Frica liderului chinez a întors ţara cu susul în jos

Oamenii s-au întrebat cum de au explodat brusc atâtea scandaluri politice în China - fostul intransigent Bo Xilai a fost demis, soţia lui a fost acuzată de crimă, iar puternicul Zhou Yongkang şi-a pierdut autoritatea şi este anchetat. De fapt, aceste evenimente recente sunt doar continuarea unei drame care a început acum 23 de ani. Punctul culminant al dramei încă nu a avut loc, dar urmează cât de curând.

Liderul paranoic

În 1989, cererile studenţilor şi oamenilor obişnuiţi chinezi pentru democraţie şi libertate, l-au speriat pe Deng Xiaoping, care voia să îndrepte China în această direcţie treptat şi în termeni proprii.

În contextul mişcării studenţeşti, liderii pe care i-a ales pentru realizarea reformei politice au devenit o ameninţare la adresa controlului său final al puterii. El a trebuit să-i înlăture din funcţie, folosindu-se de autoritatea derivată din moştenirea sa politică şi de controlul armatei.

În primul rând, Deng l-a concediat pe Hu Yaobang, secretarul general de atunci al Partidului Comunist Chinez (PCC), care a murit la scurt timp după ce a fost trădat de vechii săi prietenii şi aliaţi.

Apoi, Zhao Ziyang, care i-a urmat lui Hu Yaobang ca şef al partidului, a trebuit să plece. Zhao a fost eliminat după ce şi-a exprimat public simpatia pentru studenţii pro-democraţie care au ocupat Piaţa Tiananmen. Zhao a rămas sub arest la domiciliu până la moartea sa, cu trei ani în urmă.

După ce a eşuat de două ori în alegerea persoanei potrivite pentru a conduce partidul, Deng l-a promovat pe intransigentul Jiang Zemin, atunci lider de partid în Shanghai.

Jiang a fost extrem de agitat când a fost ales, pentru că a înţeles că ceea ce s-a întâmplat cu predecesorii săi ar fi putut să i se întâmple şi lui.

A avut dreptate. În 1992, Deng a fost atât de supărat de lipsa de interes a lui Jiang faţă de avansarea reformei economice că a ţinut faimosul său discurs din timpul călătoriei în sudul Chinei. El a indicat că oricine nu se conformează cu reformarea Chinei ar trebui înlăturat de la putere.

Deng plănuia să-l înlocuiască pe Jiang Zemin cu Qiao Shi, preşedintele de atunci al Congresului Naţional al Poporului. Qiao este cunoscut ca un lider deschis şi orientat spre reformă. Iar aliaţii politici şi prietenii vechi ai lui Deng, Yang Shankun şi fratele său Yang Baibin, care controla armata, l-au sprijinit deschis pe Qiao.

Jiang era pe punctul de a intra în dizgraţie şi a fi demis. Cu toate acestea, consilierul său politic, Zeng Qinghong, a trezit suspiciunea lui Deng că fraţii Yang sunt prea puternici şi au propria lor agendă. Deng i-a înlăturat pe fraţii Yang, iar Jiang şi-a păstrat funcţia, după ce şi-a schimbat atitudinea faţă de reformă.

Jiang a scăpat de demitere, dar a înţeles că îi lipseşte autoritatea şi popularitatea

Jiang a scăpat de demitere, dar a înţeles că îi lipseşte autoritatea şi popularitatea. Unul dintre colegii lui l-ar putea înlocui în orice moment, dacă Deng ar fi vrut. Jiang a simţit nevoia disperată să obţină controlul armatei şi poliţiei armate pentru a supravieţui. Jiang a pregătit actul următor al dramei.

Lansarea unei campanii politice

Mao Zedong a scăpat de rivalii săi politici şi şi-a consolidat puterea prin lansarea unor campanii politice la nivel naţional, cum ar fi mişcarea anti-dreapta din 1957 şi Marea Revoluţie Culturală în 1966.

Jiang l-a imitat şi a ales ceea ce credea că va fi o ţintă sigură: practica spirituală Falun Gong (de asemenea cunoscută sub numele de Falun Dafa).

Falun Gong şi-a câştigat rapid popularitatea după ce a devenit publică în 1992. Poporul chinez era dezamăgit de dogma comunistă, iar principiile Falun Gong bazate pe Adevăr, Compasiune şi Toleranţă aveau legături profunde cu cultura tradiţională şi convingerile chineze.

Meditaţiile şi exerciţiile qigong din cadrul Falun Gong au ajutat oamenii să reducă stresul şi au îmbunătăţit stilul lor de viaţă, pe măsură ce au renunţat la obiceiurile negative şi la dependenţe. Conform unui sondaj de opinie realizat de Biroul Naţional pentru Sporturi din China, între 70 şi 100 de milioane de chinezi din toate categoriile sociale practicau Falun Gong.

Atunci când unii maoişti au criticat învăţăturile Falun Gong şi au susţinut că contrazic dogma comunistă, Qiao Shi a sprijinit practica, pe baza unei investigaţii efectuate de Congresul Naţional al Poporului şi de Biroul Naţional pentru Sporturi.

După ce practicanţii Falun Gong au fost hărţuiţi şi arestaţi pentru protejarea drepturilor lor constituţionale, într-un oraş din sud-estul Beijingului, numit Tianjin, peste 10.000 de practicanţi au mers la Beijing pe 25 aprilie 1999, pentru a face apel la Oficiul pentru Scrisori şi Vizite, biroul central pentru recursuri.

Premierul Zhu Rongji s-a întâlnit cu câţiva reprezentanţi voluntari şi le-a promis că dreptul de a practica Falun Gong va fi protejat. Zhu a fost lăudat de mass-media mondială pentru felul în care a manevrat situaţia.

Jiang a profitat de ocazie. Urmând exemplul lui Mao Zedong, acesta lansând Marea Revoluţie Culturală prin redactarea de scrisori, Jiang a adresat o scrisoare tuturor membrilor Biroului Politic şi liderilor de partid retraşi, insistând asupra faptului că Falun Gong era manipulat de forţe occidentale anti-China.

El a susţinut argumentul său cu ajutorul unor informaţii false, conform cărora guvernul SUA ar fi oferit milioane de dolari pentru a sprijini Falun Gong. El a insistat că Falun Gong, care are cel puţin 70 de milioane de practicanţi, concurează cu PCC, în ciuda faptului că Falun Gong este o practică de auto-îmbunătăţire, fără niciun interes politic.

Cei mai mulţi dintre membrii Comitetului Permanent al Biroului Politic nu au fost de acord că Falun Gong reprezintă o ameninţare la adresa puterii comuniste, dar Jiang a "unificat" opiniile, ceea ce înseamnă în jargonul comunist că şi-a impus propria voinţă.

Jiang a realizat mai multe obiective prin persecutarea practicanţilor Falun Gong.

În primul rând, el şi-a creat imaginea de adevărat lider comunist, care protejează marxismul şi leninismul mai mult decât alţi lideri din China.

În al doilea rând, pentru a elimina Falun Gong, Jiang a acordat putere şi resurse nelimitate organului numit de partid Comitetul pentru Afaceri Politice şi Legislative (CAPL).

CAPL are în subordine poliţia, poliţia populară armată (având 1,7 milioane de poliţişti, ea este egală în mărime cu o forţă militară), precum şi departamente judiciare. Bugetul său pentru "menţinerea stabilităţii" este mai mare decât bugetul de apărare.

Şeful CAPL, mai întâi Luo Gan, apoi Zhou Yongkang, a fost făcut membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic, fiind unul din cei nouă oameni care conduc China. Creşterea puterii CAPL l-a protejat pe Jiang Zemin împotriva ameninţărilor din cadrul Partidului.

În cadrul CAPL a fost înfiinţată o unitate specială, cunoscută sub numele de Biroul 610, care avea autoritatea la fiecare nivel de partid şi din guvern de de a "transforma" şi "eradica" practicanţii Falun Gong.

În al treilea rând, Jiang Zemin a fost capabil să îşi identifice adevăraţii susţinători şi aliaţi, prin atitudinea şi comportamentul lor în ceea ce priveşte persecuţia împotriva Falun Gong.

Consecinţele

Atâta timp cât un oficial era de partea lui Jiang Zemin, corupţia şi infracţiunile erau probleme minore. Oficialii care l-au sprijinit pe Jiang au format o facţiune sângeroasă, ce a implementat campania sa.

China suferă cea mai gravă corupţie şi decădere morală din toată istoria sa

Prin urmare, moştenirea pe care regimul lui Jiang a lăsat-o în urmă este faptul că China suferă cea mai gravă corupţie şi decădere morală din toată istoria sa.

Este confirmat faptul că în ultimii 13 ani, peste 3537 de practicanţi Falun Gong au fost ucişi sau torturaţi până la moarte, numărul real fiind probabil de ordinul zecilor de mii. Milioane de oameni au fost reţinuţi arbitrar şi li s-a spălat creierul.

Conform relatărilor, Jiang i-ar fi spus unui confident că regretă două lucruri în viaţa lui: că nu a lăsat personalul ambasadei chineze să plece din Belgrad în timpul bombardamentelor americane din fosta Iugoslavie şi că a început campania împotriva Falun Gong.

Oricare ar fi regretele lui Jiang, crimele împotriva practicanţilor Falun Gong sunt atât de mari, că el şi adepţii săi nu vor putea suporta consecinţele. Jiang a devenit obsedat de a continua campania, astfel încât crimele fracţiunii sale să nu fie expuse. Zhou Yongkang este şeful actual al acestei politici şi se retrage în această toamnă. Fracţiunea sângeroasă are nevoie disperată de cineva care să îi ia locul.

Bo Xilai i-a persecutat acerb pe practicanţii Falun Gong pentru a-i făcea pe plac lui Jiang Zemin. În timpul mandatului său ca guvernator al provinciei Liaoning, persecuţiile îndurate de practicanţi au fost printre cele mai rele din China.

Provincia Liaoning este locul unde şeful poliţiei Wang Lijun a stabilit un centru de transplanturi de organe. Acesta este, de asemenea, locul unde organele practicanţilor Falun Gong au fost recoltate pe scară largă, pentru profit.

Bo Xilai era candidatul perfect ce îl putea succeda pe Zhou Yongkang ca şef al CAPL şi în cadrul Comitetului Permanent. În aceste poziţii, Bo se putea asigura că fracţiunea sângeroasă nu va fi trasă la răspundere. Zhou Yongkang l-a susţinut pe Bo Xilai până în ultimul moment, înainte de căderea lui - fiind singurul membru al Comitetului Permanent care a făcut acest lucru.

Cu toate acestea, Jiang Zemin a trebuit să îi promită lui Bo Xilai mai multe lucruri în schimbul loialităţii sale, inclusiv ajutor în încercarea de a-l înlocui pe Xi Jingping - oficialul desemnat pentru a-l succeda pe Hu Jintao ca lider al partidului. Ambiţia publică şi comportamentul arogant al lui Bo Xilai, l-au forţat pe Hu Jintao să-l înlăture.

Acuzaţii penale

Decizia lui Hu Jintao de a-l demite pe Bo Xilai a inaugurat un nou act în această dramă. Demiterea lui Bo Xilai este un pas crucial în încheierea politicii dezastruoase de persecutare a Falun Gong - o politică ce a făcut China să devină din ce în ce mai infamă, datorită situaţiei privind drepturile omului, şi din ce în ce mai instabilă.

Pe de o parte, Hu Jintao nu vrea să îşi asume responsabilitatea pentru crimele comise de fracţiunea lui Jiang Zemin împotriva poporului chinez. Până la urmă, Hu a deţinut titlul de lider al ţării în ultimii 10 ani. Aceasta este ultima lui şansă de a se dezvinovăţi, înainte de a se retrage, în această toamnă.

Pe de altă parte, Hu Jintao nu a avut de ales cu privire la eliminarea lui Bo Xilai. Dacă el i-ar fi permis lui Bo Xilai să rămână la putere iar biroului 610 şi CAPL să îşi menţină puterea, Hu Jintao şi familia sa ar fi devenit ei înşişi victime.

Practicanţii Falun Gong au dus o campanie de nesupunere civilă ce durează de 13 ani şi s-a opus persecuţiei, schimbând inimile şi minţile poporului chinez. Persecuţia este profund nepopulară.

Practicanţii vor ocupa curând locul central în drama pentru transformarea Chinei. Ei au documentat atent crimele comise în timpul persecuţiei, iar cei responsabili vor fi traşi la răspundere şi judecaţi. Jiang Zemin va fi printre primii.

Michael Young, un scriitor chinezo-american din Washington DC, scrie despre China şi relaţiile chinezo-americane.

The Epoch Times publică în 35 de ţări şi în 19 limbi. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru electronic.