Expert în război hibrid, după retragerea licenţelor Realitatea şi Gold FM: Semnalul e clar, România nu mai acceptă statutul de ţintă pasivă a operaţiunilor de influenţă ale Moscovei
Decizia autorităţilor de a retrage licenţele posturilor TV/radio Realitatea Plus şi Gold FM, coroborată cu hotărârea ANAF de a intensifica recuperarea datoriilor Realitatea către stat, marchează un moment important în raportarea statului la fenomenul dezinformării şi al influenţei externe, crede Corneliu Bjola, profesor de diplomaţie digitală la Oxford.
Profesorul, specialist în război hibrid, mai semnalează, într-o opinie pentru Epoch Times, că cele două canale au funcţionat ca veritabile proxy-uri locale ale influenţei ruse. În aceste condiţii, deşi tardive, măsurile CNA şi ANAF semnalează o schimbare de paradigmă: tratarea spaţiului mediatic nu doar ca teren al libertăţii de exprimare, ci şi ca zonă vulnerabilă în faţa operaţiunilor hibride, consideră Bjola.
"Semnalul politic al unei asemenea abordări ar fi clar: România nu mai acceptă statutul de ţintă pasivă a operaţiunilor de influenţă ale Moscovei, ci îşi asumă rolul de actor capabil să răspundă pe frontul cognitiv printr-o combinaţie de reglementare consecventă, aplicare fermă a legislaţiei fiscale şi dezvoltarea unei arhitecturi strategice de contra-influenţă", punctează Bjola.
Profesorul mai crede că devine evidentă necesitatea construirii unui hub integrat de comunicare strategică şi actionable intelligence care să declanşeze rapid răspunsuri coordonate pentru a contracara rapid campaniile coordonate de dezinformare şi dezbinare.
Redăm integral opinia profesorului Bjola:
Decizia CNA de a retrage licenţa Realitatea Plus şi Gold FM (postul lui Cozmin Guşă, care s-a declarat public „pro-rus în interes naţional”), coroborată cu hotărârea ANAF de a intensifica recuperarea datoriilor de peste 259 de milioane de lei de la grupul de aproximativ 70 de firme afiliate patronului postului de televiziune, e de salutat dar vine nepermis de târziu în raport cu amploarea fenomenului pe care îl vizează.
Ani de zile, aceste canale au funcţionat ca veritabile proxy-uri locale ale influenţei ruse, exact tipul de infrastructură media şi financiară pe care rapoartele FIMI (Foreign Information Manipulation and Interference) ale Serviciului European de Acţiune Externă (EEAS) îl descriu ca element central în „galaxia” operaţiunilor de manipulare informaţională orchestrate de Moscova prin intermediari locali, aparent autonomi.
FIMI, în definiţia EEAS, nu se referă doar la episoade punctuale de „fake news”, ci la un arsenal hibrid de campanii coordonate care urmăresc să deformeze percepţii, să exploateze vulnerabilităţi sociale şi să submineze instituţii democratice, de la procese electorale până la încrederea în mass-media. Acest arsenal funcţionează după un model de tip „kill chain”: planificarea naraţiunilor, producerea de conţinut (tot mai frecvent generat sau amplificat cu ajutorul AI), diseminarea prin „Information Manipulation Sets” şi reţele de „Coordinated Inauthentic Behaviour”, folosind tactici recurente precum distorsionarea faptelor, amplificarea diviziunilor sociale şi discreditarea oricărei critici.
Exact aceste tipare se regăsesc, în oglindă, în derapajele sancţionate de CNA: 28 de amenzi în 2024 pentru dezinformare, lipsă de echilibru, confuzia sistematică dintre fapt şi opinie şi promovarea constantă a unui registru ideologic predominant anti-UE şi anti-NATO. Obiectivele acestor naraţiuni sunt relativ clare: diminuarea sprijinului public pentru Ucraina, Uniunea Europeană şi NATO şi promovarea unor mesaje „suveraniste” (în fapt poziţii pro-Rusia, cei doi termeni fiind adesea utilizaţi interschimbabil în analiza narativelor de influenţă) sau, mai larg, anti-occidentale.
În acest peisaj, Realitatea Plus nu a fost doar un post „controversat”, ci un promotor constant al unor naraţiuni anti-româneşti radicalizate, de la scenarii despre o presupusă „lovitură de stat” orchestrată de sistem până la ideea că România ar fi condamnată la distrugere de către Occident. Acest tip de framing apocaliptic şi resentimentar corespunde tiparelor descrise în rapoartele FIMI ca instrumente de tip distort & divide. Promovarea agresivă a lui Călin Georgescu, cel care l-a adus pe ideologul fascist Alexandr Dughin în România, prezentat drept o soluţie providenţială, cu un discurs ce reproduce masiv retorica anti-elitistă şi anti-occidentală de tip Khomeini din anii ’70, cu accente mesianic-autoritare, a transformat platoul televiziunii într-un canal de import ideologic al unor pattern-uri care, în alte contexte, au pregătit terenul pentru regimuri teocratice sau autoritare. Nu este întâmplător că unele analize din presa independentă l-au descris drept „ayatollahul Georgescu”.
Gold FM a completat acest tablou, asumându-şi explicit o poziţionare „pro-rusă” şi oferind spaţiu constant unor naraţiuni care relativizează agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, pun sub semnul întrebării apartenenţa strategică a României la UE şi NATO şi rescriu discursul patriotic într-o cheie compatibilă cu narativele Kremlinului. În logica FIMI, astfel de posturi funcţionează ca hub-uri locale de amplificare: ele nu trebuie neapărat să fie finanţate direct de Moscova; este suficient ca mesajele promovate, publicul vizat şi tiparele de framing să fie compatibile cu obiectivele strategice ruseşti, precum erodarea sprijinului pentru Ucraina, decredibilizarea UE şi fragmentarea societăţii prin teme identitare şi conspiraţioniste.
Faptul că CNA şi ANAF intervin abia acum, după ani de sancţiuni neîncasate, după acumularea unor datorii de sute de milioane de lei şi după ce aceste canale au devenit vectori consacraţi în ecosistemul mediatic pro-Kremlin, arată o întârziere semnificativă a statului în a înţelege şi trata spaţiul audiovizual ca parte a frontului hibrid, nu doar ca piaţă de publicitate. Retragerea licenţelor şi ofensiva fiscală sincronizată lovesc, în sfârşit, nu doar la nivel simbolic, ci direct în infrastructura economică a acestor proxy-uri, în linie cu logica de descurajare promovată în rapoartele EEAS privind FIMI: creşterea costurilor operaţionale pentru actorii ostili, reducerea spaţiului lor de manevră şi consolidarea rezilienţei democratice. Întârzierea intervenţiei autorităţilor a permis acestor canale să continue să opereze într-un peisaj mediatic deja fragil, marcat de polarizare şi neîncredere. Totuşi, măsurile recente pot fi interpretate şi ca semnalul unei schimbări de abordare: trecerea de la reacţii episodice la o logică de descurajare mai coerentă, în acord cu recomandările europene privind combaterea ecosistemelor de dezinformare prin aplicarea consecventă a cadrului legal existent.
În ansamblu, evoluţiile din ultimele zile sugerează mai degrabă o maturizare instituţională, chiar dacă întârziată, decât o simplă reacţie conjuncturală. Ele indică o conştientizare tot mai clară a legăturii dintre rezilienţa mediatică, securitatea informaţională şi securitatea naţională, o relaţie care devine esenţială într-un context regional din ce în ce mai volatil. Trebuie însă înţeles foarte clar că aceste măsuri, deşi necesare şi binevenite, nu pot stabiliza singure presiunea constantă a războiului informaţional purtat de Rusia împotriva României. În acest context, devine evidentă necesitatea construirii unui hub integrat de comunicare strategică şi actionable intelligence, capabil să detecteze rapid operaţiunile FIMI, să le atribuie pe niveluri de probabilitate şi să declanşeze răspunsuri coordonate – de la demontarea infrastructurilor de dezinformare până la sancţionarea reţelelor proxy – într-o fereastră de timp de ordinul orelor, nu al lunilor sau anilor. Conectat operaţional la mecanismele EEAS dedicate FIMI, la structurile NATO relevante şi la autorităţile naţionale de reglementare (CNA, ANCOM), un astfel de mecanism ar putea transforma România dintr-un simplu teren de operare al influenţei hibride ruse într-un actor activ de securitate informaţională regională.
Semnalul politic al unei asemenea abordări ar fi clar: România nu mai acceptă statutul de ţintă pasivă a operaţiunilor de influenţă ale Moscovei, ci îşi asumă rolul de actor capabil să răspundă pe frontul cognitiv printr-o combinaţie de reglementare consecventă, aplicare fermă a legislaţiei fiscale şi dezvoltarea unei arhitecturi strategice de contra-influenţă.
