Virusul HIV ca propagandă antiamericană

Oare într-adevăr virusul ucigaş HIV a fost 'creaţia' unor oameni de ştiinţă din laboratoare americane? Timp ce circa patru ani, în vremea războiului rece, această teorie a tulburat minţile oamenilor, fiind vehiculată pe primele pagini ale marilor publicaţii mondiale. În pofida faptului că cercetători reputaţi îşi exprimau dubiile în legătură cu adevărul unei asemenea supoziţii, imaginea SUA a fost puternic afectată. Abia după prăbuşirea cortinei de fier au devenit cunoscuţi adevăraţii autori şi iniţiatori ai proliferării acestei senzaţionale teorii a conspiraţiei, notează publicaţia germană Der Spiegel.

În mâinile lui Arno Widmann, care la vremea sa a condus departamentul pentru cultură al Tageszeitung (TAZ), a ajuns în anii 1980 un text al cărui autor era cunoscutul scriitor est-german Stefan Heym. Textul era un interviu cu Jakob Segal, profesor de biologie din cadrul Universităţii de la Berlin, interviu care a fost publicat în TAZ la 18 februarie 1987, devenind o adevărată 'bombă'.

Segal afirma că virusul HIV ar fi fost sintetizat în mod artificial în 1977 la Fort Detrick (Maryland), din două virusuri care există în mod natural: VISNA şi HTLV-1. Teoria cu 'hazardul' a fost preluată în special de adepţi ai opiniilor de stânga: în sfârşit a fost găsit vinovatul pentru proliferarea acestui îngrozitor virus fatal, care de la începutul anilor 1980 face ravagii printre locuitorii Terrei! Mai mult decât atât, acest vinovat era duşmanul înrăit al celor de stânga - SUA. Astfel, profesorul din Berlinul de Est a devenit într-o clipă, datorită ipotezei sale, cunoscut în tot Occidentul, scrie săptămânalul german.

Însă, nici Widmann, nici cei de stânga din Republica Federativă Germania nu-şi puteau imaginea la acea dată că au fost atraşi într-un joc propagandistic al serviciilor secrete sovietice. Adevărul este că teoria originii artificiale a HIV nu este o creaţie personală a lui Segal.

Potrivit Der Spiegel, această teorie s-a născut în minţile unor ofiţeri KGB, lucru pe care îl vor relata la începutul anilor 1990, independent unul de celălalt, Vasili Mitrohin şi Oleg Gordievski. Teoria a primit numele de cod 'Infecţia', iar din 1983 agenţi ai serviciilor secrete sovietice lucrau cu osârdie la răspândirea acestei dezinformări în întreaga lume, având drept scop compromiterea SUA. După cum presupune publicaţia germană, Widmann şi Heym erau doar nişte pioni în mecanismul nou lansat de propagandă sovietică antiamericană.

Ideile lui Segal au fost în repetate rânduri respinse atât de specialişti occidentali, cât şi de cei sovietici în domeniul HIV-SIDA, inclusiv de reputatul specialist Viktor Jdanov, directorul Institutului de Virusologie din cadrul Academiei de Ştiinţe Medicale din URSS, aminteşte revista.

Sunday Express, Daily Telegraph, Times şi multe alte publicaţii britanice au răspândit în toamna lui 1986 'poveşti' despre oameni de ştiinţă din laboratoare militare ale SUA, care au creat virusul ucigaş. Cei din KGB îşi frecau mulţumiţi mâinile: cu cât mai multe publicaţii informau despre aceasta, cu atâţi mai mulţi cititori din întreaga lume credeau în respectiva teorie, în condiţiile în care aceşti cititori nu aveau cunoştinţele necesare pentru a-şi putea forma o părere critică. În peste 80 de ţări, în 25 de limbi ale lumii, în circa 200 de publicaţii s-a scris atunci despre cumplita invenţie a laboratoarelor Pentagonului.

Însă, deja în 1987, minciuna din jurul teoriei de senzaţie a devenit un ghimpe în ochiul puterii sovietice. Ea arunca o umbră asupra politicii de dezgheţ pe care o desfăşura la acea dată secretarul general al PC al URSS, Mihail Gorbaciov. Spre sfârşitul lui 1987, Gorbaciov pune capăt întregii activităţi a KGB în această direcţie şi încearcă să se scuze în faţa SUA.

Cu toate acestea, în timp ce în Europa tezele lui Segal sunt date treptat uitării, în America însăşi teoria creării artificiale a virusului începe o nouă existenţă. Unii îşi afirmă convingerea că virusul HIV a fost creat pentru a lupta împotriva homosexualilor, alţii văd în acesta o armă în lupta cu populaţia de culoare a planetei, subliniază în final Der Spiegel.