Tardigradele - singurele supravieţuitoare până când Soarele nu va mai străluci

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Oxford au studiat diferite scenarii, cum ar fi asteroizi care lovesc Pământul sau explozii de supernove, şi au ajuns la concluzia că acest mic organism ar putea rezista aproape la orice.

Tardigrada (Hypsibius dujardini)
Tardigrada (Hypsibius dujardini)

Un nou studiu de la Universitatea din Oxford, a estimat că cea mai indestructibilă specie din lume, tardigrada (Hypsibius dujardini), sau ursul de apă, va supravieţui cel puţin cu 10.000 milioane de ani mai mult. Da, aţi citit bine. Conform cercetătorilor, Pământului nu-i rămân mai mult de 5.000 milioane de ani, dar ele vor fi în măsură să supravieţuiască oricăror cataclisme cosmice viitoare, inclusiv distrugerea planetei. Numai moartea Soarelui va însemna sfârşitul tardigradelor.

Viitorul speciei umane - a cărei dispariţie este preconizată peste un milion de ani - a fost studiat extensiv, dar niciodată până acum oamenii de ştiinţă nu s-au întrebat ce se va întâmpla cu cea mai rezistentă specie cunoscută, tardigrada.

Tardigradele sunt animale nevertebrate de dimensiuni foarte mici, 1,5 - 0,1 mm lungime. Larvele de abia eclozate au până la 0,05 mm. Tardigradele sunt răspândite pe tot globul, de la 6.000 m înălţime în Munţii Himalaya până la 4.000 de metri în adâncimile Pământului. Aceste animale pot fi găsite în sol şi nisip umed, în apele dulci stătătoare sau lin curgătoare, mai rar în mediul marin. Însă, cel mai des tardigradele au fost observate printre asociaţiile licheni şi muşchi. Tardigradele sunt capabile să supravieţuiască în condiţii extreme, la temperaturi de -273 °C şi 151 °C, îşi păstrează vitalitatea circa un deceniu fără apă, rezistă la radiaţii şi la vidul spaţiului cosmic. Acest studiu, promiţător pentru urşii de apă, a fost publicat la 14 iulie a.c. în Scientific Reports.

Fizicianul Rafael Alves Batista, care a fost însărcinat să conducă această cercetare relatează că: „Oamenii sunt o specie foarte vulnerabilă, schimbări subtile în mediul nostru au pentru noi un impact dramatic”, şi explică „există specii pe Pământ mult mai rezistente decât noi, astfel că viaţa pe această planetă va continua mult timp după ce oamenii nu vor mai fi".

Cercetătorii s-au concentrat pe tardigrade, deoarece reprezintă cea mai cunoscută specie de pe Pământ care s-a dovedit a fi indestructibilă. „Este foarte probabil să existe alte specii rezistente în altă parte a universului”, a declarat Batista, „în acest context există un motiv real pentru a căuta viaţă pe Marte şi în alte părţi ale sistemului solar: dacă tardigradele sunt cel mai rezistent exemplar de pe planeta noastră, cine ştie ce altceva se află pe acolo”.

Oamenii de ştiinţă au propus diverse scenarii catastrofice pentru viitor. De exemplu, un asteroid sau o planetă pitică cu o masă suficientă se încrucişează cu orbita Pământului şi fac ca oceanele să fiarbă. Există o duzină, inclusiv Pluto, dar nici unul nu pare să reprezinte o ameninţare. O altă posibilitate este ca o stea să explodeze la o distanţă de 0,14 ani lumină şi supernova să extermine total viaţa pe Pământ, dar, din fericire pentru tardigrade (şi pentru noi), cea mai apropiată, Alpha Centauri, se află la 4,37 ani lumină. Ultima posibilitate ar fi o explozie de raze gama, dar acestea sunt chiar mai rare şi pentru a duce la fierberea oceanelor ar trebui să se afle la 40 de ani lumină.

Viaţa dincolo de Pământ

Studiul efectuat de către cercetătorii de la Universitatea din Oxford merge un pas mai departe: nu numai că aceştia sunt interesaţi de această specie dar şi de ce se va întâmpla cu viaţa în viitor.

„Intrăm într-o etapă a astronomiei în care continuă să apară noi exoplanete şi în curând sperăm să realizăm spectroscopii care caută semne de viaţă, aşa că trebuie să determinăm cât de fragilă poate fi cea mai dură fiinţă a planetei noastre”, a declarat David Sloan, co-autor al studiului. „Spre surprinderea noastră, am descoperit că, deşi impactul supernovelor sau asteroizilor ar fi catastrofal pentru oameni, s-ar putea ca tardigradele să nu fie afectate.”

Concluzia lui Sloan este că „viaţa, odată începută, este dificil de anulat complet: există un număr foarte mare de specii, chiar genuri întregi, care pot fi extinse, dar viaţa ca întreg va continua”.

Mai multe informaţii: Scientific Reports: The Resilience of Life to Astrophysical Events

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință