Columbia: negocieri cu FARC în Havana, anarhie acasă

Deşi negocierile de pace de la Havana, între guvernul columbian şi grupul Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia (FARC) fac paşi mari înainte, în Columbia, tensiunea dintre cele două părţi rămâne ridicată.

De trei zile, în Columbia, este în curs o grevă agricolă care implică 17 dintre cele 32 de departamente naţionale. Greva a început ca o demonstraţie paşnică împotriva politicilor economice neoliberale şi a tratatului de liber schimb, nepopulare în rândul clasei muncitoare.

Însă lucrurile au degenerat, iar după două zile de miting, 60 de oameni (inclusiv şase jurnalişti) au fost arestaţi. Poliţia a început să folosească arme de foc şi ciocnirile violente apărute ca urmare au declanşat o grevă mare.

Poliţia pare să fi oferit zece milioane de pesos (5.000 de dolari) celor care indică liderii protestului.

În paralel, preşedintele Juan Manuel Santos a informat presa despre uciderea a doi luptători de gherilă, lideri ai FARC, în bombardamentele efectuate de regim în Cauca.

Pe de altă parte la Havana, pentru prima dată în ultimii 50 de ani, Forţele Armate Revoluţionare au lansat primul lor „mea culpa”.

Pablo Catatumbo, un purtător de cuvânt al mişcării, a recunoscut responsabilitatea gherilelor în uciderea a mii de oameni în lupta "de eliberare". Până acum, cei care l-au precedat în cadrul negocierilor, au declarat întotdeauna că FARC nu trebuie să răspundă pentru crimele comise deoarece ei "luptă pentru popor", un concept desprins din ideologia marxistă.

FARC - o istorie criminală

Forţele Armate Revoluţionare Columbiene, au luat fiinţă după separarea de Partidul Comunist Columbian, fiind ramura sa cea mai violentă. Clasificată drept organizaţie teroristă de către majoritatea ţărilor civilizate, FARC şi-a căpătat rapid o reputaţie proastă în Columbia datorită numărului mare de crime comise precum şi a brutalităţii de care a dat dovadă.

Supravieţuind în jungla de la graniţa dintre Columbia, Ecuador şi Venezuela, FARC s-a susţinut financiar de-a lungul anilor din activităţi precum răpirile, extorsiunea, traficul de droguri.

După decenii de existenţă şi atentate, beneficiind de sprijin masiv din partea Rusiei şi având legături cu terorismul internaţional, inclusiv Cuba lui Fidel Castro şi Armata Republicană Irlandeză, FARC a fost decimată de acţiunile viguroase întreprinse de preşedintele columbian Alvaro Uribe, al cărui tată fusese ucis de FARC într-o încercare de răpire.

Negocierile de la Havana

Negociatorul FARC la Havana, Luciano Marin Arango, alias "Ivan Márquez", a declarat deja deja luna trecută într-un interviu cu postul columbian RCN Radio că FARC „deplânge" suferinţele victimelor rezultate în urma conflictelor armate şi că vor trata cu „responsabilitate" acest punct, deşi nu este clar ce poate însemna responsabilitatea, în cazul unui conflict armat care a produs peste 200 de mii de victime.

În luna martie, Márquez a menţionat de asemenea că grupul rebel este dispus să vorbească despre victimele conflictului, insistând, cu toate acestea, că, în această problemă, „statul are responsabilitatea de acţiune sau omisiune".

Pe de altă parte, gherilele s-au întors pentru a critica „încăpăţânarea" preşedintelui Juan Manuel Santos pentru că nu a acceptat armistiţiul propus în paralel cu negocierile de pace. „FARC este conştient de faptul că până în prezent nu există câştigători sau învinşi" solicitând guvernului să semneze „un acord special de reglementare a conflictului".

În plus, raportul FARC a propus guvernului înfiinţarea unei comisii formate din experţi columbieni şi străini numiţi pentru a studia originea conflictului armat intern: "propunerea Comisiei ar putea îmbunătăţi activitatea desfăşurată până în prezent, cu noi sondaje, studii şi analize ale evenimentelor trecutului. Acesta este modul în care se va stabili adevărul şi ar fi evidenţiată responsabilitatea".

A fost citat de FARC un raport recent efectuat de către Centrul Naţional de Memorie Istorică, lansat în iulie, care documentează, în afară de crimele comise în timpul conflictului, 1958-2012, un total de 220.000 de crime, 5.712.506 mutări forţate, 25.007 de dispariţii şi 27.023 de răpiri.

Pe 17 august preşedintele Santos a trimis un mesaj către FARC în care a reiterat angajamentul său în negocierile de pace, dar a avertizat că forţele de securitate nu vor lăsa garda jos în lupta lor împotriva gherilelor.