Sindicat al Poliţiştilor: "Nu veţi vedea 'ordonanţe militare' care să stabilească contravenţii sau sancţiuni penale, emitenţii lor nu au această putere"
Emil Păscuţ (Epoch Times)
Ordonanţele militare nu trebuie confundate cu ordonanţele guvernului şi nu vin să stabilească contravenţii sau sancţiuni penale pentru că emitenţii lor nu au această putere, susţine liderul onorific al Sindicatului Poliţiştilor Diamantul, Emil Păscuţ, după ce sâmbătă seara ministrul de Interne, Marcel Vela, a anunţat adoptarea unei ordonanţe militare care impune noi restricţii de circulaţie şi în desfăşurarea activităţilor comerciale.
Cât despre faptul că Marcel Vela a anunţat că ordonanţa este aprobată de Ludovic Orban, Păscuţ susţine că acordul lui Orban nu este necesar.
"Rubrica (cu semnătura lui Orban n.r.) nu este necesară, nu este prevăzută de lege, nu este necesar acordul lui Orban. Este generată mai degrabă de frica de răspundere a celor din MAI, de dorinţa de a împărţi eventuale răspundere pentru măsuri greşite, cu Orban. Sau este generată de dorinţa lui Orban de a fi la manşă, de a fi din perspectiva unor alegeri viitoare, eroul care a gestionat criza. Oricum, este nerelevantă, din perspectiva legală!", scrie reprezentantul sindicatului.
Redăm postarea Sindicatului Diamantul:
"Pentru că există incertitudini şi curiozitate cu privire la ordonanţele militare, pentru că mai mulţi colegi m-au întrebat ce semnificaţie au 'ordonanţele militare', o să încerc să va ofer mai jos, un răspuns.
'Ordonanţa militară' este o specie de act administrativ normativ, specifică stării de urgenţă sau de asediu, reglementată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă.
Ordonanţa militară nu se confundă cu ordonanţele guvernului!
Ordonanţele guvernului sunt emise de guvern şi sunt prevăzute de Constituţia României.
Ordonanţă militară este o specie de act normativ care poate fi cu caracter administrativ sau militar, creată prin OUG 1/1999.
Ordonanţa militară se poate emite, potrivit art.23 din OUG 1/1999 :
1. pe durata stării de asediu:
a) de ministrul apărării naţionale sau de şeful Statului Major General, când starea de asediu a fost instituită pe întregul teritoriu al ţării;
b) de comandanţii de mari unităţi în raza teritorială pentru care au fost împuterniciţi de şeful Statului Major General, când starea de asediu a fost instituită în anumite unităţi administrativ-teritoriale;
2. pe durata stării de urgenţă:
a) de ministrul administraţiei şi internelor sau de înlocuitorul de drept al acestuia, când starea de urgenţă a fost instituită pe întregul teritoriu al ţării;
b) de ofiţerii împuterniciţi de ministrul administraţiei şi internelor sau de înlocuitorii legali ai acestora, când starea de urgenţă a fost instituită în anumite unităţi administrativ-teritoriale;
Ca forţă juridică, ordonanţa militară este un act administrativ normativ, obligatoriu "erga omnes", dar care nu poate deroga de la norme juridice de rang superior, legi, ordonanţe de urgenţă şi hotărâri de guvern.
Deci anumite reguli excepţionale, derogatorii sau care adaugă la dreptul comun, impun emiterea de ordonanţe de urgenţă sau legi ale parlamentului, pentru că altfel s-ar încălca art. 53 din Constituţia României ("Exerciţiul unor drepturi şi libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune...").
De ce denumirea de 'ordonanţa militară'?
Nu trebuie neapărat să găsim o explicaţie anume.
E important să observăm că denumirea s-a instituit în anul 1999.
În 1999 nu exista o definiţie legală a actului militar sau de 'comandament militar', iar denumirea se folosea după ureche.
Actul juridic cu caracter militar era prevăzut de Constituţia din 1991, dar nu avea o definiţie legală. Deci nu se ştia ce a vrut Iorgovan să se înţeleagă prin act 'militar'.
Aşa că celor care au redactat OUG 1/1999 li s-a părut ca dă bine să folosească denumirea sonoră de " ordonanţă militară". Trebuie observat că competenţele de emitere sunt date unor organe din MAI şi MAN iar la vremea respectivă, Politia, structura a MAI, era o instituţie militarizată.
Deci celor care au redactat OUG 1/1999 li s-a părut că sună logic (ceea ce nu înseamnă că era şi justificat) să folosească denumirea de ordonanţă 'militară'.
O definiţie legală a actului juridic militar a apărut pentru prima oară în Legea 554 din 2004 a contenciosului administrativ.
Se poate discuta şi probabil vor apărea dezbateri în faţa instanţelor, în viitor, dacă ordonanţele militare emise de echipa lui Vela sunt acte cu caracter militar sau acte administrative.
După părerea mea, dacă nu facem greşeala să ne raportăm la titlul pompos şi dacă avem în vedere strict obiectul de reglementare (conţinutul actului), nu sunt. Doar atunci când 'ordonanţa militară' cuprinde reglementări care se pot încadra în conţinutul definiţiei prevăzute de legea 554/2004, norma poate fi considerată 'act de comandament militar', cu consecinţa că nu poate fi contestată în faţa instanţelor de contencios administrativ.
Deci nu veţi vedea 'ordonanţe militare' care să stabilească contravenţii sau sancţiuni penale, pentru că emitenţii lor nu au această putere. Au doar puterile de reglementare date în limitele OUG 1/1999.
Emil Păscuţ
PS: pe ordonanţele militare veţi vedea o rubrică "de acord, prim ministru Ludovic Orban". Rubrica asta şi semnătura lui Orban nu le transformă în ordonanţe ale guvernului. Rubrica nu este necesară, nu este prevăzută de lege, nu este necesar acordul lui Orban. Este generată mai degrabă de frica de răspundere a celor din MAI, de dorinţa de a împărţi eventuala răspundere pentru măsuri greşite, cu Orban. Sau este generată de dorinţa lui Orban de a fi la manşa, de a fi din perspectiva unor alegeri viitoare, eroul care a gestionat criză. Oricum, este nerelevantă, din perspectivă legală!".
