Ce se întâmplă cu casele de la Dumbrava? Viorel Paşca ia în calcul să le doneze unor oameni fără adăpost

Viorel Paşca, fondatorul centrului de la Dumbrava vizat de ancheta DIICOT, a declarat miercuri că ia în calcul să renunţe la casele din complex şi să le doneze unor persoane fără adăpost. El invocă instabilitatea politică şi administrativă din România, care, în opinia sa, ar putea împiedica întoarcerea bolnavilor relocaţi.

Într-o postare pe Facebook, Paşca susţine că şefa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi (ANPDPD) l-a anunţat că vor fi făcute demersuri pentru acreditare şi licenţiere, astfel încât cel puţin o parte dintre bolnavi să revină la Dumbrava până în decembrie. El se teme însă că eventualele schimbări de la conducerea ministerului sau a autorităţii ar putea afecta acest plan.

Dacă revenirea bolnavilor nu se va realiza, una dintre variantele luate în calcul este donarea locuinţelor către persoane fără adăpost, sărace şi aflate în dificultate. Casele au mai multe camere, astfel încât fiecare ar putea găzdui mai mulţi beneficiari, care ar deveni proprietari. Potrivit lui Paşca, în contracte ar urma să fie incluse clauze care să împiedice înstrăinarea imobilelor.

El îşi exprimă însă îngrijorarea că viitorii proprietari nu şi-ar putea acoperi cheltuielile pentru hrană, încălzire şi medicamente, iar asociaţia nu ar putea interveni direct, în lipsa licenţei. În aceste condiţii, spune că ar putea începe prin donarea unei singure case, urmând ca instituţiile statului să le ofere beneficiarilor sprijinul necesar.

Redăm în continuare textul integral al postării:

„Una dintre cele mai dese întrebări care mi se pun este ce se va întâmpla cu cele patru sute de paturi disponibile de la Dumbrava?

E adevărat că şefa de la ANPDPD, m-a sunat să-mi spună că până în decembrie cel puţin o parte dintre bolnavi trebuie să ajungă înapoi la Dumbrava, iar în acest sens vor fi făcute demersuri pentru a putea fi acreditat şi licenţiat.

Apreciez acest lucru, nu mă îndoiesc de bunele intenţii ale domniei sale şi nu pun la îndoială nici capacitatea profesională, seriozitatea sau interesul acordat acestui lucru.

Ce mă face totuşi să fiu sceptic şi să nu prea cred că acest lucru se va întâmpla, este instabilitatea politică şi administrativă cu care se confruntă România.

Poate în locul domnului ministru al muncii şi protecţiei sociale va fi numit un alt ministru care va fi mult mai puţin interesat de bolnavii respectivi, sau dacă doamna de care vorbeam va fi schimbată din funcţie, şi cea care îi va lua locul va avea alte priorităţi, riscul ca să ajungă bolnavii în stradă este unul foarte ridicat.

Prin urmare, cu miniştri care vin şi pleacă, totul este imprevizibil, neclar şi instabil.

Aşa că dacă planul ca bolnavii relocaţi să se întoarcă la Dumbrava până în decembrie, nu se va realiza, va trebui să luăm o decizie în aşa fel încât acele case disponibile să fie totuşi folosite în scopul pentru care au fost cumpărate şi amenajate.

Nu pot accepta ideea că mulţi oameni au donat din puţinul lor pentru a oferi un loc celor fără adăpost, fără familii sau abandonaţi de acestea, iar casele să rămână goale în timp ce alţii dorm sau mor în stradă ori în condiţii improprii.

Şi totuşi ce vom face în condiţiile în care eu nu am dreptul de a primi cazuri sociale în locuinţele respective?

Chiar dacă sunt dispus să-mi asum riscul de a fi săltat din nou de DIICOT, şi nu m-aş da în lături să continui activitatea, având în vedere că odată cu mine ar fi acuzaţi şi soţia, copiii şi alte persoane, nu ar fi nici corect faţă de ei şi nici înţelept să fac acest lucru.

Prin urmare, una dintre posibilităţi este să renunţ la casele respective şi să le donez unor persoane fără adăpost, sărace, aflate în dificultate. Având în vedere că toate au mai multe camere şi spaţii generoase, vor putea locui în fiecare mai multe persoane care desigur, vor fi şi proprietari cu acte în regulă. Vom avea grijă însă ca în contract să fie stipulate anumite clauze, încât casele respective să nu poată fi înstrăinate etc.

Este foarte posibil însă, ca noii proprietari, săraci şi fără venituri să nu-şi poată acoperi nevoile zilnice, hrană, încălzire, medicaţie etc, iar Asociaţia Dumbrava DPG, având interdicţie să se implice direct, nefiind licenţiată în acest sens, va trebui să ...stea deoparte.

Totuşi, având în vedere că legea asistenţei sociale spune că statul prin instituţiile sale are datoria să ofere servicii în astfel de cazuri, ne face să fim încrezători, până la proba contrarie, că oamenii respectivi vor fi ajutaţi şi sprijiniţi de către instituţiile abilitate în acest sens.

Deoarece nu suntem ferm convinşi că acest lucru va funcţiona, vom face probabil o primă încercare, donând pentru început o singură casă.

Este obligatoriu ca persoanele ce vor deveni proprietari ai imobilului respectiv să aibă discernământ, să fie în vârstă, fără venituri, să nu aibă familie şi nici o altă locuinţă.

În acest fel, casele respective vor fi folosite în scopul pentru care au fost cumpărate de către donatori, o mulţime de oameni fără adăpost vor avea un acoperiş deasupra capului, iar instituţiilor statului le va fi mai uşor să-i îngrijească avându-i pe mai mulţi la un loc decât să-i caute prin parcuri, pe străzi sau prin alte părţi.

Omul care dormea sub un pod şi în staţia de autobuz, adus şi lăsat în aceste zile la poarta casei noastre, este bine şi va deveni probabil unul dintre proprietarii primei case puse la dispoziţia oamenilor fără adăpost”.