RAFO Oneşti, trimisă la fier vechi de politicieni corupţi şi oligarhi ruşi - investigaţie Rise Project

RAFO Oneşti
RAFO Oneşti (rafo.ro)

Cândva una din cele mai importante rafinării ale ţării, RAFO Oneşti a ajuns la fier vechi. Proprietarul RAFO, o firmă din Viena în spatele căreia se află investitori ruşi au decis ca rafinăria, căpuşată ani de zile de afacerişti protejaţi de mai marii PSD, a declarat că va dezmembra rafinăria şi va folosi terenul pentru o serie de proiecte tehnice.

O investigaţie RISE Project pune în pagină câteva dintre momentele cheie din istoria colosului industrial din Oneşti căzut victimă unor afacerişti şi politicieni fără scrupule din România şi din Rusia.

Dezastrul RAFO începe şi se termină la Viena, scrie Rise project, unde în anul 2000 se punea la cale "o afacere secretă care a implicat sume mari de bani şi nume grele din politica şi economia românească."

La doar o săptămână după ce PSD a câştigat alegerile parlamentare, în noiembrie 2000, în capitala Austriei se înfiinţa o firmă cu zece acţionari numită RAFO GmbH. Printre persoanele importante din această companie se numără inclusiv Răzvan Temeşan, al cărui nume este asociat celui mai mare colaps bancar din istoria României, ce a dus la dispariţia băncii Bancorex şi la săparea celei mai mari găuri financiare din economia românească, pierdere evaluată la peste două miliarde de dolari, controversatul Corneliu Iacubov, fost vicepreşedinte al PSD Bacău, aflat acum în puşcărie pentru prejudicierea RAFO Oneşti etc.

Odată înfiinţată firma din Viena, Iacubov a devenit stăpânul RAFO Oneşti, în două etape, reuşind, cu sprijinul Guvernului Năstase să preia întreaga rafinărie şi să scape de datorii uriaşe la stat. Cu mai puţin de 13 milioane de dolari, Iacubov a devenit stăpânul rafinăriei şi a scăpat şi de circa 110 de milioane de dolari, datoria RAFO către stat.

"În contul datoriilor, Ministerul Finanţelor şi cel al Transporturilor au preluat pentru scurt timp rafinăria, primind acţiuni în schimbul datoriilor." arată Rise Project pentru ca apoi Iacubov să răscumpere acţiunile statului cu 11,4 milioane de dolari, adică puţin peste 10 la sută din cât era datoria la stat.

Ulterior, în combinaţie a intervenit şi o firma "londoneză" a cărei directoare era o româncă ce avea domiciliul în Colentina, în încrengătura acestor afaceri apărând inclusiv numele lui Frank Timiş, fondatorul afacerii Roşia Montană, care i-a pus lui Tender la dispoziţie una din firmele lui.

În 2005, în afacere intră şi oligarhi ruşi. În investigaţia Riseproject apar nume grele precum Iskandar Makhmudov, un magnat în piaţa metalelor neferoase din Rusia, şi Andrei Bokarev, membru al Uniunii Ruse a Industriaşilor şi Investitorilor, organizaţie din care făceau parte şi şefii de la Lukoil şi Gazprom.

Articolul integral poate fi citit aici


România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Interne