Sportul dus la extreme. Cele mai ciudate sporturi din lume

Fotbalul, tenisul, baschetul, schi, polo, şahul şi multe alte sporturi sunt consacrate în toată lumea, unele dezvoltând şi o latură mai extremă. Dacă unele sunt considerate extreme având în vedere gradul de periculozitate, altele, le putem clasifica într-o latură mai puţin obişnuită, cea a celor mai ciudate sau nostime sporturi. Puţin cunoscute, dar populare pentru că sunt accesibile tuturor, cu condiţia să ai mult curaj şi dorinţa de a face mişcare, sau a ieşi în evidenţă cu ceva, aceste sporturi în timp s-au transformat în adevărate tradiţii ale popoarelor care le practică.

Polo pe biciclete sau Bike polo îşi are originea la începutul anilor 2000 în Seattle, în Statele Unite. Începând cu 2004, jocul a făcut adepţi în toate marile oraşe de peste Ocean. Spre sfârşitul anilor 2000, s-a propagat şi în Europa, iar în 2009 avea loc primul turneu european cu 40 de echipe, găzduit la Londra. De ce e nevoie pentru a pune de-o partidă de bike polo? Nu de multe în afara unei biciclete, pentru că toţi cei care joacă sunt adepţi ai spiritului Do It Yourself (DIY), care presupune că fiecare îşi face propriile ustensile de joc. De la bicicletele special customizate cu coperţi de plastic pentru roţi, ca să nu treacă mingea printre spiţe, la crosele (denumite „mallets”) făcute din beţe de schiuri, în capătul cărora se fixează, perpendicular, bucăţi de ţeavă de plastic. Mingea folosită este una de hockey de stradă.

Şah-box, o combinaţie interesantă între "sportul minţii" şi violenţa boxului, cu câteva reguli simple: se joacă cel mult 11 reprize, alternativ; se începe cu 4 minute de şah, urmate de două de box, iar un knockout sau un şah mat determină cine este câştigătorul. "Luptele se duc în ring şi războaiele se poartă pe tabla de şah", este deviza campionilor. Există peste 50 de competitori de Şah - Box în toată lumea, în acest moment.

Wife Carring - Căratul nevestei, sportul în care un bărbat aleargă într-o cursă cu obstacole, cărându-ţi soţia, a început ca o glumă într-un oraş din Finlanda. Legenda spune că sportul vine din vremurile în care era acceptat să "furi" soţia cuiva, ducând-o în satul vecin, însă, de fapt, acest sport este vechi de doar 16 ani. Traseele buclucaşe trebuie să aibă o lungime de 253,5 metri, nici mai mult, nici mai puţin, şi să fie presărate cu câte un obstacol "uscat" şi unul "ud". În plus, doamnele trebuie să aibă cel puţin 49 de kilograme, iar în cazul în care sunt scăpate de către soţii lor neîndemânatici, echipa va fi penalizată cu 15 secunde. Premiul? O cantitate de bere egală cu greutatea soţiei. Domnilor, vă vindem un pont, nu trebuie neapărat să fie soţia cea pe care o căraţi.

Concursul de bărbi şi mustăţi este o competiţie în care bărbaţii îşi exprimă creativitatea şi care pune accent pe podoaba facială a bărbaţilor. Nu îi ştim originea, dar ştim care are loc în mai toate ţările din lume.

Fierljeppen (Engleza: far-leaping) sau un fel de săritura cu prăjina peste apă. Este un sport tradiţional din Olanda. Sportivul trebuie să fugă cât îl ţin picioarele, să apuce prăjina care este la marginea râului, piscinei etc şi să se caţere pe ea în balans, astfel încât în cădere să treacă pe malul celălalt.

Shin-kicking (lovituri la fluierul piciorului), este un sport de luptă care implică doi concurenţi care încearcă să se lovească cu piciorul reciproc la tibie pentru a forţa căderea adversarului la pământ. Acesta a fost descris ca o artă marţială englezească. Îşi are originea în Anglia secolului al 17-lea, şi a fost unul dintre cele mai populare evenimente la Cotswold Olimpick Games. Însă printre sportivii amatori, este doar distracţie, scopul fiind “p>Swamp soccer (fotbal în nămol), sau fotbalul în care jucătorii nu se plâng de calitatea terenului. Acest gen de sport a apărut pentru prima dată în Finlanda. Ca istorie, sportul a fost folosit pentru antrenarea soldaţilor, însă mai târziu a căpătat popularitate, fiind preluat de un număr mai mare de oameni, printre care atleţi. În prezent se desfăşoară turnee de fotbal în noroi în Brazilia, Olanda, China şi India. Are aceleaşi reguli ca şi fotbalul normal, doar că jucătorii se mişcă mai greu din cauza noroiului, iar loviturile de la 11 metri se execută cu mingea aruncată în aer. Există trei tipuri de echipe: de băieţi, de fete şi echipe mixte. În plus, o echipă este formată din doar 6 membri, iar durata unui meci este de 24 de minute, meciul fiind bineînţeles împărţit în 2 reprize. Oricum după numai 2 minute de meci nici nu îţi mai recunoşti coechipierii şi de aceea echipamentele lor sunt extrem de ciudate şi inventive în acelaşi timp.

Squirrel fishing (pescuitul veveriţei) a apărut în 1880 în Statele Unite şi constă în încercarea de a „pescui”o veveriţă folosind o alună, sau nucă, ca momeală. Aluna se leagă la capătul unei sfori ataşată la un băţ sau undiţă. Ideea este ca veveriţa, vrând să mănânce aluna, să fie ridicată în aer cât mai sus în momentul în care aceasta prinde aluna în gură sau cu lăbuţele.

Toe wrestling (luptă cu degetele de la picioare) este o formă de sport în care doi concurenţi se aşează şi se luptă cu degetele de la picioare. Acest sport ciudat are chiar şi un campionat mondial anual, un eveniment care se ţine în oraşul Wetton din Derbyshire, Anglia. Sportul este relativ recent, doar din anul 1970, dar în acest timp a fost înregistrat ca sport internaţional, însă Comitetul Olimpic nu a inclus sportul pe lista celor olimpice, deoarece nu s-a putut hotărî dacă este de iarnă sau de vară).