După 22 de ani, statul plăteşte în continuare în numele Securităţii

Litigiul dintre medicul Octavian Huianu din Piatra Neamţ şi cei care l-au urmărit mai bine de 16 ani, înainte de 1989, a fost tranşat irevocabil de magistraţii din cadrul Curţii de Apel Bacău. După cum scrie publicaţia locală Monitorul de Neamţ, Tribunalul i-a găsit vinovaţi pe cei trei foşti ofiţeri de Securitate şi i-a obligat, iniţial, la plata unor daune de 4,5 miliarde lei vechi (circa 100.000 de euro), numai că ultima instanţă a redus despăgubirile de 15 ori. În aceste condiţii ofiţerii rămân buni de plată, dar fiecare trebuie să-i dea reclamantului câte 100 milioane lei vechi (circa 2.100 euro). În solidar cu ofiţerii Aurel Mihalcea, Vasile Stânciu şi Marian Brădeanu, sunt puse la plată şi două instituţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) şi Inspectoratul de Poliţie Judeţeană (IPJ) Neamţ. În decizia instanţei se spune că aceasta „admite recursurile. Modifică în parte decizia recurată sub aspectul întinderii obligaţiilor de plată stabilite în sarcina pârâţilor, în sensul că fiecare pârât, persoană fizică, va fi obligat în solidar cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Neamţ, să plătească reclamantului câte 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, în loc de 150.000 lei. Respinge ca rămasă fără obiect cererea recurentului-pârât Mihalcea Aurel de suspendare a deciziei recurate. Menţine celelalte dispoziţii din decizia recurată. Ia act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă“. Aceasta a fost ultima cale de atac şi decizia judecătorilor şi nu mai poate fi contestată.

Medicul Octavian Huianu se luptă cu sistemul încă din anul 2006, iar de atunci cauza a fost soluţionată o dată, dar s-a dispus rejudecarea. Mai apoi, Judecătoria Piatra Neamţ a respins solicitarea lui Octavian Huianu, dar Tribunalul a întors sentinţa şi a acordat medicului cât a cerut, câte 1,5 miliarde lei vechi de la fiecare ofiţer. În decizia lor, judecătorii arătau că Octavian Huianu s-a opus tot timpul şi în mod făţiş regimului comunist, pe care l-a criticat pentru măsurile nepopulare şi pentru totalitarism fără să-şi cenzureze opiniile. Acest lucru nu a rămas neobservat de mai marii timpului, iar Securitatea l-a urmărit timp de 16 ani, perioadă în care Huianu a fost inculpat fără motiv şi condamnat la trei ani şi şase luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi mai multe fapte de primire de foloase necuvenite.

A executat sentinţa şi a fost urmărit, i-au fost ascultate convorbirile telefonice, i s-a interzis să plece în străinătate şi nu a mai avut voie să apară la tv. După căderea comunismului, în anul 1997, Tribunalul a judecat din nou situaţia în urma căreia Huianu fusese condamnat pentru luare de mită şi judecătorii l-au achitat, ulterior medicul fiind reabilitat.

Prin sentinţa Curţii de Apel Bacău, acordarea daunelor echivalează cu recunoaşterea statutului de persecutat politic. Tribunal a constatat o legătură de cauzalitate între faptele celor trei ofiţeri de Securitate şi condamnarea nelegală a lui Octavian Huianu, „care a suportat suferinţe imense, de ordin psihic şi afectiv, fiindu-i lezată onoarea, demnitatea şi prestigiul profesional de medic şi de şef de secţie“. În motivarea magistraţilor se mai arată că cei trei ofiţeri trebuie să plătească pentru faptele lor pe cale civilă, chiar dacă penal nu au mai putut fi traşi la răspundere. „Abuzurile comise de fosta Securitate prin reprezentanţii ei, sub argumentul apărării statului de drept, trebuie scoase la lumină, criticate şi supuse dezaprobării publice, pentru a exista măcar şansa că istoria nu se va mai repeta vreodată“, după cum se arată în sentinţă. Judecătorii au mai stabilit că foştii ofiţeri nu pot invoca în justificarea comportamentului lor ordinul superiorului întrucât toată activitatea lor era guvernată şi în acele timpuri de reguli, de dispoziţiile legale şi constituţionale pe care nu aveau voie să le ignore, sub pretextul păstrării secretului profesional, a confidenţialităţii operaţiunilor desfăşurate. Nici instrucţiunile şi nici ordinele interne nu erau în măsură să înlocuiască obligaţiile imperative pe care trebuiau să le respecte, care decurgeau din prevederile legale în vigoare la acea dată, atât în ceea ce priveşte măsura interceptării telefonice şi a corespondenţei, cât şi derularea unor acţiuni de filaj extinse pe perioade îndelungate, fără nici o justificare, care să denote starea de pericol pe care Huianu ar fi reprezentat-o, mai scrie Monitorul de Neamţ.