"Sclavi infiltraţi (în presă). Coprofagi" - Caramitru Jr. se dezlănţuie la adresa Sidoniei Bogdan / Val de reacţii
Andrei Caramitru (Epoch Times România)
Scandal mare pe Facebook între Andrei Caramitru şi jurnalista Sidonia Bogdan, care l-a catalogat pe fostul consilier al lui Dan Barna drept "una dintre cele mai aberante voci ale USR" şi i-a cerut să îşi explice veniturile.
În replică, Caramitru Jr. a acuzat-o pe Sidonia Bogdan că face parte din categoria "sclavilor infiltraţi" în presă şi i-a transmis că nu are nimic de ascuns. Nemulţumită de răspuns, jurnalista a revenit cu noi comentarii.
De criticile reprezentantului USR n-a scăpat nici Ovidiu Vanghele, de la Centrul de Investigatii Media, care a fost numit "cretin".
Între timp, pe reţeaua de socializare, scandalul a căpătat amploare, mai mulţi jurnalişti cunoscuţi - Silviu Sergiu (Newsweek), Iulia Roşca (HotNews), Vlad Stoicescu (dela0.ro), Magda Grădinaru (Ziare.com), Cristina Lupu (Centrul pentru Jurnalism Independent - CJI) etc. - criticând dur poziţia lui Andrei Caramitru.
Au venit unele reacţii de delimitare inclusiv din rândul USR.
Postarea Sidoniei Bogdan
Andrei Caramitru e una dintre cele mai aberante voci ale USR. Are viziuni de surveillance asupra populaţiei, chipurile măsuri anticorupţie, ameninţă că atunci când vine el la guvernare, rezolvă el cu nişte softuri hoţia românească, bate câmpii cu Rusia, deşi se vede din avion că omul nu are nicio calificare pe extern, atacă jurnaliştii etc.
Am spus că o astfel de voce de politician care are ca temă dominantă anticorupţia ar trebui să o înceapă cu el. Să explice de unde a avut banii pentru conacul monument istoric, să spună numele firmele cu care şi-a reabilitat conacul, dacă companiile de consultanţă la care a fost director au avut contracte cu statul român, dacă firmele sale au avut legături cu TNB-ul unde tatăl este director, aşa cum a dezvăluit presa într-o anchetă. Repet, mi se pare de bun simţ să arăţi transparenţă totală, dacă nu ai nimic de ascuns şi ai ca temă dominantă anticorupţia. Eh.. care a fost reacţia unor userişti? Sunt pesedistă.
Este politician cu mari planuri în aparatul de stat. Ce este atât de ilegitim să îşi explice veniturile?
Replica lui Caramitru Jr.
Există 3 tipuri de jurnalişti la noi
* (1) Cei buni şi independenţi, care vin cu analize deştepte, care critică inteligent şi cu argumente (am un respect enorm pentru ei)
* (2) Sclavii (Gâdea, Badea etc) - care fac propagandă deşănţată, dar măcar e pe faţă şi asumată
* Dar mai e o categorie - (3) sclavii infiltraţi (se fac că sunt de fapt anti-sistem şi independenţi ca să aibă audienţă printre noi, şi se activează “când trebuie / când li se spune” ca să decrebilizeze idei şi oameni). Ăştia sunt cei mai răi. Coprofagii.
Mult timp am fost în vizorul coprofagilor şi nu i-am expus. Mulţi mi-au spus că nu e bine să ataci presa, că e mai bine să o laşi aşa. Însă ăştia nu sunt presă, nu sunt ziarişti. Ziariştii adevăraţi ştiu asta şi nu îi consideră decât o ruşine pentru profesia lor. Ăştia sunt coprofagi şi sclavi infiltraţi. Atât.
Uitaţi mai jos un asemenea personaj. Acest nimeni absolut şi frustrat - pe lângă că justifică atacurile la justiţia independentă şi toate mizeriile făcute de PSD (dar aşa mai subtil, că asta e rolul) - acuma s-a găsit să mă acuze. Mai nou sunt şi eu corupt ! Cu aceleaşi poveşti care le-am explicat de o mie de ori. Explicaţii pe care le-a citit şi le ştie. Face dezinformare şi atac la persoană pe faţă.
Eu de câte ori trebuie să explic şi să scriu că am lucrat doar în mediul privat, că nu am avut nici un contract cu statul niciodată (nici eu nici firmele la care am lucrat), că nu am nici o legătură cu nici o firmă care are afaceri cu statul? Că nici un leu nu a venit pe conturile mele decât din contractele cu mckinsey şi BCG, sume pe care am plătit taxele frumos şi lunar în România? De câte ori să sugerez ca oamenii să caute pe Google cât câştiga un partener senior în firmele astea, că estimările sunt publice şi sunt standard la nivel global? Şi cifrele de pe Google arată că suma pentru casa cumpărată în Bucureşti se justifică din doar 2-3 ani de muncă într-o asemenea firmă? E totul aşa de simplu şi transparent (şi nenorociţii se enervează că nu au cu ce să mă “agaţe”).
Oameni buni - priviţi mizeria în formă umană. Ăştia sunt. Ăştia ne fac un rău mai mare decât oricine. Ăştia sunt instrumentele mafiei.
Sidonia Bogdan revine
Caramitru nu răspunde punctual la întrebările mele legate de firmele sale, nu spune nimic dacă firma pe care o conducea avea contracte cu statul, nu spune nimic de TNB, dar mă face sclavă infiltrată care mă activez când mi se cere, adică la ordin.
Prin comparaţie de el, eu răspund punctual: pun la dispoziţia oricui interesat toate conturile mele care arată de unde îmi intră mie banii şi cât câştig, m aş supune oricând oricărui detector de minciuni pe orice fel de întrebare, infiltrări sau neinfiltrări, iar în privinţa sclaviei, îi mai răspund că redacţiile nu mă vor tocmai pentru că sunt indisciplinată şi stric jocurile. Sunt o pacoste pentru jurnaliştii cu agendă care transmit unidirecţional un anumit tip de mesaje. Eu nu am agendă şi am plătit profesional pentru asta.
În privinţa infiltrării, dacă aş lucra în servicii, în primul rând eu aş spune, nu e nimic ruşinos în a lucra cu serviciile, dar la jurnalişti reprezintă o incompatibilitate morală, iar serviciile nu reprezintă mafia cum sugerează el.
Şi cu asta am terminat cu acest personaj toxic. Ultimul meu articol publicat despre justiţie este acesta în care nu iau deloc apărarea PSD şi critic orice derapaj indiferent de instituţia care l-a produs.
Caramitru, nemulţumit de reacţiile altor jurnalişti
Ce frumos. Am răspuns şi eu - în sfârşit - la atacurile personale aberante şi pline de minciuni ale unei jalnice aşa zis “ziariste”. Şi - subit - sar în sus încă câţiva să o apere.
Exact aceeaşi care scriu cam ce scrie şi ea, care au aceeaşi “agendă” şi metode. Cei din categoria 3. Sclavi infiltrati şi coprofagi.
E aşa de frumos să vezi cum se deconspiră reţeaua în timp real. Minunat. Mai răsfiraţi mai băieţi, mai răsfiraţi. Că se vede de pe lună cine sunteţi. Hiene jerpelite cu ochi albaştri.
Sidonia Bogdan cere USR să ia măsuri
Am prieteni buni în USR, pentru că ne ştim înainte ca ei să se înscrie în partid şi dezbăteam câte în lună şi în stele, sunt atât de cinstiţi că în politica românească par fraierii de serviciu. Niciodată nu ar reacţiona agresiv dacă cineva le-ar pune întrebări despre firmele sau banii lor, deşi na!, useriştii pe care îi ştiu eu nici măcar nu au firme, ziceam ca idee.
Nu îmi voi schimba părerea despre acest partid, consider în continuare că este cel mai democratic partid din România şi va aduna mulţi specialişti cărora le va acorda şansa pe care partidele mucegăite de corupţie nu le-au dat-o.
Însă USR trebuie să dezbată intern comportamentul primitiv, agresiv şi jignitor al lui Andrei Caramitru. Nicăieri în lume un astfel de comportament agresiv nu este acceptat în politică.
Câteva reacţii din rândul jurnaliştilor:
* Magda Gradinaru
Un politician care atacă un jurnalist ce îi este incomod, indiferent din ce motive, contribuie la starea precară, de asediu, a societăţii.
Iar cel mai perfid e să denunţi jurnalistul ca fiind o rotită manevrată nici nu contează de cine, pentru a-l delegitima şi a-l transforma în ţintă a oprobriului public. Un fel de desfiinţare în piaţa publică, pe care să îţi construieşti tu adevărul.
Politicienii nici nu laudă, nici nu denunţă jurnaliştii decât atunci când au pretenţia ca ei să dicteze şi presa să scrie.
Dacă crezi că ai fost prost înţeles, nedreptăţit sau pur şi simplu ai ceva de spus, atunci fă-o pe cont propriu, nu denunţând jurnaliştii ca fiind rău-voitori şi mincinoşi. Pentru că fix aşa întreţii minciuna, polarizarea şi starea de asediu generalizat.
Alianţa 2020 USR PLUS trebuie, totuşi, să clarifice rolul pe care i l-a acordat lui Andrei Caramitru. Să îi faci "cretini" pe Sidonia Bogdan şi apoi pe Ovidiu Vanghele e un prea mult pentru agenda Alianţei, indiferent de nemulţumirile pe care le ai.
Eu, de pildă, sunt în total dezacord cu Sidonia privind nominalizarea Danei Gîrbovan, dar asta nu e o probă că alţii au rotiţe.
* Vlad Stoicescu
Sunt de părere că jurnalismul este, prin definiţie, o activitate supusă dezbaterii şi criticii publice, oricât de dure. Mai cred, însă, că pentru a face inventarul bunelor şi relelor muncii jurnalistice trebuie să ai (şi să lucrezi cu) nuanţe şi criterii.
Altfel, fără nuanţe şi criterii, nu produci decât impresii personale (în cel mai bun caz) şi manipulare (în cel mai rău caz).
Un caz tipic de părerist manipulator când vine vorba de analiza presei româneşti este Andrei Caramitru de la USR. Personajul are "goluri" de înţelegere şi interpretare mult mai problematice decât felul public în care se raportează la unii jurnalişti (strict pe bază de umori personale). Despre aceste "goluri" au tot scris alţii, aici, pe Facebook - eu n-am făcut-o pentru că mi se pare un act inutil, de subliniere a unor evidenţe crase. Nu-mi pierd vremea să explic că după zi urmează noapte şi că iarna nu-i ca vara.
Găsesc, însă, util să intru-n joc în momentul în care criteriile închipuite (şi de cele mai multe greşite) ale unui Andrei Caramitru vor să facă ordine în câmpul activităţii jurnalistice. Într-o postare pe Facebook (cum altfel?) publicată în această dimineaţă, USR-istul lasă niţel deoparte grelele chestiuni de macro-economie şi anti-corupţie pe care le rezolvă adesea din încheietură şi se-apucă de curăţenie în presă.
Scrie Andrei Caramitru că există trei tipuri de jurnalişti - ăia buni, ăia răi şi o a treia categorie a "sclavilor infiltraţi" care "se fac că sunt anti-sistem şi independenţi ca să aibă audienţă printre noi", dar care se activează la comandă "ca să decredibilizeze idei şi oameni". "Ăştia sunt cei mai răi. Coprofagii", e sigur Caramitru. Dă şi exemplu în acest sens: Sidonia Bogdan.
O urmăritoare de Andrei Caramitru intervine în subsolul postării şi mai propune un nume de ziarist care joacă la două capete: Ovidiu Vanghele. Acesta s-ar face vinovat pentru că i-a atacat pe Kovesi şi Augustin Lazăr. Caramitru îşi acordă like-ul, apoi redevine asertiv răspunzând comentatoarei: "Şi ăla (nota mea - Vanghele) alt cretin. Din categoria 3".
Aşadar, după criteriile şi nuanţele lui Andrei Caramitru, Vanghele - alături de care dau cu săpăliga la Să fie lumină de doi ani de zile - ar fi cel mai rău tip de jurnalist, mai jos decât opinarzii Antenelor, un sub-Ciuvică, un ins din categoria sclavilor infiltraţi care se activează la comandă.
Există, oare, vreo poziţionare publică mai tembelă în materie de jurnalism românesc? Şi care e părerea USR în ansamblu, din moment ce opinia exprimată vine din partea cuiva care pritoceşte programul de guvernare al formaţiunii? Primul care dă replica aia cu "a exprimat opinii personale" se introduce singur în aceeaşi categorie de tembelism cu membrul USR.
Mă lasă rece atributele lui Andrei Caramitru. Nu mă mai lasă însă deloc rece mesajul pe care îl transmite propriului public - iar în cazul de faţă mesajul său spune în parte că un jurnalist din zona presei independente româneşti este de fapt o cârtiţă de cea mai joasă speţă. Eventual unii ar putea chiar concluziona că Să fie lumină e un proiect media făcut la comandă, ca să decredibilizeze idei şi oameni.
Când Dela0.ro a scris în primăvară despre prezenţa şi activitatea lui Augustin Lazăr într-o comisie de liberare condiţionată de la Aiud, la mijlocul anilor 1980, în plină Românie comunistă, valul de mizerie s-a revărsat tot din direcţia asta. Decredibilizam idei şi oameni, participând la subminarea justiţiei.
Acum se face pasul către etapa care urmează natural: cea în care se împart ziariştii în grupuri, după criteriile şi impresiile unor persoane având mize politice, de putere.
Jurnalistic vorbind, omul cu selecţia e astăzi de la USR - aşa că de la USR o să consider că mi s-a transmis sinteza expusă mai sus.
Voi reflecta la ea. Şi aşteptând să ajungă salvatorii democraţiei, economiei, justiţiei şi presei la putere, depun în scris o solicitare anticipată:
aş vrea să fiu şi eu alocat, începând chiar de astăzi, în categoria 3.
* Iulia Roşca
Poate le explică totusi cineva politicienilor "noi" precum Caramitru jr. ca nu le aduce nimic bun atacarea unor jurnalisti, împărţirea lor în categorii şi, în general, preocuparea asta de a te război sau, dimpotrivă, de a te împrieteni cu presa, mai ales asa ostentativ pe Facebook. Zic că poate dacă le explici cu avantajele personale mai percutează, că de moralitate sau simt politic real nu pare să fie vorba oricum.
* Silviu Sergiu
Atacurile lui Andrei Caramitru la adresa colegei Sidonia Bogdan sunt o mizerie. Sidonia este unul dintre cei mai corecţi şi profunzi jurnalişti pe care îi cunosc.
Bag mâna în foc pentru documentarea pe care o face pentru subiectele ei. E un om care citeşte mai mult decât scrie, lucru rar în presa noastră.
Nu e întotdeauna o jurnalistă comodă, poate exagerează uneori în dezbaterea publică, dar garantez pentru buna ei credinţă.
Andrei Caramitru e doar un tiriplici, apărut nu se ştie de unde, cu nu se ştie ce agendă în spate şi care se îndreaptă nu se ştie în ce direcţie. Călăreşte doar un val de simpatie populară, pe care nu l-a iscat şi nici nu îl întreţine.
Un fost angajat a lui Ponta, care ne dă lecţii de morală.
Un Vadim al hipsterilor. Un Vadim fără lecturi. Un Vadim trist...
LATER EDIT. Obrăznicia lui A. Caramitru, influenţa sa, prezenţa lui în comisia care va scrie programul de guvernare al USR-PLUS, toate au o singură explicaţie: susţinerea pe care i-o acordă Dan Barna.
* Cristina Lupu
Sunt foarte puţini politicieni români care şi-au permis un asemenea discurs la adresa jurnaliştilor. Andrei Caramitru, om de bază în Uniunea Salvaţi România - USR, foloseşte un limbaj brevetat cu succes de Corneliu Vadim Tudor sau Gigi Becali.
Dacă acest tip de atitudine rămâne nesancţionată în partid, cred că USR se îndepărtează mult de valorile europene pe care spune că le promovează şi merge spre coada Europei, lângă Orban.
Cine nu e cu noi e împotriva noastră şi trebuie terfelit în spaţiul public.
Când Carmen Dan a făcut liste cu jurnalişti indezirabili, toată lumea s-a isterizat. Când Andrei Caramitru atacă jurnalişti cu nume şi prenume e ok, că e "de-al nostru".
Libertatea presei nu se regăseşte nicărieri în programul USR. Vin trei rânduri de alegeri iar eu aş vrea să văd reponsabilitate şi asumare din partea partidelor politice când vine vorba de jurnalişti.
PS. Nu-mi spuneţi că e "persoană privată" - statusul lui a fost distribuit deja de o organizaţie locală a USR.
Reacţii din USR:
* Radu Ghelmez
O cunosc pe Sidonia de o grămadă de vreme şi pot să zic că mai mult nu suntem de acord decât suntem, ne-am ciondănit de-a lungul timpului de un milion de ori şi probabil o să o mai facem. Azi însă trebuie să îmi cer scuze de la Sidonia, să o asigur de solidaritatea mea şi să îi mărturisesc că îmi e ruşine citind atacurile abjecte ale colegului meu de partid.
Libertatea presei este un principiu fundamental pentru mine şi de asta nu pot să accept niciun discurs politic ce împarte jurnaliştii în adevăraţi jurnalişti (care ne laudă) şi falşi jurnalişti (care ne critică). Datoria noastră este să protejăm libertatea presei şi independenţa ei, nu să insultăm şi intimidăm jurnaliştii ale căror mesaje nu ne convin.
Îmi pare rău, Sidonia!
* Florina Presadă
A patra putere în stat - presa. Aşa se întâmplă într-o democraţie. Separaţia puterilor în stat se aplică aşadar şi presei, dacă o recunoaştem drept o astfel de putere necesară democraţiei. Ceea ce înseamnă că presa, deci jurnaliştii, trebuie lăsaţi să-şi facă treaba. Putem să fim sau nu de acord cu ceea ce scriu aceştia, dar asta nu ne califică în a-i eticheta pe jurnalişti într-un fel sau altul.
Nu susţin poziţionările colegului Andrei Caramitru la adresa presei, în general. În mod particular, îi cunosc pe Ovidiu Vanghele şi Sidonia Bogdan cu mult înainte de a fi în USR şi chiar dacă nu am fost de acord cu ceea ce au scris, le-am respectat munca şi statutul de profesionişti. Ba mai mult, aş zice că avem nevoie de cât mai mulţi jurnalişti ca ei. Pentru că o democraţie nu se întreţine cu jurnalişti care spun tot timpul numai ce vrem noi să auzim, dimpotrivă.
Iubeşte România cu ochii deschişi!
* Vlad Gheorghe
Libertatea presei este esenţială într-o democraţie. Nu există nicio scuză pentru niciun atac asupra vreunei instituţii de presă sau a vreunui jurnalist în exercitarea profesiei. Ca jurist, politician şi cetăţean nu sunt şi nu voi fi niciodată de acord cu aşa ceva. #RefuzAbuz #NotInMyName.
Caramitru, după ce a "văzut toate reacţiile"
Am citit şi văzut toate reacţiile. Îmi cer scuze dacă cineva din presă s-a simţit atacat de mine. Îmi pare rău. Nu asta a fost intenţia - chiar am spus: “[Majoritatea jurnaliştilor] sunt buni şi independenţi, vin cu analize deştepte, critică inteligent si cu argumente (am un respect enorm pentru ei)”.
Ce s-a întâmplat e simplu. Câţiva (2-3) - am menţionat-o public doar pe SB - scriu şi repeta obsesiv o poveste falsa prin care ma acuza pe mine şi pe familia mea de lucruri grave de tot. Deşi am explicat aceste teme de zeci de ori, ma acuza fără dovezi că as fi cumva corupt, ca am legături cumplite cu banii publici, ba chiar cu Ponta. Dacă ar fi atacul doar la mine ar fi ok - dar încearcă să Il implice şi pe tatăl meu, şi pe fratele meu. Eu - poate încă crezând in bun simt - am tot încercat sa răspund la fiecare acuzaţie, cu calm şi in detaliu. Cu dovezi şi tot. Chiar am invitat - public - jurnaliştii la mine sa discute şi sa se uite chiar pe conturile mele bancare înainte sa publice aşa ceva. Degeaba. Astea sunt linşaje publice de tip stalinist.
Nu trebuia probabil sa răspund, poate trebuia sa o las aşa, poate exprimarea a fost nefericita. Poate trebuia sa reiau argumentele iar (o fac in postare mai jos). Am menţionat doar un singur nume al unei jurnaliste (care m-a supărat foarte mult când l-a acuzat pe Şora ca ar senil şi manipulat sa participe la proteste - pe lângă foarte multe alte derapaje).
Am reacţionat aşa pentru ca eu cred ca ar trebui sa existe totuşi nişte limite. Ca ar trebui sa existe un minim cod deontologic. Probabil am greşit. Probabil am fost prea dur şi implicit am generalizat. Problema este pur punctuală şi personală - legată de acest val de acuzaţii la adresa mea. Atât.
Cu Dna SB voi avea o discuţie directă şi o sa-i explic dacă vrea cu toate detaliile şi tot, ca oricum nu am nimic de ascuns şi asta am propus fiecărui jurnalist care are timp şi e atât de interesat de mine. Şi sper sa închid astfel acest “conflict”, in mod elegant, deşi nu am mai speranţe ca atacurile se vor opri, din păcate, dar cine ştie.
—————
Care sunt atacurile. Le explic eu aici ca sa nu mai căutaţi. Si tot ce am răspuns deja pana acum.
* Am cumpărat in 2013 o casa scumpă in Bucuresti (eram atunci angajat la Mckinsey, unde eram Partener senior). Acuzaţia e aşa: sau că banii ar fi venit dintr-o schema cu bilete la TNB sau din reabilitarea TNB. Evident ca nu e aşa şi nu exista nici o dovada. La McK (se poate verifica pe net, uşor) câştigam suma necesară pentru casa cam in 2-3 ani. Nu am nici cea mai mica legătura cu vreo firma care lucrează cu TNB (a mai fost şi o analiza ANI acolo care a confirmat asta oficial). Nu am câştigat in viaţa mea vreun leu in afara contractelor mele cu McK sau TNB. Am lucrat pentru reabilitarea casei cu o firma privata de construcţii specializată in case vechi, care nu are nici o legătura cu banii publici si care a fost plătita la preţul pieţei. Nu exista nici o acuzaţie formala, vreun proces, vreo dovada, orice pe aceste acuzaţii. Sunt pur şi simplu inventii. Nu pot publica “fluturaşul” de salariu pentru ca exista o clauza de confidenţialitate cu fostul angajator - însă sumele pot fi verificate la ANAF sau pe net (grila de salarii exista si e menţionata in multe locuri)
* Mai nou - sunt omul lui Ponta şi am avut contracte cu statul. De ce? Acum multi ani McK a colaborat instituţional cu Banca Mondiala, Aspen, Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei sa scriem nişte idei de politici publice care sa fie propuse guvernului. E ceva uzual. Pentru a putea face asta ai nevoie de date. Pentru asta s-a semnat un protocol. Însă niciodată nu a existat vreun contract cu guvernul, sau vreun leu plătit de vreo instituţie publica pentru firma la care lucram. Nu am făcut niciodată vreun lobby sau altceva. Munca aia de cercetare a fost cam de 2 luni - nişte analize pentru mediul privat. Alt Partner s-a ocupat de proiect (biroul Elveţian a coordonat ca acolo erau experţii necesari). Eu m-am încrucişat o singura data cu Ponta timp de 20 de minute, intr-un restaurant unde mai erau încă 10 oameni. Am zis salut la revedere. Nu am avut nici o discuţie personală cu el, niciodată. Am refuzat sa particip la orice licitatii pentru proiecte cu statul - din principiu.
Caramitru distribuie postarea unui cunoscut jurnalist
Liviu Avram le zice aşa mult mai dur decât mi-as permite eu
* Liviu Avram
Sunt perfect de acord să o apărăm pe jurnalista Sidonia Bogdan în faţa atacurilor politicianului Andrei Caramitru, dar numai atunci când atacurile politicianului vizează acte jurnalistice oneste şi de bună-credinţă.
Or una dintre exigenţele jurnalistei Bogdan faţă de politicianul Caramitru, exprimată pe Facebook, sună în felul următor: „Mai bine ar explica electoratului său de ce a simţit nevoia să îşi cumpere un conac în Dorobanţi asemănător cu al lui Vântu şi Adamescu”.
Să fiu iertat, dar la o aşa întrebare, cel mai decent răspuns e următorul: „Dar pe tine de ce te fute grija?”
Haideţi, totuşi, să nu confundăm prestaţia jurnalistică generală a Sidoniei Bogdan, care poate merită apărată, cu hârjoana pe care, vremelnic şi din Dumnezeu ştie ce motive, o are cu Andrei Caramitru.
(Sidonia Bogdan mai are şi alte întrebări pe care i le lansează public lui Andrei Caramitru, dar - că tot vorbim de jurnalism onest - rămâne ca istoria să stabilească dacă a încercat să le afle răspunsul, direct de la împricinat, ÎNAINTE de a publica doar întrebările, dar nu şi răspunsurile pe care, măcar în parte, Andrei Caramitru susţine că le-a dat deja. Altminteri, ne amintim cu drag de stilul lui Vadim Tudor: „Noi nu acuzăm, noi dăcât întrebăm: e adevărat că mă-ta-i curvă?”).
