De ce republicanul Mitt Romney consideră Rusia 'duşmanul geopolitic numărul 1 al SUA'?
Atunci când vine vorba despre Kremlin, republicanul Mitt Romney începe să vorbească dur, însă în timpul turneului său în străinătate el a trecut special prin două ţări în care relaţiile cu Rusia au o mare importanţă: Polonia şi Israelul. Decizia lui Romney de a vizita aceste două state aduce un pic de lumină asupra motivelor care l-au făcut pe candidatul republican să declare că Rusia 'este duşmanul geopolitic numărul 1 al SUA'. Însă, aceasta nu înseamnă că Mitt Romney are dreptate, consideră revista americană Forbes.
Polonia şi Israelul creează un anumit context, care este important pentru personajele de marcă din echipa de politică externă a lui Romney. Acestea sunt două zone de antreprenoriat liber, care se învecinează cu state ale căror putere represivă şi slăbiciuni economice nu trebuie să mai mire pe nimeni, încearcă să convingă echipa lui Romney. După cum declară candidatul însuşi, 'în 1980, când ţările au început să se îndoiască de posibilitatea de a depăşi tirania politică, răspunsul la aceste dubii a sunat astfel: Urmaţi exemplul Poloniei. Iar astăzi, când cineva se îndoieşte de posibilitatea depăşirii recesiunii economice şi a crizei financiare, răspunsul este acelaşi: Urmaţi exemplul Poloniei'.
Cu alte cuvinte, libertatea politică şi economică are o sursă comună, care constă într-o competenţă culturală minuţios cultivată. Romney şi-a ales în mod atent afirmaţiile, concentrându-se asupra 'alegerii pe care o face societatea'. Însă aceasta nu este nimic altceva decât o declaraţie bine gândită, conform căreia cultura conştient practicată este extrem de importantă pentru asigurarea prosperităţii. Lui Romney îi place să facă o asemenea deosebire în timpul discuţiilor despre Israel, pentru că, în opinia echipei lui Romney, Israelul, la fel ca Polonia, funcţionează asemeni unei imagini în oglindă a Americii însăşi. Astăzi, când Administraţia Obama ne îndepărtează de rădăcinile culturale ale prosperităţii, exemplul unor alte ţări ne aminteşte de ce situaţia Americii este atât de unică şi de ce zilele ei cele mai bune abia urmează, vrea să spună Romney.
Potrivit Forbes, acesta este un moment destul de curios al unui vechi scenariu: Obama laudă întotdeauna regimurile străine, în timp ce republicanii sunt interesaţi mai mult în bombardarea acestor regimuri. Se pare că Romney încearcă să compară în rolul unui candidat al păcii şi propăşirii mai ferm chiar decât Obama.
Însă, atunci când se ajunge la Rusia, modul în care echipa lui Romney preferă să abordeze această problemă scoate la lumină din arhiva războiului rece toate vechile stereotipuri ale conservatorilor, subliniază Forbes. Cum se explică o asemenea adversitate exagerată? S-a gândit oare Romney la cât de mult ar putea fi afectate interesele Europei, SUA şi ale altor ţări dacă în Rusia va apărea un conflict civil? La cât de zadarnică ar putea deveni politica externă a SUA dacă Rusia ar dori acest lucru?
Posibil. După cum la fel de posibil este şi faptul că echipa lui Romney este atentă la viitorul energetic al Israelului, precum şi asupra modului în care acest lucru schimbă spaţiul de joc geopolitic al Rusiei. Luând sub control imensele rezerve de gaz descoperite recent, Israelul ar putea salva Europa de dependenţa faţă de livrările de gaz ruseşti. Cu toate acestea, Israelul îşi consolidează relaţiile cu Rusia, mai ales în domeniul energeticii. 'După vizita surprinzător de cordială pe care preşedintele rus Vladimir Putin a desfăşurat-o săptămâna trecută în Israel, Gazprom şi Israel au anunţat planuri de cooperare în domeniul exploatării de gaz', subliniază analistul Walter Russel Mead.
Noul acord ruso-israelian este parte a strategiei conştientizate a guvernului israelian, care încearcă să utilizeze viitoarea bogăţie energetică a ţării pentru ameliorarea poziţiilor sale politice complicate. Chiar şi într-o etapă iniţială consecinţele bogăţiei energetice israeliene sunt imense. În timpul vizitei sale în Israel, Putin a avut numeroase cuvinte plăcute pentru gazdele israeliene.
Desigur, pentru urechile lui Romney aceste cuvinte nu au fost unele tocmai plăcute. Vizita lui Putin în Israel nu doar creează complicaţii neplăcute în politica pragmatismului, dar şi ameninţă să sufoce acel mesaj cultural în planul relaţiilor internaţionale pe care Romney vrea să îl transmită alegătorilor americani. Dacă Israelul, asemeni Poloniei, este un model atât de ireproşabil al culturii unei propăşiri sigure şi solide, de ce atunci el se apropie de Rusia, care este exemplul unei înapoieri politice şi economice?
La această întrebare Romney pare să nu aibă niciun răspuns. El nici măcar nu doreşte să audă acest lucru. Probabil, opinează în final Forbes, aceasta este legat de explicita sa adversitate electorală faţă de 'ursul rus'.
