Situaţia din Zona de Securitate (ZS) reprezintă, în opinia experţilor Asociaţiei Promo-LEX, o ameninţare permanentă la adresa drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Din aceste considerente, Promo-LEX a comandat un studiu privind impactul incidentelor din Zona de Securitate asupra drepturilor omului în ultimii 20 ani.
Studiul efectuează o analiză cantitativă şi calitativă a incidentelor fiind determinate trendurile evoluţiei din ZS, evaluează corelaţia în timp cu evoluţiile din procesul de negocieri şi modul în care aceste trenduri au dus la anumite încălcări ale drepturilor omului. De asemenea, pentru consolidarea capacităţii de prevenire şi răspuns din partea autorităţilor Republicii Moldova, se analizează din punct de vedere temporal incidenţa provocărilor şi încălcărilor planificate în ZS, au menţionat experţii.
Zona de Securitate de pe Nistru, creată în urma Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, nu este nici demilitarizată şi nici nu reprezintă o zonă sigură pentru siguranţa şi libertatea persoanelor din aceste teritorii. Acestea sunt câteva din constatările Studiului cu privire la ”Incidentele din Zona de Securitate, din perspectiva drepturilor omului, în perioada 2001 – 2020”, a precizat asociaţia Promo-LEX, în cadrul unei conferinţe de presă.
Mai mult decât atât, se observă o degradare constantă a situaţiei: tentativele de lichidare a şcolilor cu predare în limba română, sechestrarea miilor de hectare de terenuri agricole, răpirea de persoane, reţinerea ilicită la posturile ilegale de control, deschiderea neautorizată a focului sau exerciţii militare în ZS sunt doar unele din problemele grave. Situaţia s-a amplificat în 2020, în special, odată cu instituirea unor măsuri nejustificate de limitare (practic blocare) a circulaţiei, care rămâne cea mai frecventă încălcare, în Zona de Securitate, constată experţii Promo-LEX.
Comisia Unificată de Control, fiind mecanismul ce urmează să asigure stabilitatea în Zona de Securitate, nu face faţă provocărilor din cauza principiului vicios de luare a deciziilor prin consensul celor trei părţi implicate – Republica Moldova, Federaţia Rusă şi reprezentanţii administraţiei din Tiraspol. În această ordine de idei, autorul Studiului a elaborat o serie de recomandări la adresa autorităţilor constituţionale, dar şi a altor actori, implicaţi în soluţionarea problemei transnistrene:
Studiul integral, în format PDF, poate fi citit aici.