Shodo, caligrafia japoneză: o artă fină a Japoniei [video]

Shodo (screenshot tramite video Gan Jing World)
Mioara Stoica
27.02.2023

Caligrafia japoneză (shodo - modul de a scrie) este o artă fină de exprimare a frumuseţii silabarelor japoneze (Kana). Există diferite stiluri de caligrafie japoneză tradiţională care au fost practicate de maeştrii caligrafi, în special în Japonia.

Un maestru caligraf urmează tehnici specifice şi foloseşte diferite instrumente pentru a realiza o caligrafie perfectă. Pentru a crea o bună operă de artă, un maestru ar trebui să folosească o pensulă de caligrafie de înaltă calitate, hârtie albă, piatra de cerneală, cerneala şi prespapier. Adevărata frumuseţe a caligrafiei depinde de trei lucruri: forma şi poziţia caracterelor, forţa mişcării pensulei şi etapele procesului de fabricare a cernelii.

 (screenshot tramite video Gan Jing World)
(screenshot tramite video Gan Jing World)

Caligrafia este o artă străveche din Asia de Est. A fost introdusă pentru prima dată în Japonia din ţara vecină, China, în secolul al VI-lea. Istoria indică faptul că arta caligrafiei japoneze începe la aproximativ 2000 de ani după ce au evoluat primele scrieri caligrafice chinezeşti stabile din punct de vedere lingvistic, inscripţiile în bronz şi scrierea oracolelor pe oase.

Noul stil tradiţional japonez de scriere caligrafică a apărut sub domnia împăratului Saga, în perioada Heian (794-1185).

 (screenshot tramite video Gan Jing World)
(screenshot tramite video Gan Jing World)

Deşi caligrafia japoneză s-a dezvoltat treptat pornind de la caligrafia chineză, odată cu trecerea timpului, artiştii japonezi au început să rafineze stilul chinezesc în mod propriu. Ei au început să scrie în arta lor caligrafică silabarele Kanji, Hiragana şi Katakana.

La început, caligrafia în Japonia nu era foarte populară, dar a înflorit între 794 şi 1185, această perioadă fiind considerată Epoca de Aur a caligrafiei japoneze.

Perioada Kamakura (1185-1333) este remarcabilă pentru două lucruri - unul este pentru rolul de lider al instituţiei militare care a influenţat cultura şi celălalt este pentru apariţia budismului Zen în Ţara Soarelui Răsare. Mulţi călugări Zen au călătorit în China pentru a studia budismul, iar aici au cumpărat şi unele obiecte. Unul dintre aceste obiecte a fost cartea de copiere, considerată extrem de importantă pentru tradiţia karayō (唐様), exprimând o viziune clară a stilului kaisho. Călugării zen obişnuiau să creeze caligrafie zen limpezindu-şi mintea, urmând o regulă conform căreia mişcările pensulei nu pot fi corectate.

În perioada Muromachi (1336-1537), arta caligrafiei japoneze a continuat să înflorească, chiar dacă în această perioadă războiul civil şi tulburările politice au cuprins întreaga ţară. Aceasta a fost perioada în care caligrafia a fost introdusă pentru prima dată în ceremonia ceaiului şi de atunci a devenit parte integrantă a acesteia.

În timpul perioadei Edo (1603-1868), această artă japoneză distinctă a fost exportată şi introdusă în culturile occidentale. Acest lucru s-a întâmplat la mijlocul perioadei. Epoca Edo este cunoscută pentru politica de izolare a Japoniei de influenţele exterioare, ajutându-i astfel pe artiştii japonezi să se concentreze asupra propriului stil de tehnici caligrafice.

În prezent, locuitorii Japoniei ştiu să respecte această formă de artă japoneză, care reprezintă cu adevărat întreaga naţiune. Elevii din şcolile primare trebuie să înveţe elementele de bază, unele universităţi oferă cursuri de caligrafie iar multe institute de învăţare a caligrafiei au fost înfiinţate în întreaga Japonie. Periodic sunt organizate expoziţii de caligrafie atât în Japonia cât şi în afara Japoniei.

Există câteva caracteristici distincte ale caligrafiei japoneze. De fapt, ea reprezintă mai mult decât o simplă scriere.

 (screenshot tramite video Gan Jing World)
(screenshot tramite video Gan Jing World)

Vă rugăm să aruncaţi o privire asupra principalelor caracteristici prezentate mai jos:

1) Se scriu mai întâi tuşele orizontale.

2) Sunt necesare şapte instrumente pentru a crea caligrafia: Shitajiki (covoraş negru moale), Bunchin (greutate de separare), Hanshi (hârtie albă subţire), Fude (pensula), Mizusashi (picurător de apă), Suzuri (piatră de cerneală) şi Sumi (cerneală).

3) Există diferite stiluri de bază ale caligrafiei japoneze: Kaisho, Gyousho, Sousho, Tensho şi Reisho.

4) Scrisul trebuie să fie de culoare neagră.

5) Toate caracterele trebuiesc scrise din doar opt tuşe.

6) Artistul alege cu grijă şi echilibrează dimensiunea caracterelor.

7) Liniile drepte ale piesei trebuie să apară clare şi îndrăzneţe.

8) Lucrarea pare să prezinte ritm.

9) Textul este scris în principal de la stânga la dreapta şi de sus în jos.

10) Utilizarea unei cantităţi mai mari sau mai consistente de cerneală depinde de preferinţele artistului.

Instrumente de caligrafie japoneză

Toate instrumentele de caligrafie japoneză sunt indispensabile pentru a crea opere de artă.

1) Fude (pensula) este cel mai important instrument de caligrafie. Se folosesc două tipuri de perii, hosofude (perie subţire) şi futofude (perie groasă). Confecţionarea acestora este o artă. Micile diferenţe în duritatea unei pensule sau în reţinerea cernelii pot afecta drastic liniile pe care le poate produce. Zecile de paşi implicaţi în realizarea pensulei încep cu selectarea părului. Diferitele tipuri de păr au un impact mare asupra preţului unei perii. Spre exemplu, unul dintre cele mai scumpe produse este părul de capră. Părul colectat din pieptul caprelor albe din Delta râului Yangtze este clasificat ca păr de tip trei. În funcţie de mărimea, strălucirea şi elasticitatea lui, acest păr foarte căutat pentru confecţionarea pensulelor, deoarece este moale şi totodată durabil şi reţine bine cerneala.

În videoclipul de mai sus maestrul Yoshiyuki Hata, relatează cum atelierul familiei sale din Kawajiri se concentrează pe ceea ce ei numesc meşteşugul fără compromisuri. Fiecare vârf de pensulă este făcut manual de un singur meşter, iar realizarea acestor pensule nu este deloc uşoară.

2) Sumi, cerneala, este unul dintre instrumentele celor patru comori ale caligrafiei japoneze. Este un instrument esenţial de care este nevoie pentru a desena silabarele. Această cerneală este făcută din cărbune de lemn.

3) Suzuri, sau piatra de cerneală, este obiectul pe care artistul îşi freacă blocul de cerneală sumi pentru a crea cerneală.

4) Hanashi este o hârtie albă pe care un artist o foloseşte pentru a scrie caractere.

Fude, Sumi, Suzuri şi Hanashi sunt recunoscute ca fiind cele patru comori ale instrumentelor de caligrafie japoneză.

5) Shitajiki este un covoraş care se pune sub hanashi. De obicei, Shitajiki este de culoare neagră, dar în zilele noastre se pot vedea Shitajiki roz şi roşii.

6) Bunchin: Nu se poate crea caligrafie atunci când se mişcă. Pentru ca Hanashi (hârtia) să fie stabilă se foloseşte Bunchin. Este un prespapier care menţine hârtia stabilă.

7) Mizusashi este un picurător de apă de care artistul are nevoie pentru a amesteca cerneala cu câteva picături de apă.

8) Inkan este un sigiliu folosit pentru atribuirea unei lucrări de artă caligrafică. În Japonia, caligrafii îşi semnează de obicei caligrafia cu un Inkan.

Cultura japoneză este larg cunoscută pentru artele sale frumoase, iar caligrafia este una dintre ele. Dacă am reuşit să vă stârnim curiozitatea pentru această artă incredibilă, puteţi găsi informaţii mult mai detaliate pe site-ul Beyond Calligraphy, alături de Kyuhoshi (folosit ca sursă principală) şi Gan Jing World.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor