"De ce taie de la Educaţie" - Negocieri ca "în filmul Desperado, când mafioţii de la bar notau în caieţel pe cine plătesc şi pe cine omoară"

Profesorul de economie Bogdan Glăvan - unul dintre liderii partidului "Forţa Dreptei" condus de Ludovic Orban - a explicat, în stilul plastic caracteristic, de ce au ajuns guvernanţii să taie de la educaţie.

Redăm mai jos analiza economistului intitulată "De ce taie de la Educaţie":

Ştiinţa explică motivul. Anume, fiindcă legile sunt elaborate în urma negocierii politice, inclusiv aşa-zisa "reformă" s-a negociat politic. Iar la negocierea politică s-a întâmplat precum în filmul Desperado, când mafioţii de la bar notau în caieţel pe cine să plătească şi pe cine să omoare (ca să nu-i plătească). Aşa că imaginaţi-vă mai-marii coaliţiei, stând la tejghea ca în Desperado:

"- Ce facem cu companiile de stat, le păstrăm şi pompăm bani în ele în continuare sau le privatizăm pe bursă?

- Le păstrăm.

- Dar cu profesorii cum facem, le dăm banii sau le-o tăiem?

- Le-o tăiem."

Şi asta a fost. Adică, în limbaj niţel mai doct, profesorii nu s-au numărat printre grupurile de interese care şi-au apărat poziţia în societate. Doar se ştie, profesorii e cei mai proşti.

În schimb, nomenclatura care călăreşte companiile de stat este bine-mersi. Apropo, nesimţirea e mare, nu am uitat, nu-nu.

La începutul guvernării am arătat că nu este nevoie să crească impozitele, dacă guvernul face trei lucruri:

- reforma administraţiei

- tăierea lucrărilor publice deşănţate

- privatizarea companiilor de stat

- plus alte lucruri care ţin de eficienţa administraţiei (debirocratizare şi reformarea serviciilor publice).

Desigur, tot soiul de specialişti (ţara e plină de specialişti sub acoperire) m-au contrazis, spunând că nu se poate face nimic, nu poţi evita creşterea birurilor, poftim, oricum privatizarea nu ar aduce repede bani la buget şi nici nu ar aduce pe termen lung. Poate cineva care a citit respectivele explicaţii a suspinat la vremea respectivă, alinându-se cu gândul că măcar la anu' (adică în 2026) vom vedea ceva privatizări. Cucu-bau. Ni s-a spus recent să ne luăm gândul. Nesimţirea e mare şi stabilă.

Ei bine, doar cine e complet cretin încă nu a înţeles că marea coaliţie a reformelor patriei a premeditat de la bun început să NU privatizeze nimic şi apoi i-a activat pe toţi specialiştii sub acoperire să simuleze ei nişte justificări cum că nu se poate pe termen scurt. Pe româneşte, ţeapă. Impostură.

Grupurile de interese care au prevalat au fost nomenclatura centrală şi locală. Apropo, nici la Cancelarie nu s-a făcut vreo restructurare, corect? A împiedicat-o şeful SGG. Păi fireşte atunci că s-a făcut restructurare la profesori; s-a mărit norma didactică, a fost redusă schema de personal. Deci, la profesori se poate, că e proşti, dar la Cancelaria guvernului nu se poate, că e deştepţi, corect? Câştigători sunt şi grupurile de interese formate din clientela de partid, baronii locali, şefuţii din provincie. Dovadă că nu se face reformă administrativă. Apropo, dacă există un elan reformist în coaliţie, de ce nu a scris cineva un proiect de lege de reformă administrativă? Ei, las-o aşea...

Câştigătoare este oligarhia din România, care şi-a păstrat contractele cu statul, lucrările publice care au fost iniţiate pe vremea lui Ciolacu, fără acoperire bugetară, pur şi simplu fraudulos (dar nimeni nu cercetează, evident). Toate firmele mici şi mari mufate la banul public. Toţi pretenarii politicienilor de la guvernare. Pentru ei au rămas bani. Fireşte că nu au mai rămas bani pentru profesori. Profesorii e cei mai proşti.

Aşa că, vedeţi, explicaţia este cât se poate de ştiinţifică. Doar că România nu este condusă ştiinţific. Ştiinţa ne spune că România este condusă prosteşte, anti-ştiinţific.

***

Am explicat azi la RFI cum văd eu lucrurile.

Înainte de orice "reformă", austeritate, bla-bla-bla, trebuiau identificate priorităţile naţionale. Pornind de la rolul statului. Care e rolul statului? Să ofere BUNURI PUBLICE. Care sunt bunurile publice? Educaţia, sănătatea, justiţia, apărarea naţională, infrastructura. În mare, cam astea. Atunci aici trebuiau demarate reforme. Să avem competiţie în sănătate (mă bucur că ministrul Sănătăţii vorbeşte de spargerea monopolului casei de asigurări). Să avem competiţie în educaţie. Şi apoi am fi văzut SERVICII PUBLICE mai bune cu un cost mai mic.

Apoi, ce e cu companiile de stat? Păi ele sunt, în general, RELE PUBLICE. Deci, hai, repede cu ele pe bursă. Sau să le comasăm. Sau să le închidem, dacă sunt absolut inutile.

Apoi, ce e cu lucrările publice? Păi şi aici vorbim despre RELE PUBLICE, fiindcă au fost declanşate în paralel cu lucrările finanţate din fonduri europene şi pe baza unor bugete naţionale false. Stop. Ca în Argentina, unde s-a închis şi atelierul care fabrica plăcuţe de înmatriculare. Nu mai sunt bani, gata.

Apoi, ce e cu atâtea primării? Ele sunt RELE PUBLICE, fiindcă nu au sens democratic, evident, nici economic.

Şi cum rămâne cu schemele de ajutoare de stat? Păi şi ele sunt RELE PUBLICE, în mare parte. Niciodată nu au făcut obiectul unei analize ştiinţifice. Unele s-au micşorat, într-adevăr (vezi Rabla), dar altele sunt bine-mersi, ba chiar acum guvernanţii pompează alţi bani în ele. Bani pentru marile companii, bani pentru cutare băieţi deştepţi care cică să relanseze economia.

Evident că atunci trebuie tăiate bursele de la proştii de elevi şi studenţi.

P.S. Să nu uit. Cum rămâne cu subvenţiile pentru partide? La naiba, astea sunt absolut esenţiale, nu vedeţi că partidele sunt în faliment fără ele?! Vreţi cumva să dea faliment partidele corupte?! Iaca asta nu se poate, ele sunt esenţiale în democraţia originală din România.