"Aceste păsări m-au ales": Lebedele se împrietenesc cu un bărbat din Florida, îşi fac cuib în curtea lui şi îşi aduc puii în casă
Când CJ Webber, director executiv al unei companii de comunicaţii prin satelit din Miami, a cumpărat în urmă cu câţiva ani o casă pe malul unui lac, nu avea nicio idee despre noii prieteni pe care urma să şi-i facă.
La scurt timp după ce s-a mutat, o pereche de lebede a intrat în curtea sa iar, după o perioadă, acestea îşi aduceau cu mândrie puii.
Câţiva ani mai târziu, Webber acţionează ca un gardian protector al familiei de lebede. Ele bat la uşa lui atunci când îi cer atenţie, uneori se plimbă prin casă şi dau dovadă de un tip unic de afecţiune faţă de el.
"În urmă cu aproximativ şapte ani, tocmai am trecut printr-un divorţ", a declarat, pentru The Epoch Times, Webber, în vârstă de 49 de ani. "Şi am început un nou capitol al vieţii mele".
La o lună după ce s-a mutat, Webber s-a uitat în noua curte şi a văzut o lebădă alunecând pe lângă el. O lună mai târziu, erau două lebede. Păsările nu sunt native din Miami, iar apariţiile lor sunt relativ neobişnuite. Există legi stricte cu privire la ele, cum ar fi necesitatea de a le tăia aripile, astfel încât sunt împiedicate să zboare.
"Nu suntem cunoscuţi pentru lebede", a menţionat Webber, care s-a născut în Miami. "Aşa că, atunci când le-am văzut prima dată, am fost curios. Cred că la fel ca majoritatea oamenilor, am o curiozitate pentru natură."
Le-a aruncat pâine în încercarea de a convinge frumoasele creaturi să se apropie, dar lebedele păreau neinteresate. Abia după ce a făcut câteva cercetări şi a încercat diferite delicatese, Webber şi-a dat seama ce le place să mănânce, iar perechea părea să gândească: "În regulă, s-ar putea să fim prieteni cu tipul ăsta".
La început, lebedele veneau doar la marginea apei, dar încetul cu încetul - peste trei sau patru luni - au început să intre în curte. Apoi, au început să bată la uşa glisantă din sticlă a lui Webber, cerând să fie lăsate să intre. Apoi, gheaţa fiind spartă cu adevărat, au decis să folosească grădina lui pentru a-şi construi cuibul.
"Acest lucru a fost cu adevărat decisiv pentru mine", a spus iubitorul de animale. "În general, lebedele sunt foarte ferme; nu le place să fie atinse. Chiar şi între ele, singura dată când se ating este pentru scurt timp în timpul sezonului de împerechere.
"Modul în care îşi arată afecţiunea este puţin diferit de cum ne-am arăta-o noi. Aşa că, faptul că au făcut cuib şi că îşi aduc puii la mine, asta însemna că îmi transmit: «Am încredere în tine. Eşti prietenul meu». Pentru că ele sunt foarte protectoare cu puii lor".
În primul an în care s-a întâmplat acest lucru, Webber s-a întors acasă de la serviciu şi a văzut lebăda-mama ciugulind iarbă în curte, însoţită de şase sau şapte pui de lebădă pufoşi. Văzându-l pe Webber, s-a îndreptat spre el.
"I-am spus pur şi simplu: 'urmează-mă', şi toate m-au urmat în casă. În anul următor, a făcut acelaşi lucru. Aşa că în fiecare an, este mica noastră tradiţie. Să ai şase sau şapte pui de lebădă care se leagănă prin casă poate fi o activitate cam murdară, dar o dată pe an este bine", consideră Webber.
El a observat că de obicei lebedele depun între şapte şi 10 ouă. Poate că unul nu va reuşi să eclozeze, sau alte câteva nu vor reuşi. Ouăle eclozează în jurul lunii aprilie, apoi urmează opt luni în care părinţii îşi cresc puii.
De obicei până la sfârşitul sezonului vor fi patru sau cinci pui care vor reuşi să supravieţuiască "într-un an bun", deoarece stolul poate cădea pradă mai multor prădători, inclusiv oamenilor.
"În unii ani, am doar vreo doi care reuşesc, ceea ce este o provocare", a specificat Webber. "Pentru că în sudul Floridei avem aligatori; avem broaşte ţestoase mari. Când lebedele sunt foarte mici, pot fi vânate de păsări mari.
"Şi în câţiva ani, chiar am avut oameni care au venit să le ia. Deci, apar tot felul de probleme. În fiecare an este o poveste diferită, ceea ce o face interesantă."
Cândva, între octombrie şi decembrie, lebedele îşi alungă puii, unul câte unul.
"La un moment dat, mama alege care dintre ei este gata să zboare", a spus el. "Într-o zi, ea va fi foarte prietenoasă cu ei, iar a doua zi îi alungă pe lac. Este ca şi cum le-ai spune copiilor tăi că este timpul să plece la facultate; plecaţi şi ieşiţi în lumea mare.
"Motivul pentru care fac asta este că nu îşi pot păstra puii acolo, pentru că o lună mai târziu încep să se împerecheze, apoi încep să cuibărească şi reiau tot procesul. Ar mai avea încă vreo 30 de pui în jurul lor dacă nu i-ar alunga."
Aceasta este una dintre etapele preferate ale ciclului, deoarece, odată ce părinţii alungă un pui de lebădă, Webber îl va prinde şi îl va plasa la o familie gazdă pe care şi-a făcut deja timp să o găsească. Nu sunt implicaţi bani; Webber pur şi simplu localizează persoane care locuiesc pe un lac, care dau dovadă de dedicare, şi distribuie câte doi pui de lebădă pe lac.
Există patru sau cinci lacuri din comunitatea sa care au acum lebede.
El a afirmat: "Este foarte amuzant; toţi lucrăm în echipă, ne ajutăm unii pe alţii. A fost o experienţă foarte bună să îmi cunosc mai bine comunitatea şi să îi aduc pe toţi împreună prin intermediul acestor păsări."
Comportamentul lebedelor este fascinant. Pe lângă diferenţele dintre adulţii masculi şi femele, Webber spune că mama este "mai curioasă", în timp ce tatăl lasă să se ştie "cine este şeful"; fiecare dintre ei are maniere şi caracteristici individuale. Ambii pot părea foarte duri faţă de puii lor.
"Când mama şi tatăl văd un pui slab, acesta este adesea lăsat să moară. Pur şi simplu nu pot sta acolo şi să-l aştepte, pentru că trebuie să-i ducă pe ceilalţi la lac, pentru a-şi dezvolta abilităţile motorii şi a-i învăţa să înoate", a menţionat el.
"De fapt, am văzut tatăl-lebădă omorând un pui slab, aşa că încerc să intervin şi să îl iau pe cel slab înainte să i se întâmple ceva rău."
Acest lucru s-a întâmplat cu o lebădă pe care Webber a numit-o Seven (Şapte), numită astfel pentru că a fost al şaptelea pui care a eclozat şi cel mai mic dintre pui. Neputând ţine pasul cu familia, amabilul director s-a implicat să îl crească. La scurt timp după aceea, fratele lui, Five (Cinci), a avut nevoie disperată de ajutor.
"Un aligator mic a devenit îndrăzneţ, aşa că am ajuns să cresc doi pui de lebădă împreună câteva luni. Încerc să nu ating deloc puii - încerc să-i las pe părinţi să o facă în mod natural. Din respect pentru părinţi, nu ating niciodată puii. Acesta a fost primul an în care i-am ţinut în braţe, iar ei se urcau pe mine. M-au văzut ca pe un părinte şi a fost cea mai frumoasă experienţă pe care am avut-o, să mă apropii de ei în felul acesta."
Pentru Webber, faptul că lebedele au ales să îi folosească grădina din spate ca adăpost este o adevărată binecuvântare - mai ales că poate să înregistreze şi să distribuie videoclipuri cu ele. Este un mod frumos de interacţiune între oameni şi animale, crede el, deoarece "în loc să le punem în cuşti şi să le spunem 'Bine, eşti animalul meu de companie', ele sunt libere să vină şi să plece după bunul lor plac".
"Acest tip de relaţie cu animalele este unic şi cred că ar trebui să ne bucurăm cu toţii un pic mai mult", a adăugat el.
Deşi există o limită cu privire la ceea ce poate face pentru aceste păsări frumoase, Webber spune că se simte obligat să le protejeze.
El a spus: "Aceste păsări m-au ales pe mine; eu le-am ales pe ele în schimb. Şi asta am făcut de atunci. Eu sunt în viaţa lor cineva în care au încredere şi mă lasă să mă apropii, dar sunt încă păzite, aşa cum ar trebui să fie."
"Animalele trec prin multe. Toată lumea vrea să le mănânce. Aşa că este un lucru frumos să le vezi cum încet-încet au încredere, dar sunt totuşi uşor păzite."
