Instanţa germană blochează tentativa unui cercetător de a accesa dosarele Angelei Merkel din arhivele Stasi
Un tribunal din Berlin a respins o acţiune legală prin care se solicită accesul la dosare referitoare la fostul cancelar german Angela Merkel din arhivele poliţiei secrete a Germaniei de Est, stabilind că cererea nu îndeplineşte condiţiile legale stricte care reglementează publicarea acestor documente.
Procesul a fost intentat de Marcel Luthe, preşedintele organizaţiei Good Governance Union, care a susţinut că are nevoie de acces la documente în care este menţionată Merkel pentru un proiect de cercetare privind activitatea acesteia în ultimii ani ai Republicii Democrate Germane.
Potrivit Berliner Zeitung, Tribunalul Administrativ din Berlin a respins cererea şi i-a impus lui Luthe plata unor costuri legale de aproximativ 20.000 de euro.
În motivarea orală a deciziei, judecătorul Jens Tegtmeier a declarat că legea privind dosarele Stasi nu oferă un drept general de a consulta dosare despre orice persoană, scrie RMX. În schimb, legea permite divulgarea doar în circumstanţe limitate, de exemplu dacă se dovedeşte că persoana vizată a colaborat cu Germania de Est sau dacă era deja o figură publică în momentul în care documentele au fost create.
Potrivit instanţei, niciuna dintre aceste condiţii nu se aplică în cazul lui Merkel.
Arhivele Stasi reprezintă o vastă colecţie de documente create de Ministerul pentru Securitatea Statului, poliţia secretă a fostului regim comunist din Germania de Est. Înainte de căderea Zidului Berlinului în 1989, Stasi a construit unul dintre cele mai extinse sisteme de supraveghere internă din lume, menţinând milioane de dosare despre cetăţeni suspectaţi de disidenţă politică sau de contacte cu Occidentul. Arhivele includ rapoarte ale informatorilor, note de supraveghere, fotografii, corespondenţă şi alte materiale colectate prin reţeaua agenţiei de ofiţeri şi colaboratori neoficiali.
După reunificarea Germaniei, aceste documente au fost păstrate şi plasate sub protecţie juridică specială. Persoanele au dreptul să consulte dosarele întocmite despre ele, însă accesul la documente care privesc terţe părţi este strict limitat pentru a proteja viaţa privată.
Luthe nu a susţinut că Merkel ar fi fost informatoare Stasi, dar a argumentat că există întrebări legate de activitatea ei în perioada finală a Germaniei de Est, care ar justifica accesul la arhive.
Printre aspectele ridicate în instanţă s-a numărat un incident în care materiale interzise ale mişcării Solidaritatea ar fi fost descoperite de autorităţile de frontieră est-germane când Merkel s-a întors dintr-o călătorie în Polonia. Echipa juridică a lui Luthe a susţinut că în cazuri similare au existat adesea consecinţe grave, ridicând întrebări despre motivul pentru care tânăra Merkel nu a fost sancţionată.
Acţiunea a evidenţiat, de asemenea, rolul lui Merkel la Institutul Central de Chimie Fizică din Germania de Est, unde a fost secretar al Tineretului Liber German (FDJ), organizaţia oficială de tineret comunist a fostului stat est-german.
În plus, reprezentanţii lui Luthe au susţinut că rolul lui Merkel ca purtător de cuvânt al partidului reformist Democratic Awakening în 1990 ar putea să o califice drept „persoană de istorie contemporană”, o categorie juridică ce permite un acces mai larg la materialele de arhivă.
Instanţa a respins aceste argumente, sugerând că Merkel era, cel mult, o figură politică „minoră” la acea vreme şi că divulgarea documentelor de supraveghere nu ar fi justificată. De asemenea, a precizat că nu există dovezi concrete că Merkel ar fi beneficiat de pe urma Stasi sau că ar fi avut un rol public suficient de important înainte de reunificarea Germaniei.
În timpul audierii, echipa juridică a lui Luthe a susţinut că istoricii ar trebui să poată examina arhivele tocmai pentru că existenţa şi conţinutul documentelor relevante rămân necunoscute. Ei au descris situaţia ca pe o „cutie neagră”, afirmând că cercetarea semnificativă este imposibilă fără identificarea prealabilă a documentelor existente.
După pronunţarea deciziei, Luthe a declarat că intenţionează să continue lupta juridică şi să ducă cazul în faţa instanţelor superioare, inclusiv la Curtea Constituţională a Germaniei, dacă va fi necesar.
„Decizia instanţei administrative este mai mult decât surprinzătoare în lumina desfăşurării audierii orale, mai ales că şi pârâtul a fost nevoit să admită în timpul audierii că doamna Merkel era deja o figură de istorie contemporană chiar şi în perioada RDG.
Dar într-o procedură în care judecătorul preşedinte a fost înlocuit de două ori — cel mai recent cu două zile înainte de audiere — pot apărea într-adevăr şi surprize”, a spus Luthe într-o declaraţie, după decizie.
