"Câinele de război al lui Trump" - În nici două luni, J.D. Vance a devenit unul dintre cei mai influenţi politicieni din SUA

Vicepreşedintele american J.D. Vance, în vârstă de 40 de ani, a fost mult la ştiri în ultima vreme. Uneori ţine prelegeri liderilor europeni la Conferinţa de la München, alteori se ceartă cu Zelenski şi îl provoacă la un conflict, astfel că şi-a căpătat porecla de „câinele lui Trump” şi este văzut ca un posibil succesor al acestuia la preşedinţie, relatează Meduza.

Cu toate acestea, nu demult - înainte de alegerile din 2016 - Vance s-a pronunţat dur împotriva lui Trump, descriind retorica sa drept „heroină culturală”. Vance a spus chiar că Trump ar deveni „Hitler-ul american”. Politologul şi autorul canalului Telegram „Chort nogu slomit” Sergei Jdanov povesteşte despre transformarea uimitoare a lui Vance şi despre modul în care acesta a schimbat ideea despre funcţia de vicepreşedinte.

Vance a fost un democrat în tinereţe. Opiniile sale s-au schimbat după ce a lucrat ca jurnalist de război în Irak. Atunci l-a întâlnit pe Peter Thiel. Copilăria şi tinereţea lui James David Vance sunt mitologizate de el însuşi în autobiografia sa, care ulterior a fost transformată chiar într-un film. El a crescut într-o familie săracă, sub supravegherea bunicilor săi, deoarece mama sa era dependentă de droguri. La vârstă de 19 ani, Vance s-a înrolat în US Marine Corps, unde a servit ca jurnalist de luptă, inclusiv şase luni în zona de război din Irak.

„Am plecat în Irak în 2005 ca un tânăr idealist, dornic să răspândesc democraţia şi liberalismul în ţările înapoiate ale lumii. M-am întors în 2006, deja sceptic cu privire la război şi la ideologia care îl susţinea”, îşi amintea Vance în 2020.

La 23 de ani, a părăsit armata şi, folosind beneficiile militare, s-a înscris la Ohio State University. După ce a studiat ştiinţele politice, Vance a urmat Facultatea de Drept la una dintre cele mai prestigioase universităţi americane, Universitatea Yale. Acolo, spune el, „nu s-a simţit la locul său” până când a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Usha Chilukuri, fiica unor imigranţi indieni şi care studia, de asemenea, pentru a deveni avocat.

Vance însuşi consideră că punctul culminant al educaţiei sale la Yale a fost o prelegere susţinută de Peter Thiel, milionar al tehnologiei din Silicon Valley, în 2011. Pe de o parte, aceasta l-a inspirat să devină catolic, iar pe de altă parte, l-a infectat cu o credinţă în tehnocapitalism. După prelegere, Thiel a invitat pe oricine dorea să îi scrie dacă avea nevoie de sfaturi de carieră, iar Vance a făcut-o. Aşa a început o relaţie între ei, iar Thiel l-a angajat pe Vance să lucreze pentru unul dintre fondurile sale de risc, Mythril Capital.

La scurt timp după aceea, Vance şi-a fondat propriul fond de risc, Narya Capital. Urmând exemplul lui Thiel, care îşi denumea afacerile după cuvinte din romanul fantastic al lui Tolkien, 'Stăpânul Inelelor', Vance a numit fondul Narya, unul dintre cele trei inele elfice ale omnipotenţei care îl ajută pe purtător să reziste tiraniei şi disperării.

Vance a luat cea mai mare parte a banilor pentru fond de la acelaşi Peter Thiel. Şi cum Vance reuşise deja să dobândească relaţii de-a lungul mai multor ani de muncă în Silicon Valley, a reuşit să atragă investiţii de la alţi doi miliardari din domeniul tehnologiei: guru-ul de risc Marc Andreessen, care făcea parte din consiliul de administraţie al Facebook împreună cu Thiel, şi fostul director general al Google, Eric Schmidt. În ciuda numelui nobil, Narya a investit în proiecte destul de banale în domeniul medicinei şi agriculturii, precum şi în IA.

După ce a intrat în politică, Vance a devenit imediat prieten cu Trump. Şi a creat un analog YouTube pentru conservatori. În ciuda carierei sale de succes în domeniul capitalului de risc, Vance dorea să intre în politică. În 2022, el a început să se pregătească pentru alegerile pentru Congres, în care intenţiona să devină senator din statul său natal, Ohio.

Campania a fost sponsorizată de acelaşi Peter Thiel, care, de asemenea, l-a adus pe Vance să îl viziteze pe Donald Trump în 2021. Întâlnirea a început tensionat, deoarece Vance vorbise anterior extrem de negativ despre Trump.

„Trump este heroină culturală. El îi face pe unii oameni să se simtă mai bine pentru o vreme. Dar el nu poate rezolva ceea ce îi doare, iar într-o zi vor înţelege”, a scris politicianul.

Tot ce spusese Vance rău despre Trump zăcea acum pe biroul său într-un teanc ordonat de imprimate. Vance a trebuit să se justifice. Cu toate acestea, potrivit martorilor întâlnirii, Vance l-a asigurat pe Trump de loialitatea sa şi a promis să îl protejeze pe fostul preşedinte de atacurile jurnaliştilor.

J.D. Vance a fost întotdeauna activ pe social media, ceea ce a contribuit la popularitatea sa. În plus, în mai 2021, fondul său de risc Narya Capital a investit în Rumble , un analog youtube de dreapta. Rumble a câştigat popularitate în timpul cursei prezidenţiale din 2020, când influencerii republicani au migrat acolo, susţinând că youtube le subraporta intenţionat reach-ul.

După ce a fost interzis pe Facebook şi Twitter, Trump a început să posteze videoclipuri pe Rumble, făcând reţeaua socială un simbol şi mai important al rezistenţei conservatoare digitale. La sfârşitul anului 2021, Trump şi-a lansat propria reţea socială, Truth Social, şi a încheiat un parteneriat cu Rumble.

În ciuda dezaprobării lui Vance de către unii republicani din jurul lui Trump, fostul preşedinte l-a susţinut totuşi în alegeri. Trump a apreciat cât de convingător a fost Vance în dezbaterile împotriva altor candidaţi republicani la funcţia de senator şi cât de bine se simţea la televizor cu „frumoşii săi ochi albaştri” când a devenit un obişnuit al emisiunii Fox News a lui Tucker Carlson.

În noiembrie 2022, Vance a câştigat alegerile pentru Senatul din Ohio. Aproape în acelaşi timp, Donald Trump şi-a anunţat cursa prezidenţială pentru alegerile din 2024. Prima acţiune politică serioasă a noului senator a fost sprijinul său pentru Trump, pe care l-a anunţat într-un articol pentru Wall Street Journal.

În articol, Vance l-a criticat şi pe preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, despre care a spus că încearcă să antreneze Statele Unite într-un război împotriva Rusiei. El a considerat că principalul merit al primului mandat al lui Trump a fost că preşedintele nu a început noi războaie, aşa cum au făcut predecesorii săi. Vance l-a lăudat pe Trump pentru că face presiuni asupra Europei, care, în opinia sa, ar trebui să îşi asume mai multă responsabilitate pentru propria apărare.

Prin acest articol, Vance nu numai că l-a susţinut pe Trump, dar a şi articulat linia de politică externă a miliardarilor tehnologici de dreapta care i-au finanţat cariera. Vance avea să devină unul dintre oamenii-cheie responsabili pentru punerea în aplicare a acestor idei.

Vance a avut aproape întotdeauna o evaluare negativă. Şi totuşi Trump l-a ales ca vicepreşedinte. La 13 iulie, Trump s-a confruntat cu o tentativă de asasinat în timpul unui miting. Imediat după aceea, Elon Musk a vorbit pentru prima dată în sprijinul lui Trump, iar două zile mai târziu, Trump l-a ales pe J.D. Vance, de asemenea susţinut de Musk, drept canditat pentru a fi vicepreşedintele său.

Astfel, cursa pentru funcţia de vicepreşedinte a fost câştigată de noua elită tehnologică republicană, condusă de aripa de dreapta din Silicon Valley: Peter Thiel şi Elon Musk, prietenul şi partenerul lor de afaceri David Sachs, care acum este ţarul Casei Albe pentru inteligenţă artificială şi criptografie, şi fiul preşedintelui Trump, Donald Jr. Candidatul lor a fost J.D. Vance.

Vechiul establishment media, condus de magnatul media republican Rupert Murdoch, care deţine Fox News şi WSJ, a pierdut. Aceştia au fost categoric împotriva lui Vance şi au insistat ca Marco Rubio (ulterior secretar de stat) sau Doug Burgum (în prezent secretar de interne) să devină vicepreşedinte.

În timpul campaniei prezidenţiale, Vance a jucat un rol major în ralierea Silicon Valley la cauza lui Trump, inclusiv a elitelor care anterior votaseră exclusiv pentru candidaţii democraţi şi care considerau prima alegere a lui Trump un dezastru. În special, Vance l-a ajutat pe David Sachs, pe care îl numea atunci „unul dintre oamenii mei de încredere în politică”, să organizeze un dineu Trump pentru elitele din domeniul tehnologiei şi să strângă 15 milioane USD pentru campanie.

Ratingul lui Vance a fost negativ pentru aproape întreaga cursă de când a fost anunţat drept candidat la vicepreşedinţie. La începutul cursei, acesta a fost de -3% (ceea ce înseamnă că 26% dintre alegători l-au apreciat pe Vance şi 29% nu l-au apreciat), iar cu o lună înainte de alegeri, acesta a scăzut şi mai mult, la -12%. Politicianul a fost numit cea mai proastă alegere pentru funcţia de vicepreşedinte din ultimele decenii, şi chiar susţinătorii lui Trump au luat în considerare înlocuirea lui Vance cu un alt candidat în ultimul moment.

Lui Vance i s-au amintit în mod constant remarcile sale din 2021, potrivit cărora America era condusă de „doamne cu pisici fără copii” , şi a fost acuzat de misoginism şi lipsă de respect pentru persoanele fără copii. El a fost acuzat de inconsecvenţă şi lipsă de principii din cauza schimbării sale bruşte de atitudine faţă de Trump.

Dezbaterile vicepreşedinţiale au contribuit la creşterea ratingului său - Vance a fost contracarat de democratul şi guvernatorul statului Minnesota, Tim Walz. În timpul dezbaterilor, Vance s-a dovedit a fi un orator calm şi clar, care a reuşit să evidenţieze punctele slabe din retorica concurentului său. Vance a făcut, de asemenea, câteva momente amuzante, care au devenit ulterior baza unor meme-uri bune despre el. Ratingurile politicianului au devenit pozitive pentru prima dată, dar în curând au scăzut înapoi.

Deşi Vance a fost un orator convingător şi s-a descurcat bine în dezbateri, a fost nevoie doar de câteva videoclipuri (unul cu el interacţionând cu personalul unei cafenele) în care arăta ciudat în viaţa de zi cu zi pentru a-i consolida statutul de „om ciudat”. Această „ciudăţenie” a fost promovată cu succes de democraţi.

Vance nu are capacitatea de a influenţa în mod direct procesul decizional, dar o face oricum (şi se bucură de meme-uri despre el însuşi). După victoria lui Trump în alegerile din noiembrie şi până la inaugurarea sa la 20 ianuarie 2025, Vance a dispărut din ochii publicului. Tot spaţiul din jurul lui Trump a fost ocupat de oligarhul tehnologiei Elon Musk: acesta s-a instalat lângă preşedintele ales şi a participat la selectarea candidaţilor pentru posturile-cheie din noua administraţie.

Au început să circule zvonuri potrivit cărora Vance era un figurant care nu va juca un rol semnificativ în următoarea administraţie şi că Musk era adevăratul număr doi (poate chiar numărul unu). Dar, în curând, miliardarul a ocupat un loc în Departamentul pentru eficienţă guvernamentală, iar vicepreşedintele Vance câştigă din ce în ce mai multă greutate în noua administraţie cu fiecare săptămână care trece.

Vance este omul de legătură al preşedintelui cu Senatul, unde republicanii deţin acum majoritatea. În special, el a jucat un rol important în confirmarea de către Senat a persoanelor nominalizate de Trump pentru funcţii de conducere în noua administraţie: Secretarul Apărării Pete Hegseth şi Secretarul Sănătăţii Robert Kennedy Jr.

„Este întotdeauna accesibil. Dacă îi scriu, îmi răspunde rapid, dacă nu chiar imediat”, spune senatorul Thom Tillis, pe care Vance l-a convins să voteze pentru ministrul apărării Hegseth.

Colegul său senator Markwayne Mullin spune că atunci când Vance vine în Senat, „nu se comportă ca un vicepreşedinte. Se comportă ca şi cum ar fi printre prieteni - şi asta ne place”.

Vance joacă, de asemenea, un rol-cheie în relaţia dintre guvernul american şi sectorul tehnologic şi este responsabil pentru vânzarea reţelei sociale chineze TikTok către proprietari americani. El este cel care trebuie să găsească cumpărători, altfel tiktok va fi interzisă în SUA.

Dar principalul lucru pentru care Vance a fost amintit în ultima lună şi jumătate sunt declaraţiile sale cu privire la politica externă a SUA. Prima apariţie europeană a lui Vance a fost la summitul AI Action din Paris. Discursul vicepreşedintelui american a început cu o critică a abordării europene a tehnologiei. Vance a spus că europenii ar trebui să urmeze America lui Trump şi să privească tehnologiile avansate precum IA „cu optimism, nu cu alarmă”.

El a mai spus că Europa trebuie să înceteze să „strângă şuruburile” corporaţiilor tehnologice americane şi i-a avertizat pe europeni împotriva utilizării AI „pentru a cenzura şi controla gândurile utilizatorilor”. Adresându-se unei săli în care se aflau preşedintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Olaf Scholz şi preşedintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen, politicianul a cerut legislatorilor europeni să înceteze „să blocheze accesul bărbaţilor şi femeilor în toată firea la opinii pe care guvernul le consideră dezinformare”.

Trei zile mai târziu, Vance a ţinut un discurs şi mai agresiv la Conferinţa de Securitate de la München. El a declarat că Europa este în pericol deoarece s-a îndepărtat prea mult de valorile pe care le împărtăşea cu America. El a acuzat guvernele europene de suprimarea libertăţii de exprimare şi a disidenţei politice, de persecutarea credincioşilor religioşi şi de impunerea unor valori cetăţenilor.

Oficialii europeni care l-au întâlnit pe Vance au spus că acesta era mai puţin politic şi mai profesionist în persoană. Dar pe scena de la München, acesta a lansat o critică dură pentru care europenii nu erau pregătiţi. Vicepreşedintele în vârstă de 40 de ani, cu mai puţin de o lună în funcţie, a devenit, într-o oră, un vestitor al schimbării în ordinea internaţională de după cel de-al Doilea Război Mondial.

La două săptămâni după discursul său de la München, Vance s-a aflat din nou în centrul atenţiei internaţionale, prins într-o dispută publică între preşedintele Trump şi preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski. Într-o abatere de la normele neutralităţii vicepreşedintelui, Vance l-a certat şi l-a criticat pe preşedintele celeilalte ţări în faţa camerei de filmat.

Ulterior, Vance a continuat să facă alte declaraţii grandioase, afirmând că garanţiile de securitate pentru Ucraina sunt lipsite de valoare dacă acestea sunt oferite de „o ţară oarecare care nu a mai fost în război de 30 sau 40 de ani”, adică Marea Britanie şi Franţa. Mai târziu, Vance a negat că ar fi avut în vedere aceste ţări, dar nimeni altcineva nu a sugerat ceva similar la momentul comentariilor sale.

După aceste atacuri, jurnaliştii au început să îl numească pe Vance „câinele de război” al lui Trump. Vicepreşedintele însuşi pare să se bucure de valul de meme-uri despre aspectul său care a cuprins reţeaua socială X după atacurile sale mediatice şi chiar postează meme-uri cu el însuşi.

Da, Vance nu are pârghii directe de influenţă asupra politicii, dar are reţele sociale, pe care le foloseşte în mod activ. Şi nu numai prin publicarea de declaraţii, aşa cum face Trump, de exemplu, ci şi prin implicarea activă în dezbateri şi discuţii. Bineînţeles, alegând întrebările la care îi este benefic să răspundă.

Elon Musk, împreună cu alţi oligarhi, îl numesc deja pe Vance următorul preşedinte. Întrebat de un jurnalist dacă Trump îl vede pe J.D. Vance ca succesor al său şi candidat republican la preşedinţie în 2028, Trump a răspuns: „Nu, dar este foarte capabil. Avem o mulţime de oameni capabili aici. Până acum, el face o treabă fantastică. Dar este prea devreme pentru a spune; abia am început”.

Cel mai probabil, Donald Trump va amâna până în ultima clipă alegerea unui succesor politic. Inclusiv pentru a nu strica relaţiile cu restul tinerilor membri ai echipei, de exemplu, secretarul de stat Rubio.

Nu se ştie dacă Trump îl va alege sau nu, dar este deja clar că Vance a răsturnat ideea de vicepreşedinţie a SUA. Anterior, vicepreşedinţii nu se distingeau de şefii lor şi, în general, aveau o influenţă redusă asupra procesului decizional (cu rare excepţii, precum cardinalul cenuşiu al guvernului George W. Bush, Dick Cheney).

„Ţara mea înţeleaptă a conceput pentru mine cea mai neînsemnată funcţie care a fost vreodată concepută sau imaginată”, scria John Adams, vicepreşedintele lui George Washington, în 1793. Lui J.D. Vance i-ar fi greu să fie de acord.