Documente secrete arată că Iranul a recurs de la început la subterfugii pentru a-şi realiza programul său nuclear

Motivul pentru achiziţia neobişnuită a peste 100 de kilograme de fluor nu a fost explicat niciodată, dar cineva de la Universitatea Sharif din Iran a fost în mod evident îngrijorat de obţinerea lui, scrie Washington Post.

Timp de câteva luni, un cumpărător misterios a bombardat compania britanică furnizoare cu mesaje prin telex, cerându-i să spună când vor sosi cele 45 de canistre ale sale. 'Nu am primit răspuns de la dumneavostră - se putea citi într-unul din mesaje, trimis de la departamentul de achiziţii al şcolii din Teheran, scris parţial într-o engleză stricată. Aşteptăm cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră prompt'.

Dar documentul, care a fost trimis în 1992 şi publicat abia acum, nu a fost ceea ce pare a fi. Cumpărătorul real nu a fost o universitate, ci un institut de cercetare secret, care lucra pentru armata Iranului, se spune în articol. Gazul toxic, după cum au concluzionat mai târziu anchetatorii, urma să fie amestecat cu uraniu în cadrul unui program nuclear care a fost ţinut secret timp de peste zece ani.

Documentul face parte din alte 1.600 de telegrame secrete clasificate obţinute de cercetători nucleari care încearcă să descopere istoria recentă a încercărilor clandestine ale Iranului de obţine tehnologie nucleară. Timp de aproape două decenii, înregistrările oferă o privire neobişnuit de detaliată asupra presupuselor eforturi ale Iranului de a obţine tehnologii sensibile, sfidând sancţiunile, iar oficialii serviciilor secrete spun că Iranul foloseşte această tactică şi în prezent.

Experţii care au studiat documentele spun că au fost şocaţi de modelele de comportament la care s-a recurs încă de la începutul programului, care a implicat o parte din aceleaşi persoane care conduc eforturile nucleare ale ţării, sub supravegherea aceluiaşi lider suprem, ayatollahul Ali Khamenei, care a venit la putere în 1989.

Telexurile şi alte înregistrări arată că iranienii recurg la diverse subterfugii şi înşelăciuni pentru a obţine piesele necesare, apoi neagă ferm acuzaţiile oficialilor nucleari de la ONU chiar şi când sunt confruntaţi cu dovezi, scrie autorul articolului Joby Warrick.