Ambasadorul român la Oslo discută despre problema cerşetorilor români din Norvegia
alte articole
'Sunt precaut', mărturiseşte ambasadorul României în Norvegia, Daniel Ioniţă, înainte de a accepta să îşi împărtăşească gândurile cu privire la prezenţa a mii de cerşetori în oraşele norvegiene.
Mulţi dintre aceştia provin din ţara sa, România, şi au creat una dintre problemele cele mai supărătoare cu care se confruntă în prezent oficialii norvegieni, atât la nivel de stat, cât şi la local, relatează site-ul newsinenglish.no, pe marginea unui interviu cu diplomatul român.
Daniel Ioniţă este la jumătatea primului său mandat de ambasador, după ce a servit anterior ca adjunct al şefului misiunii diplomatice a României la Stockholm şi apoi la Ministerul Afacerilor Externe din Bucureşti, fiind specializat în politici de securitate şi apărare şi în controlul armelor. În prezent, ambasadorul petrece mult timp urmărind dezbaterea despre imigranţii români săraci din Norvegia, însă trebuie să rămână în mare parte pe margine, notează site-ul norvegian.
Ioniţă recunoaşte că se află într-o situaţie ciudată, pe de-o parte dornic de a ajuta, iar pe de alta constrâns de limitele diplomatice. Ambasadorul român este pe deplin conştient că nu poate şi că nu se va amesteca în treburile oficialilor locali. 'Nu depinde de mine, un umil diplomat român, să le spun autorităţilor norvegiene ce să facă', a declarat ambasadorul într-un interviu la Ambasada României din Oslo, săptămâna trecută. 'Numai ei pot decide care sunt cele mai bune măsuri pentru această problemă socială, care a devenit o problemă politică atât de mare', a precizat diplomatul român.
Ioniţă subliniază aspectul 'social' al problemei imigranţilor săraci, cei mai mulţi dintre ei romi din Europa de Est - dar nu toţi din România - care vin în Norvegia în căutarea unei vieţi mai bune.
Ambasadorul - care a crescut în Bucureşti alături de 'mulţi copii romi' atunci când România era încă în spatele Cortinei de Fier - este pe deplin conştient de faptul că mulţi dintre compatrioţii săi crează provocări enorme pentru gazdele norvegiene, cerşind la colţ de stradă, stabilindu-şi tabere ilegale în jurul oraşului şi, de multe ori, lăsând în urma lor probleme cu gunoaiele şi cu canalizarea. Din poziţia sa, ambasadorul vede suferinţa ambele părţi, în condiţiile în care compatrioţii săi dorm sub pasajele de pe autostradă în condiţii îngrozitoare, iar politicienii dezbat dacă să le ofere o cazare mai civilizată.
Până în prezent, municipalitatea conservatoare din Oslo (unde se află marea majoritate a imigranţilor săraci din Norvegia) a refuzat să pună la dispoziţia acestora toalete portabile, mâncare sau adăpost. Oficialităţile susţin că toţi cei care vin la Oslo trebuie să fie în măsură să îşi asigure singuri cele necesare vieţii. Nu ar fi corect, au precizat autorităţile, să oferim cazare specială pentru romi şi nu oricui altcuiva. Dacă oamenii care au ales să călătorească în Norvegia nu pot avea grijă de ei înşişi, atunci ei trebuie să se întoarcă la casele lor, a precizat Stian Berger Rosland, preşedintele consiliului municipal din Oslo.
Municipalitatea din Oslo a argumentat, de asemenea, că şi asigurarea unei cazări minimale ar putea încuraja mai mulţi imigranţi săraci să vină la Oslo sau în alte oraşe din Norvegia. Oficialii oraşului nu s-au pus de acord cu privire la modul de a restricţiona cerşetoria, în cadrul limitelor legii statale, însă au interzis dormitul în aer liber pe domeniul public, oferind astfel posibilitatea poliţiei să evacueze imigranţii din parcurile oraşului şi din alte locuri unde înnoptează.
Situaţia a luat o turnură potenţial dramatică luni noaptea, atunci când un grup de pastori a decis să doarmă în Parcul Sofienberg din Oslo pentru a protesta faţă de noua interdicţie. Poliţia a ales însă să nu îi ridice, explicând că această ridicare 'nu este o prioritate', deoarece nu a primit nicio plângere la adresa lor. Pastorii au părut însă dezamăgiţi de faptul că li s-a refuzat o confruntare şi o modalitate de a-şi face cunoscută cauza şi au planificat o întâlnire cu politicieni din Oslo şi reprezentanţii romilor marţi.
Pe de altă parte, remarcă site-ul norvegian, ambasadorul român este lăsat să privească de pe margine şi să audă acuzaţiile repetate atât din partea politicienilor, cât şi a grupurilor pentru protecţia romilor privind faptul că romii nu obţin ajutorul de care au nevoie în ţările lor de origine.
Acest lucru nu este adevărat, susţine însă Ioniţă, indicând spre gama largă de programe din România care vizează menţinerea copiilor romi în şcoală, oferă cursuri de formare şi burse complete pentru a încuraja înscrierea în învăţământul universitar. Ioniţă crede cu tărie că educaţia este cheia pentru a scoate imigranţii săraci din situaţia în care se află şi a ataca problema excluderii lor sociale, dar se teme că tradiţiile culturale care cer ca fetele să se căsătorească când sunt foarte tinere îi îndepărtează pe aceştia de şcoli. Este o provocare enormă, explică el, pentru autorităţile române de a adopta legi cu privire la absenteismul şcolar şi a le cere familiilor rome să îşi trimită copiii la şcoală.
Ambasadorul a explicat totodată că există 'locuri speciale' pentru romi la universităţi din România, în cea mai mare parte neocupate. De asemenea, diplomatul român povesteşte cu amărăciune despre o informaţie recentă publicată de mass-media din România, potrivit căreia, solicitaţi să spună ce doresc să facă în viaţă, copiii romi au declarat că în loc să meargă la şcoală, vor să meargă în Norvegia, 'dar nu ca să muncească, ci să cerşească'. Chiar şi aşa, remarcă Ioniţă, este important să nu se facă generalizări în legătură cu romii. 'Există romi foarte bogaţi şi romi foarte săraci', spune el.
Pe de altă parte, ambasadorul român admite că o parte din ajutorul extern destinat romilor poate ajunge la organizaţii non-guvernamentale (ONG-uri) care şi-au 'pierdut contactul cu cei pe care ar trebui să ajute.' El se teme, de asemenea, că unii romi din Norvegia au fost 'manipulaţi şi folosiţi ca marionete' sau li s-au promis recompense pentru a veni în Norvegia şi apoi devin captivi. 'Ei nu încalcă nicio lege plecând din România, nu îi putem împiedica să plece', a explicat el.
Ioniţă se declară totodată îngrijorat în privinţa prejudecăţilor create din cauza cerşetorilor şi care îi afectează pe români în general. 'În mod evident, ei denigrează România, creând prejudecăţi şi acest lucru este foarte trist', a precizat ambasadorul, adăugând că simte de multe ori nevoia să trimită mesajul că România este 'o ţară normală, cu oameni normali', cu o clasă de mijloc în expansiune şi cu un nivel educaţional în creştere. Pentru a exemplifica acest lucru, Ioniţă a organizat luna trecută un program de premiere a 'românilor de succes din Norvegia,' în scopul de a arăta o altă faţă a compatrioţilor săi.
Pe de altă parte, ambasadorul a confirmat că, deşi 'nu este implicat' în procesele de luare a deciziilor la nivel local în Norvegia, el a 'discutat această problemă la fiecare nivel, la primărie şi la ministere', nu numai în Oslo, ci în oraşe ca Bergen şi Trondheim. De asemenea, ambasadorul a precizat că a vorbit cu primarul Fabian Stang 'de multe ori', şi că a încercat, de asemenea, să se întâlnească cu susţinătorii drepturilor romilor, însă cu mai puţin succes.
Întrebat ce face Ambasadei României la Oslo pentru a-i ajuta pe românii care cerşesc în Norvegia, Ioniţă a explicat că imigranţii săraci din România 'nu vin la ambasadă pentru ajutor... ci sunt aici pentru a obţine bani de la norvegieni'.
Ambasadorul a precizat că personalul ambasadei a oferit asistenţă de călătorie cetăţenilor români, aşa cum s-a întâmplat în cazul unei femei de etnie romă care 'a pretins că ar fi fost înşelată şi căreia i s-au oferit documente de călătorie şi ajutată să se întoarcă acasă'. 'Putem ajuta prin oferirea de documente, prin împrumut de bani pentru un bilet dus spre casă, dar nu cu cazare sau alimente. Nu suntem o agenţie de turism şi nicio organizaţie de caritate', a adăugat el.
Ioniţă a declarat, totodată, că personalul ambasadei (alcătuit din 5 persoane) 'a încercat să vorbească' cu unii dintre romii care dorm în Grădina Botanică. Ambasadorul povesteşte însă că numerele de înmatriculare ale autoturismelor în care dormeau romii nu erau doar din România, ci şi din Bulgaria, Polonia şi Spania, şi că unii dintre aceştia nu vorbeau româneşte.
