În exclusivitate: O vacanţă în China a fost întreruptă de un masacru

Când John Shackman a plecat în vacanţă în China cu soţia lui, ei nu se aşteptau să se trezească fugind de gazele lacrimogene aruncate de soldaţi în apropierea Pieţei Tiananmen sau să se grăbească spre aeroport pentru a pleca din ţară cu primul avion, după masacrul studenţilor din 4 iunie, 1989.

Shackman şi soţia sa, Lori, se aflau într-o vacanţă în jurul Asiei, înainte de a ajunge la Beijing. La ultima lor oprire din Bangkok, Shackman a fost avertizat – dintre toţi oamenii – de fostul vicepreşedinte Spiro Agnew, cu care s-a întâlnit întâmplător în holul Hotelului Royal Orchid, că există o mare instabilitate în China şi el ar trebui să-şi anuleze călătoria.

Descurajat, Shackman a întrebat hotelul. Răspunsul a venit printr-un telex: "Beijingul este foarte sigur acum, este sezonul propice pentru turişti. Vă urez bun venit în Beijing."

Ei au ajuns pe 1 iunie, când protestele erau în toi, şi au plecat pe 4 iunie, ziua masacrului.

Mai erau şi alţi americani la hotel şi în Beijing, deşi majoritatea erau în grupuri de turism. Nu era cazul lui Shackman. "Îmi place să călătoresc foarte mult şi nu-mi place să merg cu altcineva; îmi place explorarea pe cont propriu, plimbându-mă de ici-colo, doar pentru a afla cum e viaţa în acel loc."

Shackman, acum în vârstă de 57 de ani, a lucrat în vânzări internaţionale şi a călătorit foarte mult. Până în prezent, el nu a relatat pentru mass-media povestea deplină a experienţelor sale în China şi nici nu a permis publicarea fotografiilor făcute atunci.

Unul dintre primele lucruri pe care le-au făcut la sosirea în Beijing a fost să meargă în piaţă. Ei au stat de vorbă cu studenţii, au fost invitaţi în interiorul corturilor (care semănau cu cele din Mişcarea Ocupaţi Wall Street, a spus Shackman). Le-am ascultat poveştile şi ne-am bucurat de atmosferă.

"Într-un fel era interesant să vedem acest lucru. Voi aţi văzut asta la ştiri, dar noi am trăit asta acolo."

Asta a fost pe 1 iunie. Secretarul general al Partidului Comunist Chinez, Zhao Ziyang, care a fost demis ulterior, vizitase deja studenţii pe 19 mai şi a vorbit cu ei ca să părăsească zona. Tabăra şi locuitorii săi erau deja condamnaţi.

Pe 3 iunie, Shackman şi soţia sa s-au întors în piaţă şi au fost chiar mai impresionaţi. Şi mai mulţi oameni, din toate colţurile oraşului, se aflau acolo. "Erau copii, familii, persoane în vârstă. Nu erau doar studenţi. În acea zi era toată lumea. Toată lumea a vrut să vină şi să vadă ce se întâmplă."

Elevii au fost încântaţi să-i vadă şi i-au invitat din nou pe călătorii americani în corturile lor. Ei au vrut ca americanii să răspândească vestea despre ce se întâmplă în Statele Unite, oferindu-le multe fotocopii ale manifestelor politice. Alţii au scris mesaje în cretă pe stradă pentru a explica publicului (nu exista Internet în 1989).

"Exista un anumit sentiment în interiorul pieţii, ceva interesant, a fost aproape la fel ca ceea ce v-aţi aştepta la Woodstock", a spus Shackman. "Mi se face pielea ca de găină când vorbesc despre asta. A fost un sentiment electric. Toată lumea se afla într-o stare de spirit foarte bună. A fost captivant să vedem toate acestea pe viu. Nu cred că au mai experimentat ceva asemănător, o mişcare în care toţi să se adune pentru cauza lor. "

Dar în scurt timp totul s-a schimbat. "Dintr-o dată studenţii ne-au spus 'trebuie să plecaţi, trebuie să plecaţi chiar acum. Va fi o mulţime de sânge." Instantaneu totul a devenit haotic şi mii de oameni au început să fugă."

Aceasta s-a întâmplat în după-amiaza zilei de 3 iunie. "Toată lumea a numit ziua de 4 iunie critică, dar de fapt totul a început pe 3 iunie. Ne-au spus că trupele au început să vină în colţul Tiananmen şi puteam auzi ce se întâmplă."

Shackman a auzit când au fost aruncate gaze lacrimogene şi le-a mirosit. El a văzut că trupele se aflau la mai multe blocuri distanţă. Ei au fugit înapoi la maşina şi şoferul lor, aflaţi în faţa Hotelului Beijing la mai multe blocuri distanţă, şi uzi de transpiraţie, au cerut să fie duşi înapoi la hotel. "Nu am alergat atât de repede în viaţa mea", a spus el.

"În acel moment, întregul oraş s-a schimbat. În acel moment a devenit haotic", a spus Shackman.

Oamenii alergau înspre şi dinspre piaţă. Vacanţa le-a fost distrusă. Shackman şi soţia lui se temeau acum să nu rămână prinşi în China sau mai rău. "Soţia mea a început să se simtă rău.

Shackman nu a dormit în noaptea de 3 iunie şi în dimineaţa zilei de 4 iunie, când a avut loc masacrul. Poliţia din hotel - prost deghizată în civil - le monitoriza conversaţiile. Tancurile treceau în sus şi în jos pe străzi. Comisarii politici au atârnat bannere roşii mari pe hotelul unde erau cazaţi, proclamând corectitudinea Partidului Comunist.

Cu dificultate au găsit un taxi pe 4 iunie şi au plecat în acea noapte, plătind pentru biletele de avion direct la aeroport, cu o grămadă de yuani.

Doamna Shackman a avut mai multe reacţii fizice ca urmare a stresului cauzat de evenimentele de pe 3 şi 4 iunie. Abia recent dl Shackman a fost în stare să o convingă că ar fi bine să se întoarcă în China.

"Dacă guvernul i-ar fi lăsat pe studenţi să plece, s-ar fi confruntat cu probleme ulterior. Aşa că au ales că acţioneze în forţă şi să încheie lucrurile într-un mod urât, pentru a nu mai avea probleme din nou", susţine Shackman.

Regimul a fost speriat de interesul faţă de proteste al unui segment demografic mai larg decât studenţii. "Ceea ce se întâmpla era că oamenii obişnuiţi spuneau 'Ştii ce, cred că se întâmplă ceva important aici'." Partidul, pe de altă parte, a vrut să-şi afirme dictatura. "Ei trebuiau să-şi reafirme controlul."

chinareports@epochtimes.com

The Epoch Times publică în 35 de ţări şi în 19 limbi. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru electronic.