Francezii discută greşelile lui Sarkozy: se exprimă incorect gramatical
Preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy face greşeli gramaticale, fapt care i-a determinat pe criticii săi să se întrebe dacă este un capriciu sau este vorba de incultură, notează luni Corriere della Sera.
Sarkozy un om al poporului? Cum ar putea un avocat specializat în afaceri, care a crescut în cartierul şic din Parc Monceau şi a devenit mai târziu primar al suburbiei bogate Neuilly, să-şi permită licenţe lingvistice şi greşeli pe care decenii de şcoală a Republicii le-a extirpat deja şi din clasele mai dezavantajate? Detractorii săi se întreaba dacă este vorba de un capriciu populist sau de incultură, dar un lucru este cert: preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy vorbeşte incorect gramatical.
Sarkozy vorbeşte o franceză foarte proastă. Răspunde cu insulte vulgare atunci când este provocat - 'Casse-toi, pov'con', 'Cară-te, sărmane idiot' -, a intrat de acum în istorie şi greşeşte sintaxa sau gramatica atunci când încearcă să menţină un nivel ridicat al conversaţiei.
În zilele care au marcat ce-a de-a 15-a comemorare a decesului elegantului Francois Mitterrand, membrii familiei socialiste au amintit acest lucru, nu fără partizanat. Fiica lui Mitterrand, Mazarine Pingeot, a afirmat: 'Sarkozy se lasă pradă unei forme de diminuare a funcţiei, de demagogie, insuportabilă. Nu l-am auzit niciodată pe tatăl meu spunând un cuvânt grosolan''.
'Mitterrand avea o stapânire absolută a limbii franceze, aşa cum este potrivit pentru un preşedinte'', a declarat şi Segolcne Royal.
Tema subterană a capcanelor francezei pentru ''ungurul'' Nicolas Sarkozy de Nagy Bocsa a revenit la suprafaţă atunci când deputatul socialist Francois Loncle a scris o scrisoare oficială ministrului educaţiei, Luc Chatel, cerând într-o franceză aleasă, puţin suprarealistă, 'ce dispoziţii ar intenţiona ministrul să adopte pentru a remedia imediat erorile de limbă ale preşedintelui''.
Chatel a încercat să răspundă cu aceeaşi monedă, cu o mână pe inimă şi cealaltă pe dicţionar: 'Preşedintele Republicii vorbeşte în mod clar şi sincer, refuzând un stil anfigoric (sic!) şi circumvoluţiile sintactice care derutează cetăţenii. A-l judeca cu severitatea puristului înseamnă a ignora simţul său al proximităţii''.
De fapt, Sarkozy ar vorbi la fel ca iubiţii săi francezi. Uită adesea jumătate din negaţie. De exemplu, 'J'ecoute mais je tiens pas compte' în loc de 'je ne tiens pas compte''. Totodată, foloseşte forme pripite şi colocviale - ''Y'a un Premier ministre, y'en a pas deux'',, în loc de ''Il y a un Premier ministre, il n'y en a pas deux'', chiar cu ocazii importante, cum ar fi interviul televizat din luna noiembrie anul trecut, în care de asemenea, s-a hazardat să folosească un acrobatic ''imparfait du subjonctif'', un timp verbal de acum total depăşit.
Lingvistul Jean Veronis, care a scris o carte despre vocabularul lui Sarkozy, a lansat în ziarul Liberation ipoteza că preşedintele încearcă să obţină avantaje de pe urma dificultăţilor sale insurmontabile: 'Dar clasele populare de multe ori vorbesc mai bine decât el. Stilul de Jean-Marie Le Pen, cu vocabular bogat şi o sintaxă excelentă, nu a fost niciodată un obstacol pentru a câştiga voturile muncitorilor'.
Dacă franceza şchioapătă, ar fi mai bine să compenseze cu un pic de latină: ''expressis verbis'', s-a aventurat Sarkozy în direct la TV.
