"Vaccin" împotriva cancerului elimină tumorile la şoareci: studiu

(Valery Hache / AFP / Getty Images)

Activarea celulelor T în tumori a eliminat metastaze la şoareci, potrivit descoperirii cercetătorilor de la Stanford. Cercetătorii recrutează pacienţi cu limfom, care se oferă voluntar pentru un studiu clinic.

Injectarea unei cantităţi mici din două substanţe imuno-stimulante direct în tumori la şoareci poate elimina toate urmele de cancer la animale, inclusiv metastaze netratate, aflate la distanţă, potrivit unui studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea Stanford School of Medicine.

Abordarea funcţionează pentru multe tipuri diferite de cancer, inclusiv pentru cele care apar spontan, a constatat studiul.

Cercetătorii consideră că aplicarea locală a unor cantităţi foarte mici de agenţi ar putea fi o terapie rapidă şi relativ ieftină de tratare a cancerului, care este puţin probabil să provoace efectele secundare adverse observate adesea în cazul stimulării imunităţii în întregul corp.

"Când folosim aceşti doi agenţi împreună, putem să observăm eliminarea tumorilor din întreg corpul", a afirmat Dr. Ronald Levy, profesor de oncologie. "Această abordare ocoleşte nevoia de a identifica ţintele imunitare specifice ale tumorilor şi nu necesită activarea întregului sistemul imunitar, sau modificarea celulelor imunitare ale pacientului."

Unul dintre agenţi este în prezent deja aprobat pentru utilizare; celălalt a fost testat pentru uz uman în cadrul mai multor studii clinice independente. Un studiu clinic a fost lansat în ianuarie pentru a testa efectul tratamentului la pacienţii cu limfom.

"Efecte uimitoare asupra corpului"

Levy este un pionier în domeniul imunoterapiei împotriva cancerului, în care cercetătorii încearcă să controleze sistemul imunitar pentru combaterea cancerului. Cercetările efectuate în laboratorul său au condus la dezvoltarea unei substanţe numită rituximab, unul dintre primii anticorpi monoclonali aprobaţi pentru utilizare ca tratament anticancerigen la om.

Unele abordări din imunoterapie se bazează pe stimularea sistemului imunitar în întreg organismul. Altele vizează factorii care limitează activitatea anticancerigenă a celulelor imune. Iar altele, precum terapia cu celule CAR-T, aprobată recent pentru a trata anumite tipuri de leucemie şi limfoame, necesită îndepărtarea celulelor imune din organism şi modificarea lor genetică pentru a ataca celulele tumorale. Multe dintre aceste abordări au avut succes, dar fiecare are dezavantaje - pornind de la efectele secundare dificil de controlat la perioadele de pregătire sau de tratament cu costuri mari şi îndelungate.

"Toate aceste progrese în imunoterapie schimbă practica medicală", a declarat Levy. "Abordarea noastră foloseşte o aplicare unică a unor cantităţi foarte mici a doi agenţi pentru a stimula celulele imune numai în interiorul tumorii în sine. La şoareci, am observat efecte uimitoare, de ansamblu, asupra corpului, inclusiv eliminarea tumorilor din întreg organismul animalului."

Cancerul co-există adesea cu fel ciudat de apatie a sistemului imunitar: celulele imunitare (precum celulele T) recunosc proteinele anormale prezente adesea în celulele canceroase şi se infiltrează pentru la ataca. Cu toate acestea, pe măsură ce tumoarea creşte, deseori ea găseşte modalităţi de a suprima activitatea celulelor T.

Nu cred că există o limită a tipului de tumoare pe care am putea-o trata, atâta timp cât a fost infiltrată de sistemul imunitar.

Metoda Levy funcţionează prin reactivarea celulelor T specifice prin injectarea câtorva micrograme din două substanţe direct în tumoare. Una dintre substanţe, oligonucleotidă CpG, lucrează cu alte celule ale sistemului imunitar din apropiere pentru a amplifica un receptor activator numit OX40 pe suprafaţa celulelor T. Celalaltă, un anticorp care se leagă de OX40, activează celulele T împotriva celulelor canceroase. Pentru că cei doi agenţi sunt injectaţi direct în tumoare, sunt activate numai celulele T care au infiltrat-o. De fapt, aceste celule T sunt "preverificate" de către organism pentru a recunoaşte numai proteinele specifice cancerului.

Unele dintre aceste celule specifice, activate, părăsesc apoi tumoarea iniţială pentru a găsi şi distruge alte tumori identice în organism.

Abordarea a funcţionat în mod surprinzător de bine la şoarecii de laborator cu tumori de limfom transplantate în două locuri pe corp. Injectarea unei tumori cu cei doi agenţi a determinat regresia nu numai a tumorii tratate, dar şi a celei de-a doua tumori - netratate. În acest fel, 87 din 90 de şoareci au fost vindecaţi de cancer. Deşi cancerul a reapărut la trei dintre şoareci, tumorile au regresat din nou după un al doilea tratament. Cercetătorii au avut rezultate similare la şoareci cu tumori de sân, colon şi melanom.

Şoarecii modificaţi genetic pentru a dezvolta spontan cancer de sân au răspuns, de asemenea, tratamentului. Tratarea primei tumori care a apărut adesea a împiedicat apariţia tumorilor viitoare şi a mărit semnificativ durata de viaţă a animalelor, au constatat cercetătorii.

În cele din urmă, co-autorul studiului Sagiv-Barfi a explorat specificitatea celulelor T prin transplantarea a două tipuri de tumori în şoareci. A transplantat aceleaşi celule cancerigene de limfom în două locaţii şi a transplantat o linie celulară de cancer de colon într-o a treia locaţie. Tratamentul unuia dintre situsurile limfomului a provocat regresia acestuia, dar nu a afectat creşterea celulelor cancerului de colon.

"Aceasta este o abordare foarte precisă", a spus Levy. "Este afectată numai tumoarea care împărtăşeşte ţintele proteice afişate de partea tratată. Atacăm ţinte specifice, fără a trebui să identificăm exact ce proteine recunosc celulele T.

Actualul studiu clinic recrutează aproximativ 15 pacienţi cu limfom cu evoluţie lentă. Dacă este de succes, Levy consideră că tratamentul ar putea fi util pentru multe tipuri de tumori. El prevede un viitor în care clinicienii vor injecta cei doi agenţi în tumori solide la om înainte de îndepărtarea chirurgicală a cancerului ca o modalitate de a preveni recurenţa din cauza metastazelor neidentificate sau a celulelor canceroase persistente sau chiar pentru a preveni dezvoltarea de tumori viitoare care apar din cauza mutaţiilor genetice ca BRCA1 şi 2.

Dr. Levy, profesor la Şcoala de Medicină Robert K. şi Helen K. Summy, este autorul principal al studiului, care a fost publicat pe 31 ianuarie în Science Translational Medicine.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință