ANALIZĂ: Cinci posibile ieşiri din criza politică ce va urma după ce PSD rupe coaliţia

PSD va declanşa astăzi o criză politică, pentru a apăra privilegiile clienţilor săi politici. Nu există un plan concret pentru ce va urma, chiar dacă unii actori ştiu destul de clar ce îşi doresc. PSD vrea un USL 3.0., AUR ar vrea alegeri anticipate, USR şi (o parte din) PNL ar vrea un reformism de tip neo-liberal. Nu ştim cum vom ieşi din criză, dar pare că nicio ieşire nu e bună, a scris Ovidiu Voicu, director executiv al Centrului pentru Inovare Publică.

Redăm mai jos analiza publicată pe Substack, sub titlul "Încă o criză politică... din care nicio ieşire nu e bună":

Numele crizei: clientelism

PSD este partidul clientelar prin definiţie. Are o vastă reţea de agenţi conectaţi la resursele publice: aleşi locali, firme care trăiesc doar din bani publici, beneficiari de sinecuri şi privilegii diverse. Nu este singurul, să nu ne minţim. UDMR şi o bună parte din PNL sunt la fel (şi mulţi aşa-zis „suveranişti” visează să ajungă acolo).

Acum că trebuie să strângem cureaua, după ani buni de dezmăţ bugetar, se pune întrebarea cum se împart costurile. Guvernul condus de premierul Bolojan ne-a promis că plătim şi noi, cetăţenii, prin taxe crescute şi inflaţie, dar şi ei, politicienii, prin tăierea unor privilegii şi reducerea costurilor inutile (care se scurg către firmele de casă). Până acum s-a întâmplat doar prima parte, am plătit noi, cetăţenii.

Pentru că situaţia economică s-a mai întremat puţin, şi ignorând noua criză globală declanşată de războiul din Iran, privilegiaţii s-au răzgândit. Nu ar mai vrea să plătească şi ei. Doar că premierul Bolojan pare destul de hotărât să îşi ţină cuvântul. Soluţia clientelară: să scape de Bolojan (şi de acele părţi din PNL şi USR care îl susţin).

În PSD nu votează oamenii, ci privilegiile

Criza politică se va declanşa astăzi. În PSD, are loc un fel de consultare internă, pe care dânşii o numesc „referendum”, cu întrebarea unică dacă să îi retragă sprijinul politic premierului Bolojan.

PSD spune că are aproximativ 300.000 de membri. Dar la aşa-zisul „referendum” intern participă doar aproximativ 5.000. În ciuda turneului Grindeanu-Manda în teritoriu, să nu credeţi că au existat procese democratice în filiale, şi fiecare îşi trimite delegaţii aleşi prin vot, cu un mandat de a vota într-o direcţie sau alta. Cei aproximativ 5.000 sunt parlamentari, europarlamentari, aleşi locali şi lideri de filiale (ceea ce numim „baroni locali”). Adică sunt exact oamenii care sunt conectaţi personal, împreună cu familiile lor, la funcţii, privilegii şi contracte din bani publici. Sunt exact cei ce ar fi direct afectaţi de transparenţă, eficienţă, reformă.

Rezultatul este uşor de anticipat: sinecuriştii vor vota să plece Bolojan.

Nimeni nu ştie exact ce urmează, dar AUR jubilează

Se rupe deci Coaliţia zisă pro-europeană. PSD se duce într-o direcţie, PNL şi USR rămân într-un guvern minoritar, iar UDMR, ca de obicei, stă gata să meargă ori cu unii, ori cu alţii, de unde vor veni bani mai mulţi.

Doar că niciuna din cele două tabere nu are de unde să scoată voturile necesare pentru o nouă majoritate, atât timp cât nu vor să colaboreze cu AUR (şi celelalte partide sau grupuri zise „suveraniste”). Blocaj total.

Ar fi cinci posibile ieşiri din situaţia asta:

1. PSD îşi îndeplineşte visul de a forma USL 3.0., adică o majoritate cu PNL (fără Bolojan şi grupul reformist) şi UDMR, care să jefuiască în continuare ţara, cel puţin până la alegerile din 2028.

2. PSD aplică planul B, adică rupe o parte din PNL (vă amintiţi de ALDE?), înregimentează migranţii „suveranişti” deja organizaţi în Parlament în aşa-zisul grup PACE (vă amintiţi de UNPR), şi, împreună cu veşnic disponibili UDMR şi minorităţi naţionale, face o majoritate.

3. Premierul Bolojan reuşeşte să treacă un guvern minoritar, cu susţinere de la USR şi UDMR, dar care va fi permanent şantajat din Parlament de PSD. Şi care va amesteca reformismul cu neo-liberalism dur.

4. Preşedintele Nicuşor Dan convinge o coaliţie de partide să susţină un guvern condus de un independent, numit uneori şi „tehnocrat”. Guvernarea ar fi permanent marcată de negocierile din Parlament.

5. Ajungem la alegeri anticipate, pe care le câştigă en-fanfare AUR.

Dintre toate acestea, nicio ieşire nu e bună pentru noi, ca societate. Fie rămânem prizonierii unor cleptomani, fie ne aruncăm în alegeri anticipate, cu riscul de a aduce la putere alţii mai răi.

O mare responsabilitate cade iar pe umerii preşedintelui Nicuşor Dan. Cine altcineva să medieze o nouă majoritate? Preşedintele, care mai mult tace, nu poate face minuni, că lucrează cu materialul clientului, adică acest Parlament pe care noi l-am votat.

A propos, imaginaţi-vă că preşedintele Dan respingea propunerile ministrului de justiţie pentru procurorii-şefi, cerând refacerea procedurilor de selecţie. Iar noile propuneri nu mai erau făcute de un ministru pesedist, că acesta pleacă. Sau nu mai pleca PSD dacă trebuia să rezolve problema cu justiţia?

Purgatoriul celor 45 de zile

Termenul de răgaz este de aproximativ 45 de zile. Conform regulilor constituţionale, atât are la dispoziţie premierul să ceară un vot de încredere în Parlament, după ce s-a schimbat compoziţia coaliţiei de guvernare.

În această perioadă, guvernul are puteri depline. Pentru ministerele părăsite de PSD, premierul va nominaliza miniştri interimari dintre cei rămaşi în guvern (iar aceştia vor delega sarcinile către secretarii de stat, numiţi tot de premier). Guvernul poate iniţia legislaţie, inclusiv ordonanţe de urgenţă, ceea ce este esenţial, dacă ne gândim, spre exemplu, la atragerea banilor din PNRR, de care depinde bugetul.

Dacă nu apare o soluţie - adică o nouă majoritate sau un guvern minoritar - în această perioadă de 45 de zile, cabinetul rămâne în funcţie, dar ca interimar. Nu mai are dreptul de iniţiativă legislativă, nici ordonanţe. Ar depinde complet de Parlament, care este oricum o gaură neagră a legiferării. Cred că dintre toate opţiunile, această criză prelungită este cea mai proastă.

Termenul începe să curgă din momentul în care PSD îşi retrage, formal, miniştrii din cabinet. Sunt voci care spun că nu e chiar aşa clar, că termenul de 45 de zile nu e bătut în cuie, că nu există sancţiune, că poate tragem de el. Sper că premierul Bolojan va avea decenţa să nu meargă în această direcţie, pentru că nu ar face decât să distrugă şi mai mult statul de drept în România.

Perioada de tranziţie se poate încheia mai repede dacă Parlamentul votează o moţiune de cenzură. Atât AUR, cât şi PSD au numărul necesar de semnături pentru a o iniţia, dar trebuie să colaboreze pentru a o trece. AUR a anunţat deja intenţia de a iniţia moţiunea de cenzură la jumătatea lunii mai. PSD tace pe această temă, cel mai probabil pentru că nu are încă un plan. În general, PSD nu pare să aibă alt plan, în afară de declanşarea crizei.

Cine ştie, poate că în aceste 45 de zile, Guvernul Bolojan se va dovedi atât de bun, încât va stârni un amplu val de susţinere, care să pună atât PSD, cât şi AUR la colţ. Atât s-a putut pentru un final optimist al articolului.