Chuang Tzu - Patriarhul taoismului
Chuang Tzu (369 - 286 î.e.n) a fost funcţionar în oraşul său natal o perioadă scurtă de timp.
Fiindu-i oferit odată postul de Prim-ministru într-un stat, el a refuzat.
La acea vreme, Chuang Tzu părea excentric, trăia în sărăcie, dar niciodată nu a fost pesimist. El păstra distanţa faţă de oameni care trăiau în lux şi nu simţea disconfort purtând hainele cârpite şi uneori chiar trăia din ce îi ofereau alţii. El predica abandonarea grijilor lumeşti şi traiul în conformitate cu legea Tao. A fost recunoscut ca patriarhul principal al taoismului, împreună cu Lao Tzu.
Deoarece taoiştii nu urmăreau faima, bogaţia şi puterea şi nu erau interesaţi să iasă în evidenţă, povestea vieţii lui Chuang Tzu era puţin cunoscută. Cu toate acestea, cartea care îi poartă numele "Chuang Tzu", cunoscută ca " Clasică pură Nan-hua", a trezit admiraţia generală pentru multe generaţii şi a fost sursa de inspiraţie a mii de volume de studii şi literatură. Fiind un om înţelept şi creativ, Chuang Tzu a folosit numeroase metafore şi sarcasm umoristic. El credea că natura ar trebui să rămână neatinsă şi omenirea trebuie să caute să fie în armonie cu mediul înconjurător. Cartea "Zhuangzi" atrage oamenii din diferite medii sociale, ideile ei având un impact enorm asupra vieţii cotidiene a oamenilor. Cartea a fost tradusă în multe limbi în întreaga lume.
În "Chuang Tzu" el reflecta asupra consecinţelor negative ale aşa-numitei civilizaţii şi şi-a exprimat aspiraţia pentu libertate spirituală. Această filozofie şi-a găsit mai târziu expresia în opere de literatură şi artă plastică. El pleda pentru eliberarea ataşamentelor lumeşti şi era împotriva concepţiilor persoanelor care îşi petrec viaţa în goana după faimă sau posesiuni materiale.
Chuang Tzu considera cea mai mare realizare "acţiune fără a acţiona – a guverna fără a dirija" (wu-wei). Totul urmează natural cauzele, totul este în perfectă armonie cu natura primordială a lumii - Tao. Astfel, domnitorul ar trebui să conducă fără intervenţie conştientă şi fără presiune, acesta ar trebui să urmeze natura sa şi libertatea spirituală şi atunci va fi armonie în societate.
În contrast cu confucianismul, care presupune responsabilitate socială, filosofia lui Chuang Tzu se bazează mai mult pe viaţa omului şi înţelepciunea sa spirituală. Mai târziu, mulţi intelectuali chinezi au adoptat filosofia lui.