"Percepţia primară” — viaţa secretă a vieţii (partea 1)

Există un domeniu în cercetare, care are potenţialul de a pune sub semnul întrebării paradigmele noastre moderne — revelând conştiinţă în locuri în care nu ne-am fi aşteptat.
Există un domeniu în cercetare, care are potenţialul de a pune sub semnul întrebării paradigmele noastre moderne — revelând conştiinţă în locuri în care nu ne-am fi aşteptat. (pixabay.com)

Există un domeniu în cercetare, care are potenţialul de a pune sub semnul întrebării paradigmele noastre moderne — revelând conştiinţă în locuri în care nu ne-am fi aşteptat, precum şi legături care par surprinzătoare şi imposibile între diferite forme de viaţă.

Imaginaţi-vă că ajungeţi într-un laborator cu un prieten, iar cel ce face experienţa vă spune să pur şi simplu să începeţi o conversaţie. După un anume timp, acesta vă opreşte şi vă arată o înregistrare a conversaţiei. Partea audio este într-adevăr conversaţia, dar partea video este o linie, care seamănă cu cea trasată de un seismograf — linia fiind de fapt o reflectare a activităţii electrice care a avut loc într-o plantă aflată într-un colţ al camerei.

Observaţi, poate spre amuzamentul dumneavoastră, că în mod corespunzător fiecărui moment emoţional care se derulează între dumneavoastră şi prietenul dumneavoastră, planta prezintă o reacţie corespunzătoare, de exemplu surpriză, dezgust sau jenă.

Iar reacţia pare a fi foarte asemănătoare cu aceea a unei persoane care a luat parte la acelaşi tip de eveniment.

Acesta este un tip de experiment care demonstrează fenomenul căruia Cleve Backster i-a atribuit numele de „percepţie primară”, descoperire făcută în 1966 în urma unei serii de experimente cu plante şi alte forme de viaţă. Cercetările sale sugerează existenţa unei forme primare de comunicaţie între toate vieţile, mergând în jos spre bacterii şi celulele constituente ale organismelor mai mari şi care din acest motiv poate fi numită „primară”, comparativ cu formele de percepţie recunoscute în mod obişnuit, cum ar fi vederea şi simţul tactil.

Backster, un individ genial şi entuziast în vârstă de 85 de ani, a fost specialist în detectoare de minciuni în cadrul CIA, fiind de asemenea adânc implicat în cercetarea ştiinţifică din cadrul comunităţii utilizatorilor de poligrafe, domeniu în care se bucură de o înaltă apreciere. A dezvoltat Testul Backster spre sfârşitul anilor 1950, tehnică folosită încă pe scară generală în agenţiile militare şi guvernamentale în citirea poligrafelor. În ultimii 30 de ani dl. Backster a condus de asemenea şcoala pentru detectarea minciunilor, ce-i poartă numele, în San Diego, California.

Backster şi-a popularizat opera în cartea „Viaţa secretă a plantelor”, publicată în 1973, desi descoperirile sale fusesera publicate încă din 1968. După apariţia „Vieţii secrete a plantelor” Backster şi-a făcut apariţia în câteva talk-show-uri şi în mass media, expunând percepţia sa asupra plantelor. Dar de asemenea d-l Backster a ţinut prelegeri extinse la diferite conferinţe ştiinţifice. Datorită cercetărilor sale oamenii au început să vorbească cu plantele şi aceleaşi cercetări au dat impuls fenomenului „plantelor de interior”.

Dincolo de plante

Partea cea mai fascinantă din toate acestea” a spus d-l Backster „este faptul că s-a pornit de la plante, dar în final s-a ajuns la celulele umane. Luând ca mostră într-o eprubetă celule umane şi testându-le de la distanţă, am observat că acele celule sunt în armonie cu donatorul lor, iar acest lucru mi se pare uluitor; vreau să spun că acest lucru are implicaţii multiple”.

Într-adevăr Backster a descoperit faptul că celulele noastre răspund la emoţiile pe care le avem, atunci când se află în afara corpurilor noastre, chiar şi la o distanţă de peste 150 de km. Atunci când donatorul trece printr-o schimbare emoţională, există o reacţie de cuplare în celule, manifestată electric.

„Plantele au fost doar un punct de pornire ce mi-a permis să-mi îndrept atenţia asupra fenomenului. Apoi am continuat să urmăresc tot ceea ce părea a cauza reacţii în plante, fie că era vorba de bacteriile din iaurt, ouă, etc.

Backster a descoperit că spargerea unui ou sau aruncarea acestuia în apă fierbinte cauzează de asemenea o reacţie în plante — era ca şi cum acestea simţeau suferinţa organismelor afectate din apropiere. În timp ce unii cred că ouăle nu au viaţă, s-ar părea totuşi că acestea prezintă un fel de activitate biologică.

Şi mai intrigant este faptul că a descoperit o reacţie a plantelor atunci când se folosea toaleta de la uşa din apropierea biroului său — reacţie care a presupus că vine din contactul urinei cu dezinfectantul folosit în toaletă.

„Am spus, că dacă ceva poate provoca o reacţie, atunci ceea ce a provocat reacţia va trebui să reacţioneze la rândul său; să văd cum se poate face acest cuplaj” a spus acesta râzând. „Tocmai asta m-a făcut să înaintez”.

Backster a început monitorizarea bacteriilor, descoperind reacţii similare cu cele ale plantelor. A măsurat de asemenea activitatea electrică în ouă, descoperind că acestea par de asemenea a răspunde mediului. În cele din urmă a măsurat activitatea din unele celule umane, cum ar fi leucocitele.