Afganistan - listele cu victimele guvernului comunist, date publicităţii, declanşează o reacţie vehementă din partea publicului

Numele şi datele a circa 5.000 de afgani arestaţi, torturaţi şi ucişi de către guvernul comunist afgan în 1978 şi 1979 au fost date publicităţii în luna septembrie, provocând o reacţie vehementă din partea publicului, relatează The New York Times.

Deşi aşa-numitele "liste cu decese" au fost iniţial elaborate de către guvernul afgan, ele au rămas nepublicate zeci de ani, până când au fost descoperite de cercetători olandezi şi publicate pe site-ul Parchetului general olandez.

Reacţia guvernului afgan la publicarea listelor a fost iniţial precaută, iar preşedintele Hamid Karzai a fost citat declarând că reconcilierea este mai importantă decât urmărirea în justiţie.

Potrivit New York Times, listele reprezintă un subiect sensibil în Afganistan şi nu doar pentru că mulţi foşti oficiali comunişti deţin în prezent funcţii înalte în guvern, în special în ierarhia militară şi a poliţiei. Un alt motiv este că orice apel la condamnarea vechilor comunişti va conduce în mod inevitabil la apeluri de a urmări în justiţie pe toţi cei care au venit după ei şi au comis masacre în timpul celor trei decenii de conflict care au urmat.

Listele cu decese s-au răspândit rapid, "aprinzând" reţelele de socializare în cazul generaţiei mai tinere şi generând apeluri pentru urmărirea în justiţie a vinovaţilor în cazul persoane în vârstă. În cele din urmă, presat de Sima Samar, şeful Comisiei Independente pentru Drepturile Omului din Afganistan, preşedintele Karzai a declarat zilele de luni şi marţi zile de doliu naţional.

Moscheile în Kabul şi în întreaga ţară s-au umplut luni cu cei veniţi să plângă victimele şi mai multe comemorări au fost planificate în zonele rurale, grav afectate de valul de torturi şi crime comise de către Serviciul de Informaţii din Afganistan la acel moment.

Listele cu decese includ numele fiecărei victime, data decesului, numele tatălui, ocupaţia, oraşul natal şi acuzaţiile aduse împotriva sa, de obicei, reduse la un singur cuvânt, printre care "anarhist", "fundamentalist", "maoist" sau "Khomeini".

Lanţul de evenimente care a condus la descoperirea listelor a început cu o cerere de azil formulată de către Amanullah Osman, şeful de diviziei de interogatorii din cadrul serviciilor de informaţii afgane între 1978 şi 1979, care a fugit în Olanda în 1993. Potrivit biroului procurorului olandez, în interviul pentru acordarea azilului, Osman a admis că a semnat documente privind persoanele care urmau să fie executate. "Acest lucru era aşteptat şi dorit de la mine", a explicat el.

Olandezii i-au refuzat azilul, dar nu l-am expulzat, şi în cele din urmă au lansat o anchetă pentru crime de război. Aceasta i-a condus la o refugiată afgană de 93 de ani din Germania, care le-a oferit listele cu decese, primite de la un fost oficial al Naţiunilor Unite, Felix Ermacora, care nu le-a dat niciodată publicităţii. Autorităţile olandeze au declarat că sunt sigure că listele sunt autentice.

Urmărirea penală a fost abandonată în 2012, atunci când a murit Osman, iar olandezii au decis să le dea publicităţii listele.

Răspunsul copleşitor al publicului din Afganistan a forţat guvernul să ia o poziţie, explică Ahmad Nader Nadery, un fost membru al Comisiei Independente pentru Drepturile Omului din Afganistan şi autor al unui raport încă nepublicat despre gropile comune din această ţară. Acesta a indicat de asemenea că listele au stârnit un nou val de îngrijorare în rândul oficialilor.

Potrivit The New York Times, una dintre principalele ţinte ale mâniei publicului este Assadullah Sarwari, şeful lui Osman de la serviciile de informaţii în 1979, care, deşi iniţial condamnat la moarte, a primit până la urmă o sentinţă redusă la 19 ani de închisoare.