Assange, un instrument în mâinile preşedintelui ecuadorian Correa

Înverşunarea feroce a preşedintelui Ecuadorului, Rafael Correa, şi interpretarea britanică a dreptului internaţional ar putea să-l fi condamnat deja la închisoare pe termen nelimitat pe Julian Assange, în dependinţele înguste ale Ambasadei ecuadoriene din Londra, aflată la o aruncătură de băţ de Harrods şi de unde fondatorul Wikileaks poate vedea ce a pierdut, notează miercuri ziarul El Pais. Este un conflict care se dispută între trei protagonişti şi al patrulea nou venit: Ecuadorul care i-a acordat azil lui Assange; Marea Britanie care asigură că extrădarea în Suedia a hackerului este mai presus de căile diplomatice; Suedia a cărei justiţie îl acuză de infracţiuni sexuale; şi SUA care vor să-l judece pentru violarea secretelor de stat. Pentru Ecuador, miza pare să fie 'revoluţia cetăţenească', conceptul impus de Correa şi factorul declanşator al acestei tensiuni internaţionale, care surprinde la o ţară ce părea distanţată de preocupările mondiale.

Correa, care şi-a început mandatul în 2006 şi a reformat Constituţia ce îi conferă abateri autoritare, a fost reales în 2009 cu promisiunea de a reinventa ţara care a fuost afectată de instabilitate şi guvernată de oligarhie. Preşedintele, doctor în economie cu studii în Belgia şi SUA - fără comparaţie cu aliaţii săi autodidacţi, venezueleanul Hugo Chavez şi bolivianul Evo Morales - a lichidat în şase ani de guvernare vechea clasă politică, astfel încât înainte de alegerile prezidenţiale din februarie 2013, a mai rămas din opoziţie doar un amalgam de formaţiuni de stânga, scindate din propriul partid Alianza Pais.

Datorită exporturilor de petrol, care au crescut la 60 de miliarde de euro în ultimii şase ani, au fost reduse decalajele economice, mai ales datorită unei subvenţii destinată dezvoltării umane care acoperă 40% din ţară şi conceptului de 'revoluţie cetăţenească' care promovează un Ecuador egalitar, iacobin, modern şi occidental. Dar lupta dusă în presă de partidele de opoziţie l-a făcut pe Correa să vadă în aceasta un duşman ce trebuie combătut pentru a-şi duce la bun sfârşit un proiect, poate nu dictatorial dar hegemonic, calificat de politologul Guillermo O'Donnell drept 'democraţie autoritară'.

Atacurile şi îngrădirile libertăţii de expresie s-au succedat în acest stil populist care îl caracterizează. Preşedintele Corres se afişează într-o zi arzând un ziar la Quito; în altă zi interzice presei private să aibă acces la publicitate, sau miniştrilor lui să facă declaraţii 'mass mediei mercantiliste', aflate în proprietatea a 'şase familii', în timp ce anumitor posturi le cere să difuzeze discursurile şi criticile sale împotriva unor jurnalişti pe care îi consideră inamici personali. Are o părere atât de radicală în privinţa celor care îl calomniază sau îl critică, încât în ultimii patru ani a dat în judecată 25 de oameni politici, ziarişti şi instituţii,precum ziarul El Universo condamnat să plătească o amendă de 30 de milioane de euro.

Acest proiect de aservire a instituţiilor se bazează pe doi mari piloni: reformarea justiţiei, pentru a deveni mai docilă în mâinile puterii şi o nouă lege a comunicării, gestionată de un organism de reglementare şi impunerea unei repartizări a frecvenţelor, care să rupă echilibrul precar deţinut de preşedinte şi să-l ajute să câştige voturile necesare, pentru a putea trece legea prin Senat. În opinia sa, el duce un război împotriva privilegiilor, dar pe care se teme că îl va pierde dacă nu are de partea sa toate mijloacele de acţiune. Iar această dorinţă nestăvilită el vede în Assange un instrument demn de exploatat pentru a concura împotriva lui Chavez în cursa pentru celebritatea universală şi a-şi asigura o nouă victorie în alegerile prezidenţiale. Hackerul australian, condamnat la arest domiciliar la Knightsbridge, Londra, devine astfel o piesă importantă în jocul politic al lui Correa, în propriul său folos şi departe de ochii lumii.