Economia Chinei în declin: O să vină în sfârşit „lupul”?

ANALIZA ŞTIRILOR

În ultimele luni au continuat să apară veşti proaste despre economia Chinei. Chiar şi oamenii care au fost în general optimişti au început să îşi facă griji.

La sfârşitul lunii mai, poporul chinez a observat, fără prea multă ostentaţie, cum Comisia Naţională pentru Dezvoltare şi Reformă (CNDR) a lansat o versiune 2.0 a pachetului de finanţare de 4.000 miliarde de yuani (628 miliarde de dolari).

Deşi CNDR a încercat să atenueze aşteptările pentru o nouă rundă de finanţare şi a negat că va fi lansată una în 2012, rămâne cunoscut faptul că au existat 8.000 de proiecte industriale noi din ianuarie până în aprilie.

De la începutul acestui an CNDR a acordat deja subvenţii generoase pentru o mulţime de proiecte, inclusiv unele foarte mari. De asemenea, CNDR a accelerat drastic procesul de evaluare şi a aprobat subvenţii pentru mai mult de 100 de proiecte industriale într-o singură zi (21 mai) şi pentru 328 de proiecte suplimentare în perioada aprilie - aproape de două ori mai multe ca în luna aprilie a anului trecut.

SEMNE ALE DEGRADĂRII SITUAŢIEI ECONOMICE

Cu toate acestea, trebuie discutat care sunt motivele pentru care suferă economia Chinei pentru a putea şti dacă injecţia de 4.000 de miliarde de yuani va avea vreun efect.

Cea mai mare problemă cu care se confruntă economia chineză este că îi lipsesc noi domenii de creştere. Vechile „trei vehicule” - investiţia, exportul, şi consumul - care duceau economia Chinei au încetat de mult să mai funcţioneze. Dar guvernele locale încă mai speră că pot pune din nou pe roate unul sau două dintre „vehicule”. Cu toate acestea, de la publicarea statisticilor oficiale din luna mai, tot mai mulţi oameni cred - după ce economiştii au strigat „lupul, lupul” de atâta vreme - că „lupul” va veni cu adevărat.

Potrivit cifrelor publicate pe 9 iunie de către Biroul Naţional de Statistică al Chinei indicele preţului de consum a crescut cu 3 la sută faţă de anul trecut. Cu toate acestea, indicele preţului de producător a atins cel mai scăzut nivel din ultimele 30 de luni, ceea ce indică faptul că scăderea cererii în economia reală a depăşit estimările anterioare.

Statisticile guvernamentale au arătat că în aprilie, importurile şi exporturile au fost foarte departe de aşteptări. Importurile au crescut cu numai 0,3 la sută faţă de anul precedent. Investiţiile imobiliare au crescut cu numai 9 la sută pe an, fapt ce reprezintă un declin de 50 la sută a ratei de creştere, comparativ cu anul trecut.

Ziarul oficial al partidului Cotidianul Poporului a declarat pe 22 mai că „cele trei vehicule ale economiei şi-au pierdut ritmul”, citându-l pe Xu Hongcai, directorul adjunct al Departamentului de Informare din cadrul Centrului Pentru Schimburi Economice Internaţionale din China.

Xu a declarat că, din cauza crizei datoriilor din Europa, a scăzut cererea externă de bunuri din China, ducând la o scădere notabilă a exporturilor chineze. În acelaşi timp creşterea salariilor, aprecierea yuanului şi costurile ridicate ale materiilor prime au redus toate, competitivitatea exporturilor chineze.

SCĂDEREA RITMULUI PRODUCŢIEI

Chiar mai îngrijorătoare este scăderea consumului de energie electrică şi diminuarea creditelor bancare. În prezent nu există aproape nici o creştere în producţia de energie electrică, fapt ce indică încetinirea activităţii economice.

Indicele Managerial de Cumpărare pentru luna mai, eliberat de Biroul Naţional de Statistică şi Federaţia Chineză de Logistică şi Aprovizionare a arătat o scădere semnificativă la 50,4. Valoarea 50 este considerată linia de demarcaţie între creştere şi declin în industria manufacturieră.

Datele publicate de Ministerul de Finanţe pe data de 11 mai arată că, din cauza unei scăderi a profitului economic şi al afacerilor în aprilie, venitul naţional a crescut doar cu 6,9 la sută pe an, mult mai puţin decât creşterea de 18,7 la sută raportată în martie, în timp ce cheltuielile economice au arătat o creştere anuală de 8 la sută.

POLITICA MONETARĂ NU ESTE O SOLUŢIE SUFICIENTĂ

Motivele pentru care, în China, unii încă au impresia că guvernul poate salva încă o dată economia se datorează faptului că ei cred că datoria publică a Chinei este relativ scăzută şi că guvernul are capacitatea de a creşte cheltuielile sau de a reduce impozitarea pentru a putea susţine creşterea economică.

Cu toate acestea, aceşti oameni au subestimat cu mult nivelul datoriei publice.

Potrivit lui Liu Yuhui datoria publică la sfârşitul anului 2010 a fost estimată la 4.100 de miliarde de dolari, sau 68 la sută din PIB. Liu este director al Laboratorului de Descifrare a Problemelor Financiare de la Institutul de Finanţe şi Bănci din cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale. El a publicat aceste constatări în Jurnalul Titlurilor Financiare din China pe 21 mai, într-un raport de investigaţie efectuat de către laboratorul lui.

De asemenea, articolul susţine că din cauză că cererea de credite bancare s-a diminuat în acest an structura bilanţurilor întreprinderilor chineze arată de departe mai rău decât în ​​2008, iar nivelul datoriei de afaceri este estimat la 105,4 la sută, ceea ce depăşeşte cu mult nivelul de acceptare de 80 la sută, China fiind cel mai mare datornic dintre cele 20 de ţări examinate în anchetă.

La data de 26 mai, în timpul Forumului Economic SUA - China desfăşurat la New York, Jim Chanos, un cunoscut „vânzător în lipsă de stoc” (speculator) şi fondator al fondului de speculaţii Kynikos Associates, a declarat că deşi guvernul central al Chinei nu are o mare datorie publică, el şi colegii săi au estimat că datoriile publice totale acumulate de către platforma de finanţare a guvernelor locale, de întreprinderile de stat, bănci, Ministerul Căilor Ferate, precum şi de alte departamente guvernamentale şi societăţi de gestionare a activelor, a fost de 180 la sută din PIB-ul Chinei la sfârşitul anului 2011.

În articolul "Tragedia investiţiilor publice" este exprimată îngrijorarea cum că o creştere excesivă a investiţiilor publice, de exemplu a investiţiilor guvernamentale, va conduce la denaturări în structura industrială. Consecinţa infuziei de 5.000 de miliarde de yuani din 2009 se va repeta, iar la sfârşitul zilei va fi tot poporul chinez cel care va plăti din nou factura. Publicul chinez se va confrunta cu un impozit mai mare, inflaţie ridicată şi unele dintre cele mai înalte preţuri ale locuinţelor în lume.