Casa Albă cere încetarea recoltării neetice a organelor în China

Casa Albă, Washington, DC.
Casa Albă, Washington, DC. (Alex Wong / Getty Images)

Ca răspuns la populara petiţie "Noi, Poporul" (We The People) împotriva recoltării forţate de organe în China, Casa Albă a anunţat o puternică opoziţie împotriva recoltării de organe de la prizonierii executaţi, având planuri de a monitoriza agravarea deteriorării drepturilor omului şi a libertăţii religioase în China.

La 31 ianuarie 2015, Casa Albă a răspuns la o petiţie creată în decembrie 2012 pe site-ul său oficial, care-i solicită preşedintelui american să investigheze şi să condamne public recoltarea de organe de la adepţii Falun Gong din China.

Într-o declaraţie fără precedent de susţinere şi intenţie, Casa Albă a recunoscut că recoltarea de organe în mod lipsit de etică de la "prizonierii executaţi," şi gravele încălcări ale drepturilor omului ale grupurilor spirituale şi religioase, sunt o realitate inacceptabilă în China. În ciuda promisiunilor Chinei de a aboli practica în curs de desfăşurare, SUA "va continua să monitorizeze situaţia şi acţiunile pe care autorităţile chineze le iau pentru a-şi îndeplini angajamentul".

Oficialii chinezi au făcut anunţuri repetate cu privire la încetarea recoltării de organe de la prizonieri executaţi începând din 2007, iar cele mai recente promisiuni au oferit un nou termen- 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, promisiunile Chinei rămân evazive, fără asigurarea donării voluntare de organe.

În anunţul său, salutat de comunitatea medicală şi a drepturilor omului la nivel mondial, Casa Albă nu a abordat o preocupare centrală: recoltarea forţată de organe de la prizonierii de conştiinţă din închisorile chineze, lagărele de muncă forţată şi spitale militare. Deşi Casa Albă îşi exprimă profunda îngrijorare pentru grupul spiritual persecutat Falun Gong, nu identifică practicanţii Falun Gong, care, potrivit relatărilor, reprezintă grupul primar de la care se face recoltarea de organe în China. Persecutaţi şi defăimaţi social, ei sunt închişi pentru convingerile lor şi supuşi diagnosticării medicale neplauzibile, costisitoare şi sistematice în lagărele de muncă forţată. De ani de zile, avocaţii şi anchetatorii au solicitat Organizaţiei Naţiunilor Unite să ia măsuri şi să investigheze acuzaţiile la faţa locului, în China.

Mass-media occidentală se lasă înşelată de angajamentul fals al guvernului chinez

Cea mai recentă încercare a Chinei de a împăca opoziţia internaţională a venit la 3 decembrie 2014, când Huang Jiefu, director al Comitetului de Donare a Organelor din China şi fost viceministru al Sănătăţii, a atras atenţia sporită a mass-mediei anunţând că, după 1 ianuarie 2015, numai "organele donate voluntar" ar putea fi utilizate pentru transplant. Punctul central al acestui plan este că deţinuţii nu vor fi obligaţi să-şi doneze organele, dar că au acum "dreptul" de a-şi dona în mod voluntar organele în calitate de cetăţeni obişnuiţi, o practică care, în China, nu este ceea ce se pretinde a fi.

Etichetarea convenabilă a unui prizonier drept "cetăţean" implică faptul că voinţa liberă stă la baza donării altruiste de organe a prizonierilor care, ca urmare a persecuţiei şi încarcerării lor, sunt lipsiţi de orice grad de auto-determinare. Puţini sunt cei din mass-media care au înţeles această manipulare semantică. Cotidianul britanic The Guardian a recunoscut şi a raportat despre caracterul înşelător al acesteia. Din fericire, unele organizaţii medicale recunosc jocul de cuvinte drept o lacună etică. Astfel, "Grupul de la Istanbul" (Declaration of Istanbul Custodian Group) a publicat o declaraţie a Societăţii Internaţionale de Transplant Cardiac şi Pulmonar şi a abordat problema în newsletter-ul lor, iar organizaţia "Medicii Împotriva Recoltării Forţate de Organe" (Doctors Against Forced Organ Harvesting) şi-a exprimat îngrijorarea prin intermediul unui comunicat de presă.

Standardele internaţionale de etică în medicină arată că deţinuţii nu sunt în poziţia de a-şi dona organele în mod voluntar, fără constrângere, şi nici nu ar trebui reclasificaţi ca cetăţenii de rând ale căror organe sunt apoi adăugate la banca de organe "voluntară", împreună cu toţi ceilalţi, şi unde sursa ar putea fi apoi "spălată" pentru a ascunde o dependenţă continuă de prizonierii condamnaţi la moarte ce reprezintă o bancă de organe captive.

Prizonierii din China condamnaţi la moarte sunt de obicei executaţi în termen de câteva zile de la condamnare, fără speranţa de amânare, confruntându-se cu un stres mental şi emoţional extrem. Cu o frânghie în jurul gâtului, constrângerea nu poate fi exclusă.

În 2012, Asociaţia Medicală Mondială (World Medical Association), al cărei membru este şi Asociaţia Medicală Chineză, a declarat:

"În jurisdicţii în care pedeapsa cu moartea este practicată, deţinuţii executaţi nu trebuie să fie consideraţi donatori de organe şi / sau ţesuturi.

Deşi pot exista cazuri individuale în care deţinuţii activează în mod voluntar şi fără presiune, este imposibil punerea în aplicare a măsurilor de siguranţă adecvate pentru a proteja împotriva constrângerilor în toate cazurile".

Redefinirea prizonierilor condamnaţi la moarte ca "cetăţeni", cu dreptul de a-şi dona organele, ocoleşte orientările etice cu totul. Acest lucru nu este întâmplător, ci mai degrabă un truc politic testat într-un interviu din martie 2014, când Huang Jiefu a declarat că "donarea organelor de la prizonierii executaţi" va fi introdusă într-un proces formal de alocare electronic. Optimismul mass-mediei occidentale a acceptat promisiunea fără o cercetare adecvată. Un răspuns concertat al comunităţii medicale nu a reuşit să mobilizeze în 2014, cu consecinţe grave: o portiţă semantică pentru "spălarea" organelor ascunsă acum în spatele unui anunţ salutat de unii.

În plus, în ciuda acoperirii fără tragere de inimă de către mass-media chineză, încercarea de construire a unui sistem de donare de organe voluntar şi altruist a eşuat în mod repetat de ani de zile din cauza tabuurilor culturale împotriva prelevării de organe. Chiar şi astăzi, donarea de organe de la publicul chinez este în mare parte acumulat prin Societatea de Cruce Roşie din China - care nu este afiliată Crucii Roşii Internaţionale - prin publicitatea rambursării monetare în valoare de un salariu anual pentru membrii familiei pacienţilor incurabili. Practica Crucii Roşii din China încalcă în mod clar principiile 5 şi 7 din principiile directoare cu privire la celule umane, ţesuturi şi transplantul de organe ale OMS.

Doi factori critici au pus şi mai mult la îndoială credibilitatea Chinei în privinţa promisiunii de a pune capăt recoltării de organe

În primul rând, este important de menţionat că, în ciuda faptului că Huang Jiefu a anunţat stoparea totală a practicii recoltării de organe, website-urile oficiale ale Ministerului Sănătăţii din China precum şi alte platforme guvernamentale nu au raportat respectarea termenului limită- 1 ianuarie 2015. De asemenea, Comisia Naţională pentru Sănătate şi Planificare Familială a RPC nu a făcut niciun anunţ oficial cu privire la pretinsul sfârşit al practicii.

În al doilea rând, o lege din 1984 care permite utilizarea de organe de la prizonierii executaţi nu a fost abrogată, făcând anunţul curent doar o declaraţie a unui singur oficial şi nu o garanţie solidă că guvernul chinez îl va pune în aplicare.

În acest moment, orice celebrare despre promisiunea anunţată este prematură. Odată cu schimbarea noii terminologii, este de aşteptat că de acum China va raporta că organele provin exclusiv de la "cetăţenii donatori voluntari", în timp ce organele prizonierilor executaţi nu pot fi excluse cu vreun grad de încredere. Principiile directoare ale OMS care cer trasabilitatea şi transparenţa nu sunt viabile în China, unde nu există o normă de drept care să reglementeze etica în medicina de transplant.

Răspunsul inadecvat al comunităţii medicale internaţionale

Întrebarea este acum dacă comunitatea medicală va continua să nu recunoască astfel de trucuri şi manipulări semantice. În 2007, când Asociaţia Medicală Chineză s-a angajat în faţa Asociaţiei Medicale Mondiale să pună capăt practicii, şi din nou în 2013, când rezoluţia Hangzhou a sărbătorit sfârşitul practicii solicitând directorilor centrelor de transplant să semneze şi să se abţină de la utilizarea de organe de la prizonieri, comunitatea medicală internaţională a "dansat" în jurul valorilor promisiunilor Chinei, fără contestări şi întrebări. Din când în când, după ce o mutare tactică anterioară îşi pierde puterea înşelătoare, China anunţa o nouă etapă lumii, exploatând speranţa medicilor occidentali fără completa şi imediata încetare a practicii barbare.

Verificarea acestui nou angajament pentru a pune capăt practicii a început la doar câteva zile după anunţul lui. La 19 decembrie 2014, Huang Jiefu a abordat Taiwanul, propunându-i stabilirea unei platforme de schimb de organe pentru transplantul de organe între cele două ţări. Motivul pentru această propunere a fost că o astfel de platformă de schimb de organe ar "permite pacienţilor din Taiwan să obţină transplanturi fără a trebui să se deplaseze" în China.

Cu toate acestea, este puţin probabil ca guvernul chinez să furnizeze organe de transplant Taiwanului, în timp ce acasă 300.000 de pacienţi - alte referinţe vorbesc de până la 1.5 milioane de persoane, se află pe lista de aşteptare pentru 10.000 de transplanturi anual, bazat pe propriul raport al Chinei. Se aşteaptă o scădere dramatică a numărului organelor pentru transplant după eliminarea aprovizionării cu organe de la prizonierii executaţi în acest moment, o astfel de propunere generoasă făcută Taiwan-ului fiind chiar mai dubioasă. Medicii din Taiwan au refuzat categoric oferta.

Trebuie puse mai multe întrebări

Va aboli China legea din 1984 care permite recoltarea de organe de la prizonierii executaţi?

Va fi îndeplinit Principiul orientativ 10 al OMS privind trasabilitatea pe care sursele de organe o cer?

Va recunoaşte China achiziţionarea organelor de la prizonieri de conştiinţă?

În timp ce China arată frecvent spre o mai mare transparenţă în alocarea organelor de transplant, prin intermediul sistemul informatizat de alocare de organe (COTRS), trebuie menţionat că există o lipsă de transparenţă cu privire la prelevarea de organe. China nu are un sistem de raportare publică pentru sursa de organe, ceea ce face COTRS doar o escală pentru reabilitarea originii organelor de transplant. Pur şi simplu nu este nicio responsabilitate. Examenul cheie constă în evaluarea trasabilităţii. Fără control din afară, China continuă să evite Principiul 10 al OMS-ului.

Prizonierii de conştiinţă din China, ca sursă de organe recoltate forţat, nu trebuie să fie ignoraţi.

Fără recunoaşterea faptului că prizonierii de conştiinţă, precum prizonieri gata de executare, sunt supuşi recoltării de organe, anunţul Chinei rămâne doar jumătatea goală a paharului. Fără responsabilitate există puţine speranţe ca guvernul chinez să oprească utilizarea acestei surse de organe "indispensabile" şi profitabile. A anunţa stoparea aprovizionării cu organe de la prizonierii executaţi fără a aborda tema organelor provenite de la prizonierii de conştiinţă echivalează cu o pură înşelăciune. Nu va fi niciun suspin de uşurare. În schimb, există un risc crescut ca pierderea grupului deţinuţilor criminali executaţi ca sursă de organe să fie acum compensată cu o creştere a numărului de organe provenite de la o populaţie mult mai mare - cea a prizonierilor de conştiinţă.

Datorită gravităţii acestei încălcări etice, controlul fără compromisuri şi transparenţa sunt necesare imediat. Declaraţia preşedintelui Obama cu privire la planul de a monitoriza recoltarea de organe şi crimele drepturilor omului din China sunt în curs de desfăşurare, iar guvernul chinez nu a dat lumii niciun motiv să creadă că se va opri. Pentru a vedea terminarea definitivă a practicii, SUA va trebui să aibă o abordare eficientă şi practică, care include protejarea americanilor de la coluziunea involuntară. Cu mai multe audieri în Congres, trecerea bipartizană unanimă a Rezoluţiei 281 în Comisia pentru Afaceri Externe, în iulie 2014, şi declaraţii ale Comisiei Executive a Congresului privind China (CECC) şi rapoartele Departamentului de Stat privind practicile de recoltare de organe din China, reforme legislative concrete ale Israelului şi Spaniei şi formarea limitată a chirurgilor chinezi în centrele de transplant australian, SUA este de aşteptat să adopte o abordare mai serioasă şi să acorde prioritate acestei probleme. Un răspuns rapid şi ferm la această crimă fără precedent împotriva umanităţii va salva mii de vieţi.

Note de subsol:

Rezoluţia Hangzhou din 2013 a cerut celor 169 de directori ai centrelor de transplant din China să se abţină de la folosirea în mod voluntar de organe de la prizonierii executaţi. Datorită criticii la nivel mondial, treizeci şi opt de directori au semnat, dar ceilalţi nu au semnat, ceea ce înseamnă o majoritate de voturi pentru continuarea folosirii organelor de la prizonierii executaţi.

Cel mai îngrijorător este faptul că responsabilitatea pentru limitarea practicii de recoltarea forţată a fost mutată la profesia medicală. Dacă guvernul chinez, care a propus sub conducerea Ministerului Sănătăţii rezoluţia Hangzhou, este cu adevărat interesat în încheierea practicii, de ce guvernul nu a abrogat pur si simplu legea din 1984, ceea ce făcea imediat ca recoltarea organelor de la prizonierii executaţi să fie ilegală? Omisiunea de a face acest lucru la conferinţa de la Hangzhou, din 2013, dezvăluie adevăratele intenţii ale Chinei: nu a avut scopul de a opri complet practica. Doar 25% dintre directorii spitalelor de transplant au semnat, ceea ce este un procent de negare corect politic într-o ţară cu un partid unic, dar nu o expresie serioasă de a elimina practica. Mai degrabă, scopul a fost acela de a continua practica, aşa cum este indicat de cel mai recent anunţ din decembrie 2014 (sub termeni diferiţi) şi, fără îndoială, de schimbul de organe cu Taiwan. Rezoluţia Hangzhou a reuşit în mod clar să tragă de timp pentru a împăca occidentul.

Articolul original în engleză poate fi citit aici.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii