Arta sportului fără limite - Freerunning

Dominik Starašinič
Dominik Starašinič (Facebook)

Freerunning-ul este o artă a exprimării de sine în mediul înconjurător fără limitare de mişcare. Este o ramură a unei discipline marţiale fondată de Sebastien Foucan, care te ajută să treci peste orice obstacol prin găsirea celui mai eficient şi mai rapid mod de a ajunge din punctul A în punctul B folosind doar mijloacele propriului corp.

Freerunning este termenul folosit de Sebastien Foucan în documentarul „Jump London” pentru a se referi la parkour, termen care a ajuns ulterior să descrie un sport bazat pe acrobaţii, diferit de disciplina originală Le Parkour.

Se concentrează pe mişcarea eficientă, neîntreruptă, înainte, peste, pe sub, în jurul şi prin obstacole (atât naturale cât şi artificiale) într-un anume mediu înconjurător. Această mişcare poate fi făcută sub formă de fugă, sărituri, căţărări şi tehnici mai complexe. Scopul este ca practicantul să-şi adapteze mişcarea la orice obstacol din calea sa.

Când ne gândim la o disciplină marţială, nu trebuie să vizualizăm freerunning-ul ca o competiţie între indivizi, ci o permanentă adaptare a lor la teren, într-o cursă nebună peste tot felul de obstacole. O definiţie mai clasică ar fi următoarea: un sport care organizează curse în peisajul urban, fiind jumătate sportiv, jumătate artistic.

O demonstraţie a artei sportului o regăsiţi şi în clipul de mai sus, la care slovenul de 23 de ani, Dominik Starašinič, a lucrat pe parcursul unui an.

„Am lucrat la acest videoclip aproximativ un an. Am avut o mulţime de leziuni şi eşecuri în perioada asta, dar a meritat efortul. Există unele salturi pe fereastră uluitoare. Când vizionaţi, reţineţi că am o greutate de 90 de kilograme”, declară Dominik.

Tot Dominik povesteşte că practică acest sport de 6 ani, fiind pasiunea vieţii lui. Îşi dedică aproape tot timpul pentru asta. „Tot ce ştiu, am învăţat singur, sărind în apă, în noroi, în paie. Am avut o grămadă de accidente şi leziuni, mai ales că eu locuiesc într-o zonă rurală, rar mă antrenez în sală, pe saltele. Dar din accidente am învăţat o mulţime. Unde am calculat greşit, de ce am greşit, îţi poţi analiza gândurile şi afli cum poţi să procedezi data viitoare, mai ales când îţi pierzi motivaţia. Este necesar să vezi în orice eşec ceva pozitiv.”