Un candidat la preşedinţie se retrage dezamăgit: Au acţionat 27 de compatrioţi în toată ţara. Din 20 de milioane

Avram Iancu din Petroşani, o prezenţă marcantă în domeniul sportului extrem, anunţase la începutul lunii august că va candida, ca independent, la funcţia de preşedinte al României, mesajul său la vremea respectivă fiind că iniţiază „o revoluţie împotriva clasei politice”. Luni, Avram Iancu - de profesie bibliotecar - a anunţat însă pe blog-ul său că se retrage definitiv din cursa pentru Cotroceni, argumentând că „zidul sistemului este de nepătruns” chiar şi pentru „un optimist şi un visător incurabil” aşa cum se consideră a fi.

Redăm mesajul lui Avram Iancu, publicat de acesta sub titlul „Radiografia unei ‘Revoluţii’”:

Vă anunţ că mă retrag definitiv şi pentru totdeuna din cursa prezidenţială.

Scorul este 7 la 1 în favoarea adversarului. Ne aflăm în minutul 80. Mingea este la mine şi pot şuta liber la poartă. Însă zidul sistemului este de nepătruns. Nici chiar eu, un optimist şi un visător incurabil, nu mai cred că este posibil. Nu voi trece nici măcar de faza grupelor de calificare.

Câteva gânduri

Am intrat în această cursă în modul cel mai sincer, cu cele mai curate intenţii, printr-un mesaj public. Voi ieşi din această cursă, în acelaşi mod sincer, prezentându-vă o radiografie a experienţei mele „prezidenţiale”.

Reacţia Presei

Mesajul meu a fost preluat integral de către cele două mari agenţii de ştiri din România: Agerpres şi Mediafax. Cărora le şi mulţumesc. De aici a fost preluat de alte zeci de publicaţii. Le mulţumesc şi lor. Mai multe televiziuni au făcut ştire despre subiect. Doar Digi 24 a trimis un reporter la Petroşani. Mulţumesc! Şi o singură televiziune locală, Mondo TV (căreia îi mulţumesc în mod deosebit) m-a invitat în cadrul unei emisiuni transmise în direct. Nicio mare televiziune nu a avut curiozitatea de a aduce în platou un posibil candidat din popor.

Reacţia mediului online

Am mizat 100 % pe reacţia acestui mediu. Spuneam la început că am o singură şansă: „Mâna dreaptă să o ancorez în braţul puternic al lui Hristos şi mâna stângă în braţul IUBIT AL POPORULUI”.

Care a fost reacţia poporului? Au acţionat…27 (două zeci şi şapte de compatrioţi) din toată ţara. Din 20 de milioane. Şi vreo 4 din diaspora. Aceştia s-au angajat să strângă câte 10 liste de semnături. Şi au şi făcut-o. Vă mulţumesc din suflet pentru efort.

Suportul financiar

Nu am făcut apel public pentru strângerea de fonduri necesare campaniei. Nu am făcut-o pentru a nu stârni vreo suspiciune de ordin financiar. Am mizat pe ajutorul poporului. Am primit un ajutor de la UN SINGUR ROMÂN în valoare de 2000 (două mii de lei), bani care au constituit fondul meu de campanie, folosit în mod exclusiv pe benzină şi mâncare. De dormit am dormit în maşină, la cort, la prieteni şi neamuri. Îţi mulţumesc din suflet S.S. pentru aceşti bani. Dumnezeu să-ţi întoarcă înzecit.

Suportul Asociaţiilor şi a ONG-urilor

O SINGURĂ asociaţie mi-a acordat sprijinul: Veteranmont România cu sediul central la Craiova. Vă mulţumesc din suflet oameni frumoşi.

Suportul partidelor politice

Am fost contactat de către „locotenenţii” a trei formaţiuni politice. Cu propuneri de colaborare şi de sprijin reciproc. Dar să le luăm pe rând.

Prima mişcare politică tocmai ce urma să se constituie în partid politic. Şi deşi mişcarea nu avea un candidat propriu la prezidenţiale, deşi împărtăşim multe lucruri importante, nu a dat curs dorinţei unui sprijin declarativ şi concret. Şi deşi am fost prezent în sala unde s-a constituit partidul, s-a ratat un moment istoric. Acela că în primul minut după constituire, partidul să aibă şi o primă acţiune politică: sprijinul pentru un candidat independent.

Al doilea partid, pentru prima dată în istoria lui nu şi-a desemnat un candidat propriu pentru prezidenţiale. Şi le-a plăcut tare mult de mine şi au dorit să-i reprezint. Şi mie mi-a plăcut de ei iar discuţiile cu preşedintele partidului au fost foarte constructive şi instructive. Am regăsit în doctrina partidului multe lucruri pe care eu le cred. Însă…condiţia de susţinere a fost clară: să-i reprezint. Ceea ce ducea la o pierdere a independenţei mele. Aproape că m-ar fi susţinut şi fără să-i reprezint. Dar în acest caz membrii partidului nu puteau să fie prezenţi în secţiile de votare. Prin urmare, membri nu puteau să răspundă cu zel directivei de partid.

Reprezentanţii celui de-al treilea partid mi-au spus că „sunt singurul în care au încredere” şi că în proporţie de 99 la sută mă vor susţine. Deşi partidul este la un procent de sub 1 % aş fi fost dispus să preiau 5 % din doctrina interesantă a acestuia. Pentru că este interesantă pe alocuri. Numai că în ziua în care au anunţat candidatul pe care-l vor susţine …au rostit un alt nume. Aşa este în politică.

Bariera Sistemului – Zidul de 200 de mii de semnături

Este o cifră uriaşă. Deloc accesibilă unui candidat independent. Tind să cred că această cifră a fost dimensionată în mod intenţionat ca doar o structură mare de partid să o poată atinge. Am strâns 1247 de semnături.

Oamenii pot fi motivaţi de trei lucruri:

1- ordin de partid

2- să o facă din suflet

3- să fie plătiţi

Prima variantă este exclusă. Ca independent nu am avut o structură de partid.

A doua variantă- din suflet- s-au mobilizat 27 de oameni care să strângă 10 liste de semnături. Şi 4 din diaspora. Câteva sute m-au contactat şi au semnat sau şi-au exprimat susţinerea. Ar fi trebuit ca 800 de oameni în FIECARE zi să obţină câte 10 semnături timp de aproximativ 2 luni. Sau 20 de mii de oameni să strângă într-o singură zi câte 10 semnături. Nu s-a întâmplat aşa ceva. Dar celor care s-au implicat le mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc din tot sufletul meu.

A treia variantă- presupunând că doar în reşedinţele de judeţ aş fi plătit câte doi oameni care să lucreze zilnic, aş fi avut nevoie de 80 de oameni. Aceşti 80 de oameni să-i fi plătit cu un minim de 50 de lei, ar rezulta 4000 de lei pe zi. Ori 60 de zile ar fi însemnat o sumă de …240.000 de lei, adică 2,4 miliarde de lei vechi. Ori eu am avut la dispoziţie 2000 de lei. Şi fiecare echipă trebuia să performeze zilnic cu aproximativ 200 de semnături în fiecare judeţ.

Trecând prin această experienţă vă spun că NICIUN candidat, cu adevărat independent, NU POATE să strângă semnăturile fără o structură de partid care să-l ajute din umbră sau fără banii amintiţi .

Consensul candidaţilor independenţi”

Dorind să salvez România am constatat că sunt prea mulţi „salvatori”. Toţi sunt de acord cu un consens; întregul eşichier politic să se aşeze în spatele lor. Nu în spatele altora. Declar misiunea imposibilă, aşa că mă retrag!

Mă felicit pentru această acţiune. Personal mi-am făcut un mare bine. Contrar sfaturilor preţioase ale multor prieteni (cărora le mulţumesc) de a nu mă ” încurca în aşa ceva”, am făcut-o. Dacă nu o făceam, cu siguranţă, pe la 65 de ani trăiam cu falsa impresie că aş fi putut salva România şi că n-am făcut-o. În viaţă nu doare atât de mult ce ai făcut. Ci ceea ce n-ai făcut. Acum îmi pot trăi în mod plenar frumoasa viaţă, în continuare. Mă întorc la implicarea în locul natal. Această experienţă îmi va ajuta enorm de mult pentru a-mi calibra corect acţiunile din viitor. Ce am pierdut? (că ceva am pierdut) Nu ştiu. Ce am câştigat? (că ceva am câştigat) Nu ştiu. Timpul îmi va elucida răspunsurile.

Mă întorc din apele tulburi ale politicii de la cel mai înalt nivel, la apele mele reci dar limpezi. La acţiunile mele sociale, caritabile şi la recordurile care m-au făcut cunoscut şi care v-au făcut (pe unii) să fiţi mândri că sunteţi români.

Vă mulţumesc tuturor pentru sprijin, pentru like-uri, pentru comentariile frumoase şi pentru implicarea în procesul de strângere de semnături. Vă mulţumesc pentru încrederea acordată. Mulţumesc echipei mele de colaboratori. Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc!!!

Şi nu uita: Schimbarea eşti TU !