de regim în Republica Islamică, potrivit unor relatări recente din regiune şi din SUA.

Middle East Eye, citând oficiali arabi, relatează că Washingtonul ia în considerare în mod activ lovituri directe asupra unor ţinte de rang înalt din Teheran.

„SUA analizează lovituri de precizie asupra unor oficiali şi comandanţi iranieni cu ‘valoare ridicată’, pe care îi consideră responsabili pentru moartea protestatarilor”, a declarat pentru Middle East Eye un oficial din Golf familiarizat cu discuţiile.

Imagine a Forţelor Aeriene ale SUA

The Jerusalem Post relatează că o altă opţiune discutată este o blocadă totală a exporturilor de petrol iranian — o reluare a „manualului” aplicat Venezuelei anul trecut. Acea campanie a văzut Washingtonul impunând un embargo, confiscând petroliere şi, în cele din urmă, răpindu-l pe preşedintele Venezuelei, Nicolas Maduro, în raidul militar din 3 ianuarie asupra Caracasului.

Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a apărut ca un principal susţinător al războiului economic, argumentând că prăbuşirea economiei Iranului ar crea condiţii suficient de severe pentru a declanşa o revoltă internă împotriva guvernului sau pentru a înfometa sistemul până când se va prăbuşi (aşa cum s-a întâmplat şi în cazul aliatului Iranului, Siria). Trezoreria SUA a început în urmă cu câteva zile să lovească oficiali de la Teheran cu noi sancţiuni legate de proteste.

Alţi oficiali de rang înalt pledează pentru o abordare mai „cinetică”. Membri ai cabinetului lui Trump au cerut lovituri militare ţintite împotriva activelor guvernamentale şi militare iraniene, dar spun că acestea ar putea fi limitate ca amploare, asemănător acţiunii militare din războiul de 12 zile din iunie, care a implicat Israelul.

La începutul acestei luni, Trump ar fi renunţat să lovească Iranul, invocând îngrijorări că Pentagonul nu dispunea de suficiente forţe în regiune pentru a răsturna decisiv guvernul, chiar într-un moment în care forţa de atac a Marinei SUA era consolidată în sudul Caraibelor.

Însă un fost oficial american a declarat pentru Middle East Eye că probabilitatea unei lovituri este acum mai mare decât era în urmă cu doar câteva săptămâni. În prezent, are loc o acumulare militară majoră în întregul Orient Mijlociu, inclusiv desfăşurarea unui grup de lovire cu portavion (grupul USS Abraham Lincoln), avioane de vânătoare suplimentare şi sisteme avansate de apărare antiaeriană — semnalând că „toate opţiunile” sunt într-adevăr pe masă.

Protestele din Iran au dispărut de mult din prim-plan, dar ce s-a schimbat?

„Preşedintele Trump a primit mai multe rapoarte ale serviciilor de informaţii americane care indică faptul că poziţia guvernului iranian se slăbeşte”, potrivit mai multor persoane familiarizate cu informaţiile citate marţi de The New York Times.

Controlul guvernului iranian asupra puterii este la cel mai scăzut nivel de la răsturnarea şahului în revoluţia din 1979, indică rapoartele.

Însă dilema rămâne, în timp ce „şoimii” din administraţie cer acţiune.

Potrivit NYT, Trump a avertizat că ar putea lovi Iranul pe măsură ce represiunea sângeroasă a guvernului împotriva protestelor s-a extins. Totuşi, consilierii săi au fost divizaţi în privinţa beneficiilor atacurilor, mai ales dacă acestea ar fi doar lovituri simbolice împotriva unor elemente ale guvernului implicate în represiune.

Un „şoim” dintr-un think tank anti-Iran, Jason Brodsky, director de politici la United Against Nuclear Iran (UANI), scrie că „regimul Iranului îşi doreşte un acord de tip JCPOA. Este extrem de puţin probabil ca Ali Khamenei să accepte termenii pe care America îi cere, deoarece ar echivala practic cu o formă de schimbare de regim. Dar Republica Islamică va încerca să inducă Statelor Unite ideea că va negocia în mod serios, pentru a evita un atac şi a prinde SUA într-un şir nesfârşit de negocieri.

Dar trebuie menţionat că Teheranul are, de asemenea, puţine motive să aibă vreodată încredere în Washington, având în vedere că acordul JCPOA iniţial a fost abandonat atunci când prima administraţie Trump s-a retras unilateral din el.