Fişiere CIA declasificate dezvăluie un plan înfiorător de manipulare a minţilor americanilor prin drogare secretă

Un document CIA recent publicat dezvăluie un plan înfiorător de manipulare a minţilor prin experimente secrete de drogare.

Raportul, adăugat în sala de lectură a CIA în 2025, detaliază fostul program strict secret al guvernului, Project Artichoke, derulat între 1951 şi 1956, concentrat pe controlul comportamentului, tehnici de interogare şi manipulare psihologică.

Documentul de şapte pagini, intitulat „Special Research for Artichoke”, cu o anexă intitulată „Suggested Fields for Special Research Relative Artichoke”, prezintă propuneri pentru dezvoltarea unor substanţe chimice capabile să modifice comportamentul uman.

Acesta discută despre droguri concepute atât pentru efecte imediate, precum "seruri ale adevărului", cât şi pentru influenţă pe termen lung, care ar putea fi administrate prin alimente, apă, alcool sau ţigări, scrie Daily Mail.

Cercetătorii sugerau, de asemenea, că astfel de substanţe ar putea fi disimulate în tratamente medicale, precum vaccinări sau injecţii.

CIA analiza şi metode dincolo de substanţele chimice, enumerând hipnoza, privarea senzorială, gaze şi alte metode psihologice pentru interogare şi control comportamental.

Artichoke a servit drept precursor pentru programul MKUltra al CIA, care ulterior a extins experimentele de modificare a minţii la o scară mai mare.

Multe fişiere au fost distruse în anii 1970, lăsând necunoscută amploarea completă a cercetării şi cât de departe a progresat aceasta.

Documentul a fost declasificat în 1983, dar a reapărut pe reţelele sociale, unde utilizatorii s-au arătat şocaţi să vadă CIA discutând metode de „drogare a unor populaţii întregi”.

Project Artichoke a apărut la începutul Războiului Rece, o perioadă marcată de anxietate intensă faţă de puterile comuniste şi de relatări despre tehnici de spălare a creierului folosite asupra prizonierilor americani de război în Coreea.

Note interne ale CIA sugerau că serviciile de informaţii americane se temeau că naţiuni inamice au dezvoltat metode de control al gândirii şi comportamentului uman, determinând agenţia să îşi exploreze propriile capacităţi.

Documentul declasificat dezvăluie amploarea acestei cercetări, menţionând necesitatea unui studiu „pentru a determina ce droguri sunt cele mai potrivite pentru utilizare directă asupra subiecţilor, pe linia amytal şi pentothal, şi care droguri sunt cele mai potrivite pentru o abordare indirectă sau pe termen lung asupra subiecţilor”.

Cercetătorii implicaţi în programul secret au subliniat că substanţele cu efect pe termen lung ar trebui să fie capabile să producă „un efect agitant (producând anxietate, nervozitate, tensiune etc.) sau un efect depresiv (creând un sentiment de descurajare, lipsă de speranţă, letargie etc.)”.

Aceştia au prezentat şi consideraţii practice pentru disimulare, precum substanţe care ar putea fi introduse pe ascuns în „alimente, apă, Coca-Cola, bere, băuturi alcoolice, ţigări etc.”, evidenţiind accentul pus de CIA pe metode de influenţă nedetectabile.

Mai mult, raportul recomanda consultarea Serviciului de Război Chimic al Armatei, menţionând că acesta a desfăşurat „studii exhaustive în acest domeniu” care ar putea oferi orientări specifice pentru program.

Dincolo de droguri, Artichoke a explorat o gamă largă de instrumente psihologice.

Secţiuni ale documentului discutau despre „hipnoză”, „tehnici psihologice” şi „gaze, aerosoli şi deficienţe de oxigen”, demonstrând că CIA căuta să combine abordări chimice, de mediu şi mentale.

Cercetătorii au pus sub semnul întrebării dacă astfel de metode ar putea constrânge indivizii să comită acţiuni împotriva propriei voinţe, inclusiv acte potenţial infracţionale, fără a le lăsa o conştientizare clară a comportamentului lor.

Experimentarea umană în cadrul Artichoke a implicat adesea subiecţi vulnerabili, inclusiv deţinuţi, personal militar şi pacienţi psihiatrici, de obicei fără consimţământ informat.

Deşi o mare parte a documentaţiei a fost distrusă în 1973, fişierele rămase sugerează că CIA şi colaboratorii săi au explorat sistematic limitele manipulării psihologice, consideraţiile etice fiind frecvent subordonate nevoilor percepute de securitate naţională.

Artichoke a evoluat în programul mai amplu MKUltra în 1953, care a dus experimentarea şi mai departe, în special cu halucinogene precum LSD.

MKUltra a implicat sute de subproiecte la universităţi, spitale şi închisori, multe dintre ele folosind subiecţi neştiutori, stârnind indignare atunci când programele au fost expuse în anii 1970 prin audieri în Congres, inclusiv Comisia Church.

Interlopul James „Whitey” Bulger, fost şef al crimei organizate, a fost folosit ca subiect de test în 1957, în timp ce era deţinut la penitenciarul din Atlanta.

El a explicat că a fost unul dintre cei opt condamnaţi aflaţi într-o stare de panică şi paranoia în cadrul MKUltra.

„Pierdere totală a apetitului. Halucinaţii. Camera îşi schimba forma. Ore întregi de paranoia şi senzaţia de violenţă. Am trăit perioade îngrozitoare de coşmaruri în stare de veghe şi 'vedeam' chiar sânge ieşind din pereţi. Oamenii se transformau în schelete în faţa mea. Am văzut o cameră transformându-se în capul unui câine. Simţeam că îmi pierd minţile”, a scris Bulger.