De ce fermierii pakistanezi dau în judecată două companii germane pentru inundaţiile mortale din 2022

Fermierul Inayatullah Laghari se ridică pe vârfuri pentru a arăta o linie abia vizibilă pe peretele şcolii, o urmă lăsată de apele care au inundat clădirea şi satele din jur în timpul inundaţiilor catastrofale din Pakistan de acum patru ani.

Pentru el, este o amintire a cât de mult a crescut nivelul apei în satul său Baid Sharif, din districtul Dadu, provincia Sindh – cea mai afectată din Pakistan, unde agricultura reprezintă principala sursă de trai pentru milioane de fermieri ca Laghari.

În vârstă de 40 de ani, Laghari merge spre o porţiune de drum din apropiere, o zonă care nu a fost acoperită de apă în 2022. Ce a reuşit să salveze din recolta depozitată în camera inundată a fost păstrat acolo, iar el a dormit o lună lângă grămadă pentru a o păzi.

„Mi-am spus că dacă apa mai creşte, voi arunca toată marfa pe acoperişul şcolii, care încă era deasupra apei, şi mă voi ruga ca apa să nu ajungă acolo. Din fericire, nu a fost nevoie, dar cea mai mare parte din ce am salvat s-a stricat ulterior”, spune el, potrivit Al Jazeera.

Inundaţiile din 2022 – cele mai grave din istoria înregistrată a Pakistanului – au strămutat 30 de milioane de oameni, au ucis peste 1.700, au inundat milioane de acri de teren agricol şi au distrus sau avariat peste un milion de locuinţe, cu pagube totale estimate la uimitoarea sumă de 40 de miliarde de dolari.

Inundaţiile devastatoare au fost un dezastru climatic într-o ţară care contribuie cu mai puţin de 1% la emisiile globale de carbon.

Guvernul Pakistanului a atribuit dezastrul vulnerabilităţii ţării la schimbările climatice, ministrul schimbărilor climatice, Sherry Rehman, numindu-le un „dezastru umanitar provocat de climă de proporţii epice”, în timp ce secretarul general al ONU, Antonio Guterres, le-a descris drept „muson pe steroizi”.

Astăzi, Laghari se numără printre cei 39 de fermieri pakistanezi din Sindh, cea mai afectată provincie, care au dat în judecată două companii germane, RWE şi Heidelberg Materials, pentru emisiile lor de gaze cu efect de seră, despre care spun că au contribuit la inundaţiile istorice din 2022.

RWE, cu sediul în oraşul german Essen, este unul dintre cei mai mari producători de energie electrică din Europa. Heidelberg Materials, cu sediul în oraşul german cu acelaşi nume, este unul dintre cei mai mari producători de materiale de construcţii din lume.

Cele două companii se numără printre 178 de producători industriali din întreaga lume responsabili pentru 70% din emisiile globale de carbon, potrivit datelor Carbon Majors, un think tank privind schimbările climatice care monitorizează emisiile istorice ale celor mai mari producători de petrol, gaze, cărbune şi ciment.

Miriam Saage-Maab, director juridic la Centrul European pentru Drepturi Constituţionale şi ale Omului (ECCHR), care reprezintă fermierii, a declarat pentru Al Jazeera că firmele au fost alese pentru că sunt „două dintre cele trei mari emitente de dioxid de carbon din Germania”, potrivit bazei de date Carbon Majors.

Fermierii pakistanezi au intentat procesul împotriva celor două companii în decembrie anul trecut, la un tribunal din Heidelberg, care analizează în prezent cazul.

Saage-Maab a spus că niciuna dintre companii nu are operaţiuni directe în Pakistan, dar procesul susţine că, în ciuda lipsei proximităţii fizice, efectele gazelor cu efect de seră pe care le emit în Germania se resimt la mii de kilometri distanţă. Ea spune că procesul fermierilor are şanse reale să ajungă în instanţă.

Pentru ea, importanţa cazului constă în a ajuta la definirea modului în care responsabilitatea pentru daunele climatice poate fi calculată şi atribuită, nu doar în sălile de judecată, ci şi în viitoarele negocieri politice privind finanţarea climatică.

Cazul este inspirat de un fermier peruan care, în 2015, a dat în judecată RWE pe acuzaţii similare. Deşi un tribunal german a respins cazul în 2025, a decis totodată că, în principiu, companiile pot fi trase la răspundere pentru daune climatice specifice cauzate de emisiile lor de carbon.

Saage-Maab a spus că astfel de hotărâri fac din Germania o jurisdicţie favorabilă pentru litigii climatice „într-o anumită măsură”, adăugând că astfel de cazuri transnaţionale sunt din ce în ce mai frecvente în lume.

Apelul la instanţele germane pentru a trage companiile la răspundere nu este o noutate în Pakistan.

După ce un incendiu a devastat o fabrică de confecţii din Karachi în 2012, ucigând peste 250 de muncitori, unul dintre supravieţuitori şi rude ale victimelor au intentat un proces în Germania în 2015 împotriva companiei KiK, care îşi procura o mare parte din produse din acea fabrică. Reclamanţii au susţinut că firma nu a asigurat standarde de bază privind siguranţa la incendiu şi a clădirii.

Deşi cazul a fost respins pe motive procedurale, a dus la plata unor compensaţii de către KiK şi a contribuit la dezbateri privind responsabilitatea corporativă în lanţurile globale de aprovizionare. În 2023, Germania a introdus o lege privind lanţurile de aprovizionare menită să abordeze încălcările drepturilor omului de către companii care operează în străinătate.

Sindicatul pakistanez care a ajutat victimele fabricii de confecţii să lupte în instanţă îi sprijină acum pe cei 39 de fermieri, colectând şi traducând mărturii şi dovezi înainte de a le trimite echipei juridice din Germania.

Nasir Mansoor, secretar general al Federaţiei Naţionale a Sindicatelor, a declarat pentru Al Jazeera că procesul fermierilor este primul litigiu climatic transfrontalier din Pakistan.

„Trebuie să existe responsabilitate. Trebuie să batem la uşile lor şi să le spunem că ceea ce fac provoacă suferinţă aici, în Pakistan. Acest proces este o campanie pentru justiţie şi pentru conştientizarea a ceea ce se întâmplă”, a spus el.

Într-un comunicat din ianuarie, RWE a spus că procesul este „încă o încercare de a transfera cererile de politică climatică în sălile de judecată germane”, argumentând că astfel de cazuri sunt „extrem de dăunătoare pentru Germania ca locaţie industrială” şi subminează certitudinea juridică potrivit căreia companiile germane nu vor fi date în judecată din alte părţi ale lumii chiar şi după respectarea legii.

Heidelberg Materials a confirmat primirea unei notificări legale privind cazul din Pakistan, dar nu a emis un comunicat public despre proces.

Laghari spune că autorităţile locale din Pakistan nu i-au sprijinit în recuperarea după inundaţii. Oamenii au fost lăsaţi să se descurce singuri sau au fost ajutaţi de ONG-uri, spune el. Fermierii cred, de asemenea, că nu pot trage la răspundere guvernul pakistanez, mai ales în instanţă.

„Care este rostul să intentăm un proces aici? Avem cazuri în sate blocate în instanţă de 15 sau 20 de ani, unele deschise de bunicii noştri. Nu obţii dreptate în instanţele de aici. Sunt instanţe doar cu numele. De aceea am depus cazul în Germania”, spune Laghari.

Deşi fermierii văd instanţele străine ca fiind cea mai bună şansă pentru justiţie şi compensaţii, unii din Pakistan consideră că responsabilitatea pentru combaterea schimbărilor climatice nu poate fi plasată doar în afara ţării.

Hammad Naqi Khan, directorul World Wildlife Fund-Pakistan, a declarat pentru Al Jazeera că, deşi este important ca marii poluatori globali să fie traşi la răspundere, ar trebui puse întrebări şi autorităţilor locale despre cât de bine ajută comunităţile să devină reziliente la schimbările climatice.

„Da, emisiile noastre sunt scăzute, dar asta nu înseamnă că putem continua să permitem centrale pe cărbune sau să lăsăm industriile să facă orice vor.

Trebuie să ne concentrăm pe rezilienţă şi adaptare. Să ne pregătim fermierii, pescarii, oamenii din zonele montane pentru această criză. Trebuie să le dezvoltăm capacităţile şi să ne asigurăm că guvernanţa locală s-a îmbunătăţit”, a spus el.

Autorităţile pakistaneze pentru climă şi gestionarea dezastrelor nu au răspuns solicitărilor Al Jazeera privind comentarii despre proces.

Gül Hasan Babar, profesor pensionar şi fermier, care se numără şi el printre cei 39 de reclamanţi, spune că orice despăgubire obţinută va ajuta nu doar fermierii individuali, ci şi sate întregi.

„Banii pe care îi vom primi îi vor ajuta pe cei care şi-au pierdut casele şi încă trăiesc în corturi. Vor avea şansa să îşi construiască în sfârşit o locuinţă”, a spus el, adăugând că fermierii vor putea, de asemenea, să îşi îmbunătăţească terenurile investind în resurse care refac fertilitatea solului afectată de inundaţii.

Babar, în vârstă de 55 de ani, a spus că, chiar dacă vor pierde procesul, speră ca acesta va produce un efect similar cu cel al cazului fabricii din Karachi.

„Aceste companii îşi vor controla poluarea, iar ţara noastră va suferi mai puţin. Oamenii vor suferi mai puţin”, a spus el.

Laghari este optimist în privinţa rezultatului, dar recunoaşte că lucrurile ar putea să nu evolueze în favoarea lor.

„Tot ce putem face este să încercăm să ne apărăm cauza. Dacă Dumnezeu vrea, vom câştiga. Dacă nu, măcar vom avea în continuare pământurile noastre, în starea în care sunt acum. Din ceea ce oferă aceste pământuri, familiile noastre vor încerca să supravieţuiască”, spune el.