David Kilgour: responsabilitate şi fermitate in relaţiile cu China

Pe parcursul multor ani, respectul meu pentru poporul chinez m-a determinat să mă abţin de la critica guvernului său. Îmi spuneam că, cel puţin politicienii moderni nu sunt asemenea lui Mao Zedong, sub conducerea căruia, conform unor estimări, 35-45 milioane de oameni au murit de foame în timpul "Marelui Salt" (1958-1962).

Când a fost subliniat faptul că, datorită ideii economiei pieţei de export, propusă de Deng Xiaoping în 1978, sărăcia adâncă din anii ‘50, ‘60 şi ‘70 din China nu mai există, am fost unul dintre mulţii care credeau că proasta administrare, mediul de viaţă oribil, violenţa partidului-stat, creşterea inegalităţilor sociale, nepotismul şi corupţia pe scară largă, care s-au deteriorat după perioada de conducere lui Deng, vor sfârşi în 1990.

Moartea micuţei Van Yueyue

În acest context, permiteţi-mi să vorbesc la început despre moartea tragică recentă a unei fetiţe în vârstă de doi ani, pe nume Van Yueyue. Mulţi ştiu că Yueyue a murit la spital, după ce a fost călcată de două maşini. Optsprezece persoane au trecut pe lângă ea, fără să se oprească pentru a acorda ajutor.

Mark McKinnon, şeful biroului "Globe and Mail” din Beijing, a punctat momentele importante ale tragediei:

"Câţiva trecători au fost urmăriţi de presa chineză, care i-a intrebat de ce s-au comportat aşa şi nu au intervenit. Frica a fost motivul principal. "Am fost speriată", - a spus o femeie pe nume Lin, care a trecut pe lângă Yueyue cu fiica sa de 5 ani. "Dacă altcineva ar fi ajutat, ajutam şi eu."

"Indiferenţa - nu este un motiv. Chinezii nu sunt indiferenţi, sistemul juridic care este imprevizibil şi inechitabil faţă de cei saraci şi fără suport politic este însă un motiv. Dacă participaţi la incident, aceasta vă poate crea probleme.

Cel mai reprezentativ exemplu este cazul cu Peng Yu din Nanjing, care s-a oprit pentru a ajuta o femeie care a căzut şi si-a rupt un şold. Auzind despre costul serviciilor medicale, ea a declarat că el a împins-o. Instanţa i-a dat dreptate, considerând iratională concluzia că Peng a ajutat-o ​​cu bună intenţie, din inimă. El a fost obligat să plătească 6.000 de dolari factura medicală. Cazul lui Peng nu este singular, sunt multe altele asemănătoare."

"Când am fost invitat la o emisiune radio BBC World despre incidentul cu Yueyue, un apel din Cehia a reamintit publicului că nu era nimic ieşit din comun în reacţia celor 18 trecători, oricine care a crescut într-un stat autoritar, poate înţelege ce se întâmplă în capul lor."

Sistemul judiciar din China - un teatru

Este foarte greu de înţeles din exterior că procesele judiciare în China sunt doar o joacă. Clive Ansley din Canada a făcut practică judiciară în Shanghai, timp de 13 ani, lucrând cu aproximativ 300 de cazuri în instanţele chineze de judecată, înainte de a reveni în Columbia Britanică. Articolul său, publicat în martie 2007, descrie realitatea:

"În mediul juriştilor şi judecătorilor chinezi se vorbeşte mult despre superioritatea legii, dar sunt numai cuvinte ce fac zadarnice tentativele canadienilor de educare a judecătorilor chinezi cu scopul de a ajuta China în îmbunătăţirea sistemului judiciar. Cei care cunosc cazul nu sunt cei care iau decizii; cei care adoptă decizia - nu au audiat cazul. Tot ceea ce se întâmplă în "sala de şedinţe" nu are nicio influenţă asupra procesului decizional. "

Jerome Cohen, un expert pe China, de la Universitatea de Drept din New York, a declarat că până când guvernul chinez nu va semna şi ratifica Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, poporul chinez nu va avea libertăţi fundamentale.

Neregulile în sistemul judiciar din China precum hărţuirea clienţilor de către jurişti pentru a-i convinge să depună mărturii false, precum şi declaraţiile smulse prin tortură, sunt foarte răspândite.

Ultima picătură pentru Clive Ansley a fost hotărârea unui judecător al Curţii Supreme de China, care declara: "Atunci când există un litigiu între China şi un străin, asiguraţi-vă că decizia dumneavoastră reflectă interesul naţional". Ansley s-a întors în Canada, pentru că a înţeles că decizia în favoarea străinilor este puţin probabilă.

Fostul judecător al unei judecătorii districtuale din China, pe nume Lee a ţinut un discurs în acest an la Universitatea din San Diego. În ciuda poziţiei sale înalte, ea a fost trimisă la un lagăr de muncă forţată pentru trei ani şi patru luni, fără nicio audiere, doar pentru că practica Falun Gong.

Lee explică: "În China, corupţia este răspândită larg în sistemul judiciar. Practicând Falun Dafa, eram probabil singurul judecător care nu lua mită şi eram cunoscută ca judecător cinstit şi corect. În aprilie 2002, am mers în Piaţa Tiananmen şi am făcut apel către guvern să oprească persecuţia Falun Gong. Am fost capturată şi dusă la o secţie de poliţie, unde mi-au rupt nasul. Pentru a mă face să renunţ la convingerile mele, m-au privat de somn timp de trei zile şi trei nopţi."

Lee a fost concediată din funcţia de judecător pentru că nu a semnat o declaraţie de condamnare a Falun Gong. Autorităţile i-au forţat soţul să divorţeze de ea. Lee locuieşte acum în California în calitate de refugiat.

Falun Gong

În China continuă şi în prezent persecuţia budiştilor tibetani, creştinilor, musulmanilor, uigurilor şi altor grupuri religioase din China. Aparatul statului-partid încalcă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Să luăm ca exemplu Falun Gong, care a devenit cunoscut pentru prima dată publicului larg în 1992 şi a crescut, conform estimărilor guvernamentale, până la 70 - 100 de milioane de adepţi, în timpul celor şapte ani cât a fost permis. Mişcarea conţine elemente din budism şi taoism, combinate cu un set de exerciţii statice care vizează îmbunătăţirea corpului şi caracterului. Principiile sale de bază sunt: ​​"Adevăr, Compasiune, Toleranţă". Am fost foarte impresionat de demnitatea şi caracterul discipolilor Falun Gong, cu care m-am întâlnit începând cu anul 2006 în peste patruzeci de ţări din întreaga lume.

După 20 iulie 1999, zeci de mii de practicanţi Falun Gong au fost trimişi în lagăre de muncă forţată, după modelul creat de Hitler, apoi de Stalin, doar pe baza deciziei poliţiei, fără a exista vreo audiere sau judecată.

În prezent, practicanţii Falun Gong constituie aproximativ două treimi din victimele torturii, iar jumătate dintre aceştia se află în lagăre de muncă forţată în China. Potrivit unui studiu realizat de David Matas şi pe care l-am subliniat în cartea noastră "Recolta sângeroasă", din 2001 au fost ucişi mii de practicanţi Falun Gong pentru comercializarea organelor lor către pacienţi chinezi şi străini. Matas şi eu am ajuns la concluzia că singura explicaţie pentru sursa celor 41.500 de transplanturi efectuate în perioada 2000-2005 au fost practicanţii Falun Gong.

Cooperarea responsabilă cu Beijing-ul

Guvernul Canadei şi sectorul privat trebuie să înţeleagă de ce sprijină încălcarea multor valori canadiene pentru a spori exporturile cu China. În plus, timp de mulţi ani, acest fenomen a dus în principal la faptul că locurile de muncă s-au strămutat din Canada în China, precum şi la creşterea continuă a deficitului comercial bilateral (în prezent acesta este de aproximativ 31 de miliarde de dolari). Are oare acea parte a comunităţii de afaceri din Canada, care investeşte mult în China, un simţ al responsabilităţii faţă de canadieni? Mulţi dintre noi sunt atât de concentraţi asupra accesului la produse ieftine, încât ignoră preţul resurelor umane şi de mediu pe care le plătesc chinezii producători ai acestor bunuri.

Peter Navarro, profesor la Universitatea din California, doctor în economie, susţine convingător că pieţele de consum din întreaga lume au fost "cucerite" de China în majoritatea cazurilor prin fraudă. Navarro a sugerat partenerilor săi comerciali câteva metode prin care comerţul să devină echitabil.

Mai exact, toate statele trebuie:

- să definească manipularea monedei ca o subvenţie ilegală a exporturilor şi să o adauge la alte subvenţii atunci când se calculează sancţiuni antidumping şi amenzi compensatorii;

- să respecte proprietatea intelectuală; să adopte şi să aplice reglementări în domeniul sănătăţii, al securităţii şi al mediului în conformitate cu standardele internaţionale;

- să interzică folosirea muncii forţate şi să asigure salarii decente şi condiţii de muncă pentru toţi;

- să adopte "toleranţă zero" pentru orice vânzare sau distribuire de mărfuri piratate sau contrafăcute;

- să respecte cu stricteţe prevederile privind protecţia mediului în toate acordurile comerciale bilaterale şi multilaterale pentru a evita "colapsul ecologic" în China şi în alte ţări.

Leslie Gelb, preşedintele emerit al Consiliului american pentru relaţii externe a făcut recent această observaţie: "Cel mai preţios lucru pe care îl are SUA în Asia este frica în creştere faţă de China dinamică. Aproape toate ţările din Asia vor ca America să le fie protector faţă de Beijing-ul tot mai exigent. Dar ei nu doresc ca Obama să fie prea agresiv şi să incite China.”

În recentul raport al comisiei Congresului SUA pentru relaţiile economice americano-chineze, se menţionează că deficitul comercial cu China, în primele opt luni ale anului 2011 a reprezentat 173,4 miliarde dolari. Deficitul consolidat, după ce China a aderat la OMC în 2001, se ridică acum la peste 1.760 miliarde dolari. Comisia recunoaşte că valoarea yuanului este cu 20-40% mai mică, decât ar fi fost dacă ar fi acţionat asupra lui puterea pieţei. Deficitul comercial al Europei, în general, este analogic.

Laureatul Premiului Nobel, economistul Paul Krugman a prezis că refuzul permanent al Beijing-ului de a permite monedei sale să fluctueze, va provoca consecinţe grave în lumea care se luptă cu supraproducţie. El a adăugat că China, prin înlăturarea produselor altor ţări cu bunurile sale ieftine, este probabil principalul vinovat pentru întârzierea reabilitării economice globale.

Poporul chinez vrea aceleaşi lucruri pe care le vrem toţi: ​​respect pentru oameni, educaţie, securitate, locuri de munca, stat de drept, democraţie, bună guvernare şi un mediu viabil. Rapoartele de la Beijing indică faptul că partidul-stat trebuie să continue să se ocupe de toate problemele cu mare atenţie, având în vedere problemele economice mondiale actuale.

Dacă Partidul Comunist va stopa încălcarea sistematică şi gravă a demnităţii umane în ţară şi în străinătate şi va lua măsuri în masă pentru a aborda partenerii comerciali în mod transparent şi echitabil, noul secol va aduce armonie şi pace în China. Chinezii au calitatea şi cantitatea să facă viitorul întregii omeniri mai bun şi mai calm.

Aceasta este o versiune editată a notei prezentate la 2 noiembrie în cadrul Forumului pe China, în Parlamentul canadian.

David Kilgour este co-preşedinte al organizatiei "Prietenii canadieni ai Iranului Democratic" şi directorul Consiliului comunităţii statelor democratice din Washington. El a fost membru al Parlamentului canadian în perioada 1979 - 2006 şi, de asemenea, a deţinut funcţia de secretar de stat (pentru regiunea Asia Pacific), pe parcursul anilor 2002 şi 2003. David Kilgour a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 2010. Pentru mai multe informaţii, consultaţi www.david-kilgour.com.