SUA a trimis Statului Islamic arme în valoare de 1,5 miliarde USD din estul Europei, inclusiv România

Numeroase rapoarte dezvăluie comerţul profitabil cu arme între diverse state est-europene şi teroriştii din Siria, prin intermediul SUA sau al altor state din Orientul Mijlociu. Analiştii, consideră că acest comerţ ar putea fi suficient pentru ca războiul sirian să fie prelungit pentru câţiva ani.
(Getty Images)

Website-ul New Eastern Outlook a publicat un articol, scris de reporterul francez de investigaţii Jean Perier, care expune vânzările masive de arme ce au avut loc între ţări est-europene, inclusiv România şi Ucraina, şi grupul jihadist Statul Islamic, cunoscut şi sub numele de ISIS.

Perier susţine că o mulţime dintre aceste arme sunt de producţie sovietică şi provin în principal din ţări precum Bulgaria, Ucraina, Muntenegru, Republica Cehă, Serbia şi alte state care au aparţinut blocului estic.

El a mai declarat că, de fapt, comerţul cu arme este atât de extins încât ar putea fi un stimulent puternic pentru menţinerea conflictului în Siria pentru cât mai mult timp posibil, un lucru pe care administraţia Obama încearcă să îl facă din răsputeri, ridicând recent sancţiunile asupra sistemelor de arme avansate furnizate rebelilor sirieni.

În continuare, câteva detalii din articolul lui Perier:

Cu câteva zile în urmă, câteva lucruri noi despre finanţarea Statului Islamic de către Washington au apărut în mass media bulgară, împreună cu fotografii şi imagini video realizate în estul oraşului sirian Alep de către jurnaliştii de la Nova TV.

Echipa a dat peste un depozit folosit de militanţii grupului Jabhat al-Nusra, unde au descoperit muniţii pentru lansatoare de rachete multiple BM-21 “Grad”, care purtau indicaţii vizibile că fuseseră produse de compania bulgară VMZ (Vazovskaia Heavy Machinery). Este curios faptul că, în ciuda interdicţiei asupra vânzării de arme către Siria, rachete şi proiectile de producţie bulgară au ajuns totuşi în mâinile teroriştilor.

Echipa bulgară a indicat că muniţiile erau furnizate de o companie cunoscută sub numele de Arcus, din Liaskovets, în timp ce toate etichetele erau scrise în limba bulgară.

Începând din acel moment, postul TV a consultat experţi militari, iar aceştia din urmă precizaseră deja că era posibil ca luptele să continue timp de încă doi ani cu muniţiile pe care le aveau teroriştii.

În luna iulie, raportul prezentat de Balkan Network for Investigative Journalism (BIRN) şi Project for the Investigation of Corruption and Organized Crime (OCCRP) au susţinut că mii de arme mici şi runde de muniţii au fost transportate ilegal din Balcani în Golful Persic şi în statele care au graniţă comună cu Siria. Datele privind exporturile de arme, rapoartele ONU, monitorizarea curselor aeriene şi contractele pentru arme examinate în cadrul unei investigaţii de un an au dezvăluit cum au fost trimise muniţii înspre est din Bosnia, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Muntenegru, Serbia, Slovacia şi România.

Comercianţii de arme din estul Europei au obţinut produse din propriile lor ţări şi au intermediat vânzări de muniţii din Ucraina şi Belarus, chiar încercând să obţină sisteme anti-tanc de producţie sovietică cumpărate din Marea Britanie. Robert Stephen Ford, ambasador american în Siria în perioada 2011-2014, a declarat pentru BIRN şi OCCRP că acest comerţ este coordonat de către CIA, serviciul turc MIT şi de către monarhiile din Golf prin intermediul unor centre situate în Iordania şi Turcia.

S-a raportat că ţările europene au furnizat Arabiei Saudite, Iordaniei, Emiratelor Arabe Unite şi Turciei mii de puşti de atac, mortiere, lansatoare de rachete, arme anti-tanc şi mitraliere de calibru mare, cu o valoare totală de 1,2 miliarde euro. Totuşi, aceste arme au ajuns în mâinile teroriştilor din Siria şi Yemen, contribuind astfel la amplificarea suplimentară a acestor conflicte.

Câteva dintre ţările raportate ca furnizoare de arme către terorişti încearcă să îşi folosească propriile surse media pentru a-şi nega rolul în asistarea militanţilor în Siria. În special, guvernul croat a negat în mod constat rolul său în conflict. Totuşi, conform New York Times, un oficial croat de rang înalt s-a oferit să deschidă arsenalele de arme ale ţării în timpul unei vizite la Washington în vara anului 2012. După acea vizită, Zagrebul a stabilit un contact cu saudiţii, care au finanţat cumpărări de arme, în timp ce CIA a furnizat suport logistic pentru transferul armelor croate.

În raportul lor, BIRN şi OCCRP au susţinut că, achiziţionarea unor cantităţi semnificative de armament militar, din ţări central şi est-europene pentru opoziţia siriană, a fost controlată direct de Washington. Anterior, respectatul jurnal militar Jane’s Defence Weekly, în articolul său “US arms shipment to Syrian rebels detailed”, a susţinut că SUA aprovizionează opoziţia siriană cu arme şi muniţii din estul Europei şi că aceste fapte au fost aproape oficial recunoscute de Senatul american.

În ultimii cinci ani, Ucraina a vândut Siriei aproximativ 615.000 de arme de calibru mic. Dar este curios faptul că clienţii săi oficiali nu sunt naţiuni din lumea a treia ci companii occidentale mari precum Hire & Fire, IZH Impex Inc, Waffen Schumacher gmbh, BVS, etc. – toate cumpărând cantităţi mari de arme sovietice vechi. Doar în 2012, compania americană Hire & Fire a achiziţionat 90.000 de puşti sovietice. Acea cantitate ar fi aproape suficientă pentru a înarma patru divizii, şi în doar un an.

Rapoartele furnizate de SOCOM privind cumpărările de arme de către SUA au arătat că americanii au plătit cel puţin 27 milioane de dolari pentru arme bulgare şi 12 milioane de dolari pentru arme şi muniţii sârbe în perioada 2014-2016, şi s-a presupus că acele arme urmau să fie folosite pentru operaţiuni secrete în Siria. Începând cu decembrie 2015, SOCOM (United States Special Operations Command) a folosit trei cargoboturi pentru a transporta 4.700 de tone de arme şi muniţii din portul românesc Constanţa şi portul bulgar Burgas către Orientul Mijlociu.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii