"S-au cocoţat pe sufletele copiilor noştri şi ne sfidează!" 22 Decembrie. Aproape trei decenii de durere, criminalii nepedepsiţi

Coroane de flori şi recunoştinţă calpă, o dată pe an, în decembrie. Asta este ceea ce primesc urmaşii eroilor lui decembrie '89, în timp ce ei vor şi cer dreptate şi adevăr.
Pe un tramvai sunt afişate poze ce înfăţişează căteva momente timişorene ale Revoluţiei din 1989.
Pe un tramvai sunt afişate poze ce înfăţişează căteva momente timişorene ale Revoluţiei din 1989. (DANIEL MIHAILESCU / AFP / Getty Images)

În urmă cu 28 de ani, pe 22 decembrie, Nicoale Ceauşescu fugea. A fost prins la scurt timp şi împuşcat, fără să apuce să răspundă în faţa legii pentru cum a ţinut un popor în beznă, frică şi foame. Aceeaşi soartă a avut-o şi soţia lui. Împuşcaţi au pierit însă nu doar dictatorul şi academiciana lui, ci şi sute de tineri ieşiţi în stradă pentru libertate. Pentru o viaţă demnă, în care să poţi spune lucrurilor pe nume fără să înfunzi puşcăria, o viaţă liberă de comunism. Ani mai târziu, s-a confirmat (şi) oficial că mulţi dintre ei nu trebuiau să moară. Că nu a existat un vid putere, de fapt. Că mult sânge a curs doar pentru a legitima prin sacrificiul celor buni urcarea la putere a eşalonului 2 al Partidului Comunist Român.

În urmă au rămas însă părinţi îndureraţi. Copii orfani. Văduve. Oameni neconsolaţi care nu-şi găsesc liniştea de ani de zile ştiind că cei ce le-au ucis familiile şi cei care au dat ordin să se tragă sunt în libertate. Că securiştii şi torţionarii au pensii mărite în timp ce ei îşi cheltuiesc ultimii bănuţi mergând prin instanţe pentru a găsi dreptatea ce nu mai vine nici după atâţia ani. Că ucigaşii şi urmaşii lor, cei veniţi la putere prin crimă, îşi permit chiar să trimită coroane de flori la troiţe şi-n cimitire, sfidând tot ce înseamnă decenţă, bun simţ şi călcând peste durerea lor.

Şi, în aceste zile, în timp ce lumea se pregăteşte de Crăciun, ei fac colive şi plâng.

"Se cunoaşte, în mare parte, cine, cum (a ucis - n.r.), cât trebuie să mai aşteptăm? Este foarte dureros. Ei s-au cocoţat pe sufletele copiilor noştri şi ne sfidează. N-au de gând să facă nimic, se ocupă doar de propriile lor interese!", spune Elena Vlase, mama unui tânar ucis la 19 ani, după fuga lui Ceauşescu, când nimeni nu trebuia să mai moară.

Elena Vlase
Elena Vlase (Eugen Horoiu/Epoch Times)

"În Braşov nu s-a murit în 22 decembrie, s-a murit pe 23, după fuga dictatorului, când nu mai era de ce! Nu mai avea de ce!", adaugă Elena Vlase.

Şi ca şi cum n-ar fi de ajuns că dosarul Revoluţiei a fost trenat 28 de ani, acum vin şi modificările Codurilor Penale care ar putea pune noi piedici. Prea mult pentru Elena Vlase. Comentând declaraţiile procurorului general, Augustin Lazăr, care atrăgea atenţia că ceea ce pregătesc parlamentarii acum va afecta şi dosarul Revoluţiei, căci anumite înregistrări, în care se vede cine a tras, cine ce a făcut, ar putea să nu mai fie acceptate, doamna Vlase s-a arătat disperată.

"Asta ar fi cea mai cruntă lovitură care ni s-ar putea da, ar fi... mult prea mult faţă de durerea pe care o avem de 28 de ani. E cumplit ce se întâmplă! Copilul meu nu se poate odihni acolo. Toată lumea, când cauţi dreptate, te trimite la instanţă, nimeni nu se mai întreabă: de unde atâţia bani? Cel mai dureros, am citit de curând pe burtiera unei emsiuni scria că pensiile foştilor de dinainte de '89 s-au mărit, foarte bine, ce frumos. E prea de tot, totul e politic, glasul nostru, strigătul meu de durere nu se aude!", spune Elena Vlase plângând.

Dreptate pentru eroii lui decembrie '89 nu s-a făcut, se mai plânge femeia. În schimb, autorităţile se întrec în festivism. Care nu le ţine părinţilor de cald, dimpotrivă:

"Credeţi-mă, eu nu mai pot să-i văd...mă duc înainte la mormântul fiului meu să pun flori, să nu îi mai văd! Oameni care au tras în copiii noştri vin să depună coroane! Nu se poate!"

Doamna Elena Vlase şi-a pierdut fiul la Braşov, după fuga lui Ceauşescu. I-a găsit cadavrul în spital, aruncat peste alte cadavre. Deşi băiatul avea actele la el, medicii nu i-au anunţat pe părinţi. De atunci, Elena Vlase îşi caută dreptatea. A fost la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi a obţinut o decizie care arată că statul român trebuie să investigheze cu celeritate dosarele Revoluţiei şi că victimele şi rudele celor morţi în decembrie 1989 au dreptul să cunoască adevărul.

Au trecut ani de atunci şi ucigaşii fiului Elenei Vlase - Nicuşor - sunt nepedepsiţi. La fel ca toţi ucigaşii din decembrie, de altfel. Împovărată de dureri şi prea mulţii ani de aşteptare, femeia cere ca dosarul fiului ei să fie disjuns din dosarul mare la care au fost conexate crimele din decembrie. Căci ucigaşii fiului ei se ştiu. La fel cum se ştiu şi ucigaşii altor persoane. Şi, dacă procurorii ar fi luat fiecare caz pe rând, unul câte unul, cei ce au tras ar putea ajunge după gratii. S-ar crea precedente în loc să se tot aştepte an după an, crede dna. Vlase.

"Decizia asta CEDO... am fost de 11 ori la termene şi mă aşteptam... am cerut procurorului general să disjungă cazul, să se facă ceva, cei de la CEDO au spus clar ca părinţii trebuie să cunoască adevărul... (...) Să disjungă dosarul, că nu mai pot să aştept! Este nedrept să mai aştept atâţia ani. S-a murit la ore, zile diferite, oraşe diferite! Nu mai pot! Cât? Este cumplit ca mamă să nu te audă nimeni, dar ei nu au copiii, nu se gândesc, noi nu mai avem sărbători şi bucurii. Iar unii sunt aşa de plictisiţi... "dom'ne, în fiecare decembrie, aceeaşi problemă a Revoluţiei? Dar nu se gândesc că datorită copiilor ăstora care au murit sunt ei acolo unde sunt, se pot plimba, au libertate?", se întreabă Elena Vlase.

Reamintim că în evenimentele din decembrie 1989 au murit 1.166 de persoane, potrivit rezultatelor cercetărilor Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (IRRD).

Potrivit statisticilor IRRD, în intervalul 17-22 decembrie 1989 s-au înregistrat 271 de martiri, iar după fuga lui Ceauşescu, în 22-25 decembrie - 715 persoane. După 25 decembrie au fost înregistrate 113 victime, iar fără dată exactă au fost înregistrate alte 67.
România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne