Ce îi scria Himmler soţiei: Plec la Auschwitz, te sărut, al tău Heini

Scrisorile adresate soţiei de către Heinrich Himmler, unul dintre liderii de prim rang ai Germaniei naziste, arată banalitatea cu care trăia războiul unul dintre cei mai importanţi colaboratori ai lui Adolf Hitler, scrie El Pais în ediţia electronică de duminică.

Pe tema 'banalităţii răului' au curs râuri de cerneală de când Hannah Arendt a folosit pentru prima oară această formulă, în 1961. Banală era, fără îndoială, preocuparea lui Heinrich Himmler, în ziua de 7 iulie 1941: 'Mi-a părut atât de rău că am uitat pentru prima dată de aniversarea căsătoriei noastre', îi scria el soţiei sale Margarete. Unul dintre principalii artizani ai genocidului nazist în timpul celui de-al doilea război mondial, şeful SS şi al Gestapoului, arhitectul Holocaustului se scuza în faţa nevestei de această scăpare, comentând că 'luptele sunt grele în aceste zile, chiar şi pentru SS'.

Contrastul dintre rutina de zi cu zi a asasinului Heinrich Himmler şi conţinutul scrisorilor personale pe care ziarul german Die Welt a început să le publice începând de duminică se poate rezuma prin cuvintele pe care Himmler i le scrie soţiei în 1942, conform uneia dintre scrisori: 'Plec la Auschwitz, te sărut, al tău Heini'.

Filozoful Michael Foucault comenta că mariajul dintre Heini şi Marga - Heinrich şi Margarete Himmler - a reprezentat un fel de sinteză a ideologiei naziste: un fermier însurat cu o infirmieră. Infirmiera Marga i se plângea lui Himmler într-o scrisoare din 1938: 'Când ne va lăsa oare hoarda asta de evrei să ne bucurăm de viaţă?'

Die Welt deţine circa 700 de scrisori ale lui Himmler redactate între 1927 şi 1933 şi între 1939 şi 1945. În plus, cotidianul berlinez a informat că are în posesie fotografii inedite ale lui Heinrich Himmler, precum şi jurnalele Margaretei Himmler. După cum scrie directorul ziarului, Jan-Eric Peters, într-un editorial, toate aceste documente au ajuns în posesia ziarului prin intermediul regizoarei israeliene Vanessa Lapa, descendentă a unei familii care a supravieţuit holocaustului. Vanessa Lapa le are de la tatăl ei, care, la rândul său, le-a cumpărat în 2007 de la un evreu din Tel Aviv pe nume Chaim Rosenthal 'contra unei sume de bani mai degrabă simbolice'. Până să le vândă, Rosenthal le ţinea ascunse într-o ladă, sub pat. Se spune că, timp de 40 de ani, Rosenthal a fost obsedat cu aceste manuscrise, pe care, atunci când a împlinit 90 de ani, i le-a dăruit fiului său.

Vanessa Lapa a realizat un documentar pe tema scrisorilor care va avea premiera în luna februarie, la Festivalul de film de la Berlin. Documentarul se numeşte 'Anständigkeit' (Decenţă - n.red.), o trimitere la un discurs pe care l-a rostit Himmler în faţa altor nazişti, în octombrie 1943. În acest discurs, Himmler justifică 'exterminarea poporului evreu' şi se laudă că SS a păstrat 'decenţa' în consumarea crimei. 'Decenţa' - spune Lapa pentru Die Welt - 'era cel mai important aspect pentru Himmler, care, din acest motiv, a căutat modalităţi decente' de a ucide.

Himmler nu-i povestea nevestei în ce consta activitatea sa. Îi trimitea fotografii şi comentarii despre călătoriile sale, dar nu menţiona pogromurile şi nici execuţiile. În alte scrisori, era mai sincer. De exemplu, într-o scrisoare datată 1931, i se plângea 'dulcei şi iubitei soţioare' de 'bătrânul şi scârbosul Berlin' şi de 'extrem de plictisitoarele' sesiuni parlamentare ale Reichstagului. Hitler va ajunge cancelar abia în 1933, dar echipele SS ale lui Himmler semănau deja teroarea pe străzile Germaniei. Însă despre asta Himmler nu pomeneşte nimic într-o scrisoare adresată Margaretei, căreia îi transmite doar 'salutări şi sărutări' şi îi spune că o iubeşte.

Începând din 1938, Himmler a avut o amantă oficială. Scrisorile reflectă schimbarea, deoarece şeful SS îşi mai moderează efuziunile de amor faţă de nevastă. Îşi justifica 'decenţa' adulterului prin faptul că era 'obligaţia arienilor' să aibă cât mai mulţi urmaşi.

În 1942, Himmler a călătorit în Polonia ocupată pentru a vizita Auschwitz-ul, care s-a transformat în simbolul holocaustului. Trimite, după cum îi era obiceiul, sărutări copiilor şi soţiei. Vorbeşte despre 'curiozitatea' sa pentru modul de funcţionare a liniilor telefonice între noul cartier general german din Polonia şi Gmund, unde se afla familia sa. Acea vizită îi va satisface lui Himmler şi alte curiozităţi legate de 'munca' sa: privind printr-o mică fereastră, a asistat la otrăvirea şi asfixierea câtorva sute de evrei într-o cameră de gazare şi a continuat să se considere 'o persoană decentă', conchide El Pais.