Catherine Ashton: Cum poate scăpa Europa de 'blestemul energetic'
Faptul că Europa trebuie să importe din ce în ce mai mulţi combustibili este o dură realitate. Problema o constituie sursele de aprovizionare cu resurse energetice. Cu excepţia Norvegiei, există puţine ţări exportatoare care sunt democraţii stabile şi care menţin bune relaţii cu Uniunea Europeană (UE) şi între ele, constată şefa diplomaţiei europene Catherine Ashton.
Pentru ţările care deţin resurse energetice este adesea caracteristică tensiunea politică din jurul problemei privind apartenenţa resurselor şi utilizarea lor. Acest lucru nu este o întâmplare: este vorba despre aşa-zisul 'blestem al resurselor', potrivit Ashton.
Imediat ce Europa va depăşi actualele dificultăţi economice, cererea sa de resurse energetice va începe să se majoreze şi de aceea este necesară garantarea livrărilor. Pentru aceasta este necesar să se recunoască în primul rând că 'securitatea energetică trebuie să devină un obiectiv central al politicii externe a UE'. Cu cât mai bine va reuşi UE să-i sprijine pe cei care aspiră la pace, democraţie, stat de drept, eradicarea sărăciei, la respectarea regulilor în domeniul investiţiilor şi la schimbul comercial liber între regiunile bogate în resurse energetice, cu atât mai mult va garanta ea prosperitatea şi stabilitatea aprovizionării cu energie a Europei, este convins ministrul de externe al UE.
În al doilea rând, este necesară diversificarea surselor energetice, pentru a nu depinde de un furnizor-monopolist şi pentru a crea perspective de cooperare cu un cerc vast de ţări în domeniul resurselor energetice sigure din punct de vedere ecologic.
În al treilea rând, este necesar să fie sprijinită modernizarea livrărilor şi a mijloacelor de extracţie, a transportului şi a modului de utilizare a energiei, pentru a limita cererea şi a minimaliza efectul asupra mediului înconjurător. Aceste măsuri s-ar putea răsfrânge şi asupra politicii de aprovizionare energetică, subliniază Catherine Ashton.
Să ne imaginăm, de exemplu, că Ucraina va atinge acelaşi nivel de eficienţă în folosirea resurselor energetice ca şi Polonia. Acest lucru va reduce substanţial nevoia acestei ţări de a importa gaz din Rusia, fapt care se va răsfrânge asupra relaţiilor sale cu Moscova. De aceea, este necesar să ne unim eforturile pentru a continua mişcarea în această direcţie, îndeamnă şefa diplomaţiei europene.
În al patrulea rând, continuă Ashton, este necesar să se acorde o mai mare atenţie problemelor energetice în relaţiile bilaterale cu ţări care sunt mari producători sau consumatori de energie. La baza atât a diplomaţiei, cât şi a pieţelor energetice se află încrederea, care se fundamentează pe reguli unanim recunoscute, care le permit pieţelor să satisfacă şi nevoile producătorilor, şi cele ale consumatorilor. De aceea, pentru UE sunt importante eforturile în vederea consolidării poziţiilor prevăzute în acordurile internaţionale despre principiile securităţii energetice.
Aceasta nu înseamnă că politica externă a UE trebuie să devină victima nevoilor energetice. Într-o perspectivă pe termen lung, securitatea energetică va depinde de stabilitatea regională, de dezvoltarea economică, de respectarea drepturilor omului şi de acordurile internaţionale. Ţările şi companiile nu pot atinge acest scop de unele singure, însă reunindu-se sub egida UE, ele vor putea schimba situaţia, garantându-le accesul la energie, la preţuri rezonabile, cetăţenilor fiecărei ţări-membre a UE, conchide Catherine Ashton.
