Prună critică dur iniţiativa Alinei Gorghiu privind închisoarea la domiciliu: La război nu duci grija condamnaţilor

Fostul ministru tehnocrat al Justiţiei Raluca Prună a criticat dur iniţiativa legislativă a senatoarei PNL Alina Gorghiu prin care se introduce în Codul Penal executarea la domiciliu a pedepsei cu închisoarea, condamnaţii urmând să poarte o brăţară electronică pentru supraveghere.

În contextul crizei generate de pandemia de Covid-19, un astfel de proiect de lege este considerat total nepotrivit de Raluca Prună, care avertizează că “în astfel de vremuri măsurile penale şi de executare a pedepselor nu se relaxează”.

“În vremuri de război, nu se moare de grija condamnaţilor, când la Suceava un director medical a orchestrat o contagiune în masă a cadrelor medicale, când o bucătăreasă dă tunuri cu măşti achiziţionate pentru statul român, în numele unui evazionist a cărui firmă nu se califică formal la procedura de achiziţie, evident că la preţ de vreo 30 ori mai mare decât cumpără asociaţiile de voluntari. […] Ştie asta orice student mediocru la drept”, precizează fostul ministru al Justiţiei.

Raluca Prună se întreabă totodată “cât costă legea asta umanistă şi care e sursa de finanţare”, căci acest lucru nu este încă specificat, şi în acest context o compară pe Gorghiu cu „generoasa” Olguţa Vasilescu, despre care afirmă că “dădea din pix salarii şi pensii”.

Reacţia fostului ministru tehnocrat vine în contextul în care proiectul iniţiat de Alina Gorghiu, care prevede executarea la domiciliu, sub anumite condiţii, a pedepselor de până în 7 ani de închisoare, a fost votat, marţi, în Senat, cu 128 de voturi "pentru" şi două abţineri. Camera Deputaţilor este for decizional în acest caz.

Redăm în continuare postarea publicată miercuri noapte de Prună, pe pagina sa de Facebook:

Cu riscul de a fi atacată că în vreme de criză fără precedent îndrăznesc să critic partidul la putere, îl critic. Tare, fără ezitare, fără armistiţii. Spicuiesc pe sărite, că nu e vreme de inventar cât timp mor oameni în jurul nostru:

1. Pentru grozăvia promovată de ‘liberala’ Alina Gorghiu - pentru cei nou veniţi prin oraş, fosta preşedintă PNL fără vreo istorie, un rol sau gest politic în promovarea vreunui liberalism de orice fel în jde ani de politică prin capitală. Azi, doamna senator face exact ce critica PNL mai deunăzi la PSD. Moare de grija condamnaţilor la închisoare. În vremuri de război, nu se moare de grija condamnaţilor, când la Suceava un director medical a orchestrat o contagiune în masă a cadrelor medicale, când o bucătăreasă dă tunuri cu măşti achiziţionate pentru statul român, în numele unui evazionist a cărui firmă nu se califică formal la procedura de achiziţie, evident că la preţ de vreo 30 ori mai mare decât cumpără asociaţiile de voluntari. În aşa vremuri nici nu se relaxează măsuri penale şi de executare a pedepselor. Dimpotrivă. Ştie asta orice student mediocru la drept. Deci, doamna senator propune şi Senatul aprobă executarea pedepselor la domiciliu, cu brăţări electronice. Foarte convenabil pentru cei cu domiciliu generos, îndeobşte politicieni şi bucătărese cu contracte de stat oneroase. Şi dacă tot mor cetăţeni liberi în vremurile astea, măcar liberalismul văzut prin lentila senatoarei umaniste poate salva ceva condamnaţi.

Cât costă legea asta umanistă? Care e sursa de finanţare? Well, liberala Gorghiu e fix ca pesedistă generoasă Vasilescu care dădea din pix salarii şi pensii până i-a luat pixul PNL-ul că mai voia şi el să scrie. Şi scrie cam la fel şi liberala Gorghiu, tot fără identificarea sursei de finanţare, cu încălcarea flagrantă a legii finanţelor publice care obligă la identificarea sursei de finanţare atunci când se propune o lege cu impact bugetar. Un fleac, de atâtea ori a fost încălcată legea Finanţelor publice că nici nu mai contează. Ca să salveze aparenţele, liberala Gorghiu propune ca prin hotărâre de guvern ulterioară (mai alambicat spus ca să nu înţeleagă proştii ‘prin regulamentul de aplicare a legii’) să se stabilească “modul de utilizare a brăţării electronice, costurile pe care acesta le presupune, precum şi condiţiile referitoare la transmiterea, modificarea şi stocarea datelor obţinute prin supravegherea electronică”. Pare foarte îndelung studiată chestia în biroul de senator. Nu e decât o escrocherie în vreme de război pandemic. Că aşa e la război pandemic: unii sunt aruncaţi de-a valma prin spitale şi carantine, infectaţi şi neinfectat laolaltă, fără să fie testaţi pentru că puţinele teste au fost făcute cu prioritare unor politicieni, parlamentarilor, amantelor şi în general mai egalilor decât prostimea. Nu şi medicilor în care aruncăm cu noroi când refuză să moară cu pieptul gol şi fără să fie protejaţi sau testaţi. Iar alţii, tot în vreme de război, prin grija unei liberale, îşi aranjează comod viitorul, dacă - partidul fereşte - vine vreo condamnare... Nu mai intru în detaliile “executării fracţionate a pedepsei închisorii”, tot din umanism liberal nemărginit. Pe româneşte - executăm pe bucăţi, mai stăm acasă cu brăţara, mai întrerupem şi ne vedem de ale noastre, ne întoarcem când ne vine cheful de executare şi tot aşa. Plătesc proştii, că aşa e povestea şi e veche de când lumea.

Tot veche e şi presiunea pentru astfel de contracte oneroase în care brăţara costă vreo 70-80 de euro (asta dacă nu e achiziţionată de bucătăreasa de la partid) şi sistemul de supraveghere costă câteva zeci milioane bune de euro anual. E o poveste recurentă în care cineva vrea să lege statul român de mâini cu un contract superpagubos. A venit şi pe masa mea de ministru propunerea aceasta salvatoare şi umanistă. Când am întrebat cât costă, unde se mai practică asta pe scară largă şi care e studiul de impact, s-a făcut tăcere. Nici un lobist politic umanist cică nu se gândise la asta. Ca în toate marile cheltuieli bugetare, de unde, cât şi cum stabileam după, prin legislaţie secundară / regulament (adică prin pixul guvernului). Nu a mers atunci. Momentul de asalt acum e însă perfect, dacă tot suntem ocupaţi cu pandemia.

2. Pentru populismul de a rezolva nesperat, pe la spate şi cu ricoşeu, problema pensiilor speciale. Evident că tot profitând de pandemia asta “salvatoare”, de vreme ce prima victimă a COVID sunt anticipatele al căror scop era exact ca un guvern la început de mandat să spună ce ştie toată lumea: nu există bani pentru pensii mărite, pensii speciale pentru toţi prietenii şi alte chermeze bugetare, fără să fie taxat electoral de o naţiune sătulă de răzgândelile umorale ale politicienilor din note de subsol. În treacăt fie repetat că anticipatele erau un proiect mort din faşa pentru cine ştie să citească din Constituţie.

PNL speră să rezolve astfel ceva ce politicianul român care are în cap exclusiv aritmetica votului şi nicio onoare nu a făcut vreodată. Anume să spună clar că pensiile speciale şi cuantumul lor sunt un cancer al dreptăţii sociale în România şi că, fiind un drept câştigat, nu pot fi desfiinţate (nu în ţara CCR) ci numai impozitate exact cât trebuie pentru a reface echilibrul social, dreptatea socială şi principiul retribuţie după contribuţie. Dar nici aici PNL nu se dezminte. Să se taie pensiile speciale. Primeşte PNL, dar nu cu privire la toţi. Să exceptăm poliţia şi armata, adică serviciile de forţa. Magistral nu? Cine se va opune în plină criză când foarte probabil armata ne va căra morţii, aşa cum se întâmplă din păcate în alte state membre? Dar aşa suntem noi ca naţie: vrăjiţi, devrajiti, iar vrăjiţi cu o putere de contagiune pe care şi Corona virusul cred că e gelos. Adică susţinem pensii speciale că primeşte şi cineva din famiglie, le dezavuăm pentru că jandarmul a gazat pe 10 August pe altcineva care ne-ar putea vota, şi apoi le susţinem din nou pentru că poliţistul ar putea căra un mort tot din famiglie sau ne-ar putea ocroti proprietăţile de infracţionalitatea care în vreme de război şi lipsuri creşte.

Repet, îmi asum: gesturi exclusiv politicianiste, mici şi cu care ne-am obişnuit. Atât numai că momentul şi metoda sunt mizerabile pentru că se profită de criza COVID-19 şi de faptul că publicul e preocupat de propria viaţa.

Mai că îţi vine să le spui zi-mi şi mie o idee liberală... Până primim răspuns, mă întreb unde sunt oamenii de stat în România? Aceia care să vină să se uite în ochii noştri, onest, nu numai pentru votul nostru, şi să ne spună adevărul, chiar dacă adevărul muşcă din voturi. Aşteptăm provincia...