Fosti militari vorbesc despre OZN-uri si arme nucleare in Washington

O conferinta de presa referitoare la OZN-uri tinuta la National Press Club in Washington DC, luni, a reunit un grup de oameni grei cu povesti serioase referitoare la OZN-uri si arme nucleare.

Ideea centrala a conferintei a fost ca OZN-urile, controlate de o forma de inteligenta de pe alta planeta sau dintr-o alta dimensiune, au aparut, au interferat cu arme nucleare ale Statelor Unite, apoi a disparut, iar incidentele de acest fel s-au repetat de-a lungul anilor 1960, '70, '80, si recent.

Dovezile pe care le-au adus au fost la fel de socante: cuvantarile lor au mentionat martori oculari si marturii la mana a doua. Rapoartele lor scrise mentionau sase documente desecretizate care relatau aceeasi poveste.

Vorbitorii au fost adunati laolalta de Robert Hastings, un fost analist al unui laborator si cercetator principal al activitatii OZN-urilor din jurul armelor nucleare, un om care vorbeste la obiect, si rareori isi ridica ochelarii.

Raportul sau a citat peste 120 de fosti oficiali militari, care au declarat experiente similare. Militarii reprezinta mai putin de 1% din numarul total de persoane care pretind ca au observat activitati ale OZN-urilor.

Aceasta a fost prima data cand fosti oficiali militari au dat o declaratie comuna privind experientele lor referitor la OZN-uri. Scopul conferintei a fost ridicarea problemei in atentia publicului.

Pana la urma, se spera ca daca publicul si mass media pun suficienta presiune, guvernul SUA va fi obligat sa dezvaluie adevarul despre informatile pe care le detine si dovezile privind existenta OZN-urilor.

Sisteme de arme care inceteaza sa functioneze

Doua dintre incidentele cheie aduse in discutie de vorbitori au fost incetarea functionarii (din punct de vedere tehnic termenul este "esec de alerta strategica") sistemelor de rachete nucleare apartinand Malmstrom Air Force Base din Montana, si Minot Air Force Base in Dakota de Nord.

Incidente similare se pare ca au avut loc la baze americane din Ohio, Wyoming, si tari precum Marea Britanie.

OZN-urile mentionate au fost descrise in termeni de acum binecunoscuti: in forma de disc, de forma cilindrica, sau sferica, capabile sa pluteasca nemiscate sau sa se deplaseze in tacere cu viteze extrem de ridicate si sa descrie miscari la unghiuri foarte mici, care poseda multe lumini multicolore intermitente, si capabile sa trimita departe raze concentrate de lumina alba.

Desi descrierile aparitiilor par desprinse din filmele SF ieftine, marturiile au fost facute de oameni rationali, impecabili, de varste avansate, care au detinut functii importante in armata.

Unii au facut afirmatii simple — un exemplu fiind Dwynne C. Arneson, care a fost locotenent-colonel in Air Force, dupa 26 de ani de servici.

Arneson a avut clearance-ul "Top Secret / Crypto / Departamentul de Informatii Speciale / Talent Special", iar pentru cei care cunosc ierarhia autorizatiilor de securitate ale armatei americane, cea a lui Arneson este printre cele mai riguroase.

El a reamintit ca impreuna cu alti militari a citit rapoarte care atestau ca OZN-urile au fost reperate in apropiere de rampele de lansare a rachetelor si ca la scurt timp dupa aceea, sistemele de rachete au incetat sa functioneze in mod inexplicabil.

Charles I. Halt, care a avut o cariera de 28 de ani, retras in 1991 cu grad de colonel si care avea rolul de a supraveghea inspectii in intregul Departament al Apararii, a afirmat ca a auzit si a vazut mult mai mult decat atat.

Pe 27 decembrie 1980, in Suffolk, Anglia, Halt afirma ca a condus o echipa de securitate in padure pentru a investiga o activitate misterioasa de lumina. In padure el a vazut ceva ce semana cu "un ochi mare, de culoare rosie, care se deplasa prin copaci". Aceasta a inceput sa picure "ceva care semana cu metal topit". Apoi a zburat afara din padure pe un camp si a explodat intr-o jumatate de duzina de obiecte mici albe.

El spune ca impreuna cu colegii sai a vazut o serie de alte obiecte, in acelasi timp. Pareau eliptice, apoi au devenit rotunde; la inceput erau stationare, apoi s-au pus in miscare cu viteza mare, avand traiectorii unghiulare, aparent executand operatiuni de cautare paralela. Au mai fost multe povesti asemanatoare.

Robert C. Jamison care lucra in Malmstrom in martie 1967 cu grad de sublocotenent, avea rolul de a reporni sistemele de rachete care incepeau sa nu mai functioneze din vreun motiv.

Intr-o z, in 1967 i s-a spus ca garzile aeriene ale bazei au raportat aparitia unui OZN cu cateva momente inainte ca rachetele dintr-un anumit camp sa inceteze sa functioneze.

El a fost mai tarziu antrenat asupra lucrurilor pe care sa le faca atunci cand observa un OZN si, conform marturiilor sale, a vorbit cu multi barbati care erau "vizibil agitati", datorita lucrurilor pe care le-au vazut.

Povestirea sa este sustinuta de un document desecretizat la 16 ianuarie 1996. Documentul dateaza din luna martie 1967. In document se afirma, in parte, ca: "faptul ca nici un motiv aparent nu poate fi invocat usor pentru pierderea a zece rachete este un motiv de ingrijorare grava in aceasta unitate".

Un OZN mare, rotund a fost raportat plutind langa una dintre rachete in momentul incidentului, conform declaratiei martorilor oculari.

Intreruperile in functionare de acest tip sunt rare si inexplicabile: "Eu nu stiu cazuri in care doua rachete sa cada la un moment dat, sa nu mai vorbim zece", a declarat Jamison.

Strict secret

Fiecare vorbitor a relatat povesti asemanatoare, care nu pot fi explicate prin motive conventionale. Documentele obtinute de vorbitori sunt vechi de mai multe decenii, deoarece administratia Carter a presat pentru o guvernare deschisa in acei ani.

Dupa 1980, solicitari pe tema OZN-urilor, in temeiul legii Freedom of Information Act (FOIA) s-au izbit de un zid de birocratie. Continutul documentelor confirma adesea povestile martor oculari.

In multe cazuri, ofiterii au raportat raspunsuri similare din partea superiorilor. Acestea au variat de la ras, mustrari, ignoranta activa, nonsalanta si, uneori, vizite ale unor barbati neidentificati in uniforma care le-au ordonat sa nu spuna nimic nimanui.

Scepticii resping de obicei povestirile, fara insa sa respinga dovezile. "Pentru mine lucrurile sunt aceleasi pe care le aud de 50 de ani: lumini ciudate pe cerul noptii, forme de trabuc ... nu exista lucruri in plus", a declarat Dr. Michael Shermer, editorul fondator al revistei Skeptic, intr-un interviu telefonic cu The Epoch Times. "Exista inca aceasta credinta SF din 1950 cum ca acesta este un avertisment al Moscovei catre SUA, ca rachetele nucleare sunt periculoase. Sunt un pic intarziati cu acest joc".

Astfel de opinii sunt impartasite si de colega sa, Pat Linse, co-fondatoare a Societatii Skeptic, care considera ca memoria le joaca trucuri acestor ofiteri de rezerva. Ea sugereaza ca marturiile probabil sunt incercari de a potrivi amintiri vagi, vechi de zeci de ani, cu naratiuni prefabricate ale subculturii OZN.

Cand a fost intrebat cum ar putea fi explicate disfunctionalitatile sistemelor de rachete, Shermer a facut o pauza si a intrebat daca asta este ceea ce s-a intamplat cu adevarat. Ca obiectele erau neidentificate arata doar ca ele erau neidentificate, nimic mai mult, a declarat el.

Un purtator de cuvant al aviatiei militare a tinut sa afirme pentru The Epoch Times ca OZN-urile nu au fost o amenintare la adresa securitatii nationale. Ca nu exista nici o dovada ca astfel de aparitii infatiseaza tehnologii dincolo de cele deja descoperite de oameni. Si ca nu exista dovezi ca au fost aparitii de "vehicule extraterestre".

Vorbitorii pareau neperturbati la ideea ca multi membri ai mass-media nu le iau experientele in serios. Hastings a tinut peste 500 de prelegeri la scoli si colegii in SUA si afirma ca raspunsul a fost foarte pozitiv si receptiv.

Teza sa si a celorlalti vorbitori este ca guvernul si comandantii lor considera ca divulgarea brusca a existentei reale a OZN-urilor de catre guvernul american ar provoca panica in masa. Mai mult, oricine sau orice altceva se afla in spatele OZN-urilor n-are, de asemenea, nici un interes de a se angaja intr-un dialog cu pamantenii, sau sa-si faca existenta pe deplin cunoscuta pamantenilor.

Totusi Hastings este de alta parare si sustine ca problema este de importanta majora pentru umanitate, astfel ca publicului ar trebui sa i se permita sa decida singur cum raspunde, odata ce vor afla adevarul.

"Am facut o decizie cu zeci de ani in urma, si anume ca indiferent ca au ras de mine, indiferent de lucrurile cu care au aruncat in mine, am declarat faptele asa cum le-am stiut", a sustinut el. "La nivelul societatii oamenii devin din ce in ce mai constienti de acest lucru".