Virtutea unui fiu readuce armonia în familie: Partea a II-a

În Partea Întâi, Min Deren împreună cu cei doi fii mai mari ai săi porniseră într-o noapte geroasă de iarnă spre Satul de Est din apropiere, unde urmau să se întâlnească cu prietenii lui Min Deren şi să discute despre poezie. Însă, înainte de a ajunge prea departe, Min Deren descoperise că fiul său cel mai mare Ziqian purta o haină căptuşită cu fibre vegetale şi suferea din pricina frigului crâncen. Min Deren şi-a trimis fiul mijlociu Yingge pentru a-l chema pe tatăl soţiei sale, în timp ce el şi Ziqian se întoarseră acasă, unde Min Deren voia să îşi certe soţia. Ea îl îmbrăcase pe Ziqian, fiul său vitreg, cu haina căptuşită cu fibre vegetale, pe când lui Yingge, fiul ei şi al lui Min Deren, i-a dat haine cu căptuşeală din bumbac călduros.

Bunicul spuse: „Ginerele meu, de ce m-ai adus aici?”

„În familia mea totul este bine, mai puţin un singur lucru, care mă îngrijorează.”

„Duceţi un trai bun. Ce te nelinişteşte?”

„Ziqian şi-a pierdut mama pe când avea numai 3 ani. Eu nu puteam să am grijă de el şi, în acelaşi timp, să îmi câştig traiul. Am luat-o de soţie pe fiica dumneavoastră pentru a împărti grijle familiei.”

Bunicul răspunse: „Este răspunderea ei să facă asta. Ziqian este un copil foarte delicat, politicos şi blând. Întotdeauna îi respectă pe cei vârstnici şi îi ajută pe cei mai mici decât el.”

Min Deren spuse: „Însă cineva îl tratează pe Ziqian diferit!”

„Fiica mea îl tratează rău?”

Li Xiuying zise: „Mă îngrijesc de el la fel ca şi de Yingge.”

Min Deren ripostează: „Se pare că nu te vei pleca decât când îl vei vedea pe Buddha cel adevărat! Socrul meu, vă rog veniţi să vedeţi.” Min Deren îi îndemnă pe cei doi fraţi să îngenuncheze.

Bunicul înaintă spre cei doi băieţi. „Hai să văd: bumbac. E bun şi călduros. A! Fibre vegetale!”

Arătând spre fiica sa: „Cum ai putut face asta, pe o vreme atât de rece?”

„Tată, nu face scandal! Stă acasă şi de-abia dacă are vreo activitate. Bumbacul sau fibrele vegetale îi sunt cam totuna.”

Min Deren spuse: „Totuna! Atunci de ce nu îi faci hainele lui Yingge tot din fibre vegetale?”

„Yingge este mai mic şi nu atât de puternic. Dacă i-aş da fibre vegetale, m-ar durea sufletul!”

Bunicul spuse: „Fiica mea, cred că ar trebui să recunoşti că ai greşit.”

„Tată, vezi-ţi de treaba ta!”

Min Deren zise: „Nu ar trebui sa îl tratezi rău pe Ziqian!”

„Dă-l în grija alteia dacă tu crezi că îl tratez rău!”

Min Deren spuse „Li Xiuying, cât de nedreaptă şi răsfăţată poţi fi! Nu îmi voi întoarce faţă de la suferinţa lui Ziqian. Yingge, dă-mi o hârtie şi un condei. Voi scrie o scrisoare de divorţ şi mă voi despărţi de tine!”

Bunicul interveni: „Hei, bunul meu ginere, ce faci? Nu, te rog, nu!”

Bunicul arătând la Li Xiuying: „Tu, tu – bunul meu ginere este foarte blând şi niciodată supărat. A fost întotdeauna bun şi atent cu mine şi cu mama ta, îngrijindu-ne. Iarna ne trimite haine călduroase. Vara ne dă mâncare şi provizii. Toată lumea ştie că este un om atât de bun! Îl povăţuieşte pe Ziqian să se poarte cu tine ca şi cu propria lui mamă. Cum ai putut fii atât de crudă încât să îi faci haine cu alge uscate?”

„Ai făcut un lucru foarte rău, determinându-l să divorţeze de tine şi încă nu vrei să îţi recunoşti greşeala. Ne-am pierdut onoarea! Nu vreau să mai spun un cuvânt. Lasă-mă să plec.”

Li Xiuying spuse: „O, tată, te rog, nu pleca!”

„Vrei să nu plec?”

„Da.”

„Bine, dacă vrei să nu plec şi să am grijă de situaţia asta, trebuie să mă asculţi. Vreau sa îl iei în braţe pe cel de-al treilea fiu şi să îngenunchezi. Să îţi pui scrisoarea de divorţ pe cap, să îţi ceri iertare şi să recunoşti că ai greşit. Atunci voi putea îndrepta lucrurile pentru tine.”

„Bine. Te voi asculta, tată.”

Bunicul se întoarse către Min Deren. „Ginerele meu, fiica mea a înţeles că a greşit. De asemenea, este vina mea că nu am crescut-o bine.”

Min Deren spuse: „Cel care este vinovat ar trebui să îşi asume responsabilitatea. Nu are de a face nimic cu dumneavoastră, socrul meu. Lăsaţi-mă să divorţez de ea. Duceţi-o acasă.”

Bunicul o îmboldi pe Li să înainteze pentru a-şi cere iertare.

Li Xiuying grăi trăgând uşor de hainele lui Min Deren. „Ah, soţul meu drag, să nu mai existe ceartă între soţ şi soţie. Totul este din cauză că sunt prea neglijentă şi i-am făcut o haină cu fibre de alge. Te rog, iartă-mă, soţul meu!”

Min Deren se împotrivi: „Nu, nu eşti sinceră. Vrei numai să micşorezi un lucru important, să îl subapreciezi şi să mă tratezi ca şi când aş fi un copil de trei ani. Ai făcut o haină din fire vegetale din cauza neglijenţei? Nu eşti serioasă şi nici onestă. Ia scrisoarea de divorţ şi pleacă chiar acum!”

Li Xiuying spuse: „Soţul meu s-a supărat foarte tare. Sunt atât de ruşinată, însă nu există nicio cale de scăpare. Să mor şi, atunci, nimeni nu va mai avea niciun necaz.”

Ziqian alergă spre mama sa: „Mamă, te rog, nu face asta!”

„Mamă, m-ai tratat rău, dar, oare, cum pot uita că mi-ai dat mâncare timp de 13 ani? Oamenii spun că o tonă de aur nu constituie o comoară. Numai o familie fericită este o comoară. Indiferent cât de mult am suferit, nu mă voi plânge atâta timp cât cei doi fraţi mai mici pe care îi am nu suferă. Iau mâinile dragului meu frate Yingge într-ale mele. Amândoi îngenunchem înaintea părinţilor noştri. Tată, mamă, lăsaţi-mă să plâng în faţa dragului nostru tată, să îl rog pe bătrânul meu tată: nu ne alunga mama. Nu o putem lăsa singură când va fi la bătrâneţe. De asemenea, te rog să te gândeşti la fratele meu mai mic, care este încă bebeluş. Ai putea să rabzi să îl laşi să sufere şi el? Ai putea să îi laşi pe fraţii mei să fie, la rândul lor, trataţi rău de o mamă vitregă? Aş dori mai curând ca mama să rămână şi, atunci, eu voi fi singurul care va suferi. Dacă mama pleacă, atunci toţi trei fiii vor suferi. Tată, te rog!”.

Min Deren spuse: „Of, fiul meu! Ziqian, fiul meu, vărsând lacrimi, a îngenunchiat împreună cu fratele său înaintea noastră. Fiul meu prostuţ, încă te mai gândeşti la ceilalţi în astfel de clipe. Ştii că eşti diferit de ceilalţi?”

Yingge grăi: „Cum este diferit?”

Min Deren spuse: „Când fraţii tăi au nevoie de tatăl lor, el este aici. Când au nevoie de mama lor, ea se îngrijeşte de ei. Însă, bietul meu fiu, deşi îl ai pe tatăl tău aici, el nu poate să se îngrijească de mâncarea şi îmbrăcămintea ta. Dacă o vrei pe mama ta ce te-a născut, unde este ea? Bietul meu fiu, mama ta a murit pe când erai mic. Fiul meu, ai fost tratat rău, însă, nu ai ai îndrăznit să îmi spui. Dacă mama ta ar mai fi în viaţă – fiule, te-ar îngriji în toate. Cum am putut să te las să fii tratat aşa de rău şi să suferi atât de mult?

Cuvintele lui Ziqian au zguduit cerurile. Eu, Min Deren, nu sunt un om cu inimă de piatră. Li Xiuying, cum ţi-ai putut trata fiii atât de diferit? Cum ai putut să fii atât de nedreaptă încât să îi dai unuia bumbac şi celuilalt fire de alge?

„Îţi aduci aminte când tocmai ne căsătoriserăm? Te duceai să cauţi lapte pentru Ziqian, mergând de la un vecin la altul. Ai promis că îl vei trata ca şi cum ar fi al tău. Mă gândisem că îl puteam lăsa pe Ziqian în grija ta şi mă puteam ocupa de meseria mea fără grijă. Cine ar fi ştiut că atunci când vei naşte propriul tău copil, totul se va schimba? Cred că l-ai tratat rău pe Ziqian, ţi-ai răsfăţat propriul copil, iar pe mine m-ai minţit şi păcălit. Chiar dacă l-ai fi bătut şi înjurat pentru propriul său bine, pentru a-l învăţa să se comporte bine, să înveţe – asta ar fi fost în regulă. Însă, în timpul iernii, când frigul îţi ajunge la os, ce fel de inimă poţi avea încât sa îl laşi să poarte haine din alge uscate?”

„Astăzi, dacă aş insista să divorţăm, atunci o altă mamă vitregă le va da fiilor mei 3 perechi de haine cu fibre vegetale. Când se va întâmpla asta nu te vei întrista, Li Xiuying? Gândeşte-te la ceilalţi, apoi gândeşte-te la mine şi, după aceea, vei şti tu însăţi cum stau lucrurile.

Li Xiuying răspunse: „Ascultând rugămintea lui Ziqian am simţit atât de multă ruşine. Am greşit tratându-l rău pe Ziqian. Ziqian nu mă urăşte ci, în schimb, se roagă pentru mine şi pentru fiii mei. Cum aş putea fi atât de rea la inimă? Ar trebui să-i fiu recunoscătoare lui Ziqian şi cuvintelor sale de aur. Mă voi pleca şi voi depune jurământ Zeilor ca, de acum înainte, să îmi îndrept toate greşelile şi să îl tratez pe Ziqian ca pe propriul meu fiu!”

Min Deren spuse: „Ascultând-o pe Li Xiuying jurându-se înaintea Zeilor, problema hainei din fire vegetale s-a dizolvat. De acum înainte, voi, fraţii, ar trebui să învăţaţi din greu şi cu sârguinţă. Întreaga familie este fericită!”

Aceasta este o poveste adevărată despre Min Sun, cunoscut şi sub numele de Min Ziqian, care a trăit în timpul Perioadei Primăverii şi Toamnei în China (722-481 î.H.), o perioadă de timp cunoscută pentru tulburările sale sociale, pentru lupte şi război.

Ziqian a devenit un cărturar faimos şi a ocupat un loc de onoare printre cei 72 de studenţi ai lui Confucius. Povestea referitoare la exemplara sa iubire faţă de familie a fost transmisă de-a lungul anilor, oferind un foarte bun exemplu, generaţie după generaţie.