Cei mai periculoşi patru kilometri din lume se află între cele două Corei
În lume există o mulţime de locuri în care viaţa omului nu are nicio valoare. Cartiere mărginaşe sau teritorii în război sunt câteva exemple unde siguranţa lipseşte. Dar porţiunea cea mai periculoasă sunt de departe cei patru 4 kilometri de la frontiera dintre Coreea de Sud şi Coreea de Nord, notează ziarul La Vanguardia. Bill Clinton a definit-o drept 'cea mai periculoasă zonă a planetei'. De-o parte, cazărmile Căştilor Albastre ale ONU şi Coreea de Sud; de cealaltă parte, construcţiile gri ale forţelor armate comuniste ale vecinului din nord. 'Podul fără întoarcere' şi două sate sunt singurele forme de viaţă din zona care desparte Coreea de Nord de cea de Sud, întinsă pe o fâşie de patru kilometri lăţime şi 238 lungime. Este cea mai fortificată frontieră din lume şi o zonă demnă de science-fiction, deşi are în spate o istorie cât se poate de reală.
Războiul din 1950-1953 s-a tranşat cu o încetare a focului care a instaurat o Zona Demilitarizată de-a lungul paralelei 38 la nord care este încă apărată în prezent de soldaţii comunişti la nord şi de trupele Coreii de Sud şi ale SUA de cealaltă parte. Până la data actuală nu a fost semnat un tratat. Frontiera intercoreeană desparte 1,2 milioane de militari nord-coreeni şi 600.000 de sud-coreeni. Roboţi dotaţi cu raze infraroşii supraveghează zona. Deşi linia de demarcaţie era suficient de neospitalieră, Coreea de Sud a instalat turele de tancuri cu raze infraroşii - 'Super aEgis II' - ce pot lansa grenade şi rachete sol-aer.
Acţionează la cea mai mică mişcare apărută în câmpul lor vizual. Pot descoperi o ţintă de mărimea unui om în cel mai deplin întuneric la o distanţă de până la 2,2 kilometri graţie sistemului lor de senzori, radar şi senzori de căldură. Replica nord-coreeană au fost rachetele sol-aer 'SA-2', instalate în noiembrie pe flancul de vest, la frontiera Coreii de Sud cu Marea Galbenă. Coreea de Nord a refuzat, în 2004, după un grav accident de tren, ca ajutoarele umanitare trimise de vecinil din sud să străbată frontiera dintre cele două ţări. Seulul considerase acest mijloc cel mai rapid şi mai eficient pentru a trimite alimente şi medicamente. Bilanţul tragediei s-a ridicat la 150 de morţi şi 1.300 de răniţi.
Există cinci tunele în zona despărţitoare dintre ambele ţări. Au fost create pentru a invada Seulul. Cei din nord au negat că ar fi autorii şi i-au acuzat de construcţie pe cei din sud, deşi explozia şi adâncimea acestor tunelurile au dovedit că autorul este regimul comunist. Un dezertor care a fugit din Coreea de Nord a fost vocea care a dat alarma la începutul anilor 70: preşedintele Kim Ir Sen dăduse ordin ca fiecare divizie a Armatei Poporului Coreean să sape cel puţin două tuneluri care să permită o viitoare invazie în sudul peninsulei. Puteau fi traversate de 30.000 de soldaţi bine înarmaţi într-o singură oră.
În urmă cu un an s-a produs o dezertare curioasă: Kang Tong Rim lucra la o fermă de porci din Polgyo din Coreea de Sud, înainte fabricase semiconductori pentru Samsung. Din cauza crizei economice a fost dat afară iar reacţia lui a fost...să fugă în Coreea de Nord. Legea Siguranţei Naţionale sud-coreeană interzice orice tip de contact cu Coreea de Nord. Cei 1.400 de kilometri de frontieră care despart regimul comunist de principalul său aliat, China, sunt mai propice pentru ca cetăţenii nord-coreeni să fugă din ţară. Ei visează să ajungă în Coreea de Sud prin escalele Shanghai şi Hong Kong.
