"Parchetul Militar nu poate fi stat în stat" - Andrei Ursu continuă să ceară pedepsirea ucigaşului tatălui său

Conferinţă de presă la GDS cu Andrei Ursu, fiul dizidentului ing.Gheorghe Ursu
Conferinţă de presă la GDS cu Andrei Ursu, fiul dizidentului ing.Gheorghe Ursu (Epoch Times România)
Se încarcă player-ul...

Vizibil slăbit după şapte zile de privare de hrană, Andrei Ursu, fiul dizidentului anticomunist Gheorghe Ursu, ucis în bătăi în beciurile Securităţii a vorbit miercuri despre motivele care l-au determinat să intre în greva foamei.

După ani de zile în care procurorii au încercat să-l absolve de orice vină pe colonelul de securitate Pârvulescu, cel care l-a bătut crunt pe Gheorghe Ursu înainte de a muri, fiul dizidentului a recurs la un gest extrem, pentru a atrage atenţia asupra neseriozităţii cu care Ministerul Justiţiei tratează dosarul torţionarului tatălui său.

Reamintim că în cazul lui Gheorghe Ursu, mort pe 17 noiembrie 1985 în urma administrării unor bătăi cumplite, au fost condamnaţi la închisoare doar un fost deţinut şi doi ofiţeri de miliţie, care l-ar fi anchetat pe Ursu, însă adevăratul torţionar, colonelul Marin Pârvulescu, a fost lăsat liber.

Zeci de mărturii strânse de-a lungul anilor de procurorul Dan Voinea au fost făcute pierdute din 2003, după ce Dan Voinea a disjuns dosarul, iar succesorul lui Voinea, deja prea cunoscutul gen Ion Vasilache, a încercat şi el să îngroape dosarul. Vasilache mai este cunoscut românilor pentru implicarea în dosarele Revoluţiei, pe care a încercat să le îngroape după acelaşi tipic, precum şi pentru omorârea tinerilor Aurica Crăiniceanu şi Andrei Frumuşanu cu un proiectil de semnalizare tras din clădirea guvernului în timpul mineriadei din septembrie 1991.

În cadrul conferinţei de presă susţinute miercuri la Grupul de Dialog Social (GDS), Andrei Ursu a descris piedicile de care s-a izbit şi continuă să se izbească în încercarea de a obţine condamnarea colonelului Pârvulescu, pe care-l consideră responsabil de uciderea tatălui său.

După ce săptămâna trecută a fost primit de ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, care "a pornit demersurile deblocarii dosarului”, luni, 27 octombrie, Andrei Ursu a fost "primit" de şeful Parchetelor Militare, Ion Vasilache. Mare "surpriză", Vasilache nu părea însă deloc dornic să rezolve cazul tatălui său:

"Dl Vasilache şi procurorul de caz care fusese desemnat pentru rezolvarea ultimei mele plângeri nu păreau că sunt dispuşi să înceapă urmărirea penală împotriva acestui securist. Au acceptat însă să obţină probele originale, măcar ăsta a fost un pas. M-am dus la ei cu dosarele mele în copii şi era clar că nu fuseseră niciodată într-o instanţa de judecată, şi, în fapt nu fuseseră niciodată parte într-o anchetă penală. ", a explicat Andrei Ursu.

Fiul dizidentului Gheorghe Ursu a mai precizat că, în timpul discuţiilor avute cu Vasilache, acesta a încercat să-l convingă că nu există o încadrare de drept, omorul prin tortură pe motive politice fiind prescris etc.:

"Timp de trei ore, domnia sa a încerca să se eschiveze invocând că nu au o încadrare juridică, o încadrare de drept, care şi asta este o chestie. Dânsul a mai invocat aceleaşi pretenţii false, că au fost prescrise aceste fapte de omor prin tortură, pe motive politice. Acum, slavă Domnului în Codul Penal s-a explicitat foarte clar că e vorba de represiune sistematică împotriva unui grup de oameni care erau opozanţii regimului Ceauşescu, opozanţii anti-comunişti, şi asta scrie în codul penal. Dl Vasilache, din acea discuţie de trei ore părea abia să înceapă să se gândească "Da. se poate interpreta şi aşa", a relatat Andrei Ursu.

Ulterior discuţiilor cu Vasilache, Andrei Ursu a ajuns şi la procurorul de caz care, cităm, "ţinea cu dinţii de pretinsele oprelişti care îl ţin cu mâinile legate să deschidă cazul."

Procurorul Cosneanu a încercat să-l convingă pe Andrei Ursu că "probele nu indică vinovăţia securiştilor."

"Dânsul părea evaziv şi mi-am dat seama când mi-a spus că e cu mâinile legate că nu o să facă, nu o să vrea să facă, că va rămâne ferm pe poziţiile Securităţii. Trebuie să o spun, pare că dl Cosneanu are o legătură extrem de strânsă cu interesele securistului pe care este chemat sa îl pună sub acuzare, să înceapă cercetarea penală împotriva lui", acuză fiul lui Gheorghe Ursu.

Lămurit în ceea ce priveşte "dorinţa" lui Cosneanu de a face lumina în dosarul morţii tatălui său, Ursu i-a cerut procurorului Vasilache să preia dosarul de la acesta, însă acesta s-a recuzat, având în vedere că mai dăduse un NUP, în 2011, la o plângere a lui Andrei Ursu.

Ulterior, Andrei Ursu a ajuns la procurorul general Tiberiu Niţu, care, potrivit fiului dizidentului ucis, părea chiar mai puţin dornic să rezolve acest caz decât procurorul Vasilache.

Niţu se prevalează de chichiţe juridice

"Dl Niţu mi s-a părut că este undeva mai recalcitrant decât dl Vasilache în a face lumină în acest caz", a relatat Andrei Ursu, adăugând că procurorul general a pretins că el nu a primit niciodată niciuna din plângerile sale şi că nu ştie cazul.

Niţu se documenta în ceea ce priveşte cazul Gheorghe Ursu prin intermediul unui material de 22 de pagini întocmit de procurorul Cosneanu, material prin care Cosneanu încerca să îi transmită dlui Niţu o vedere asupra cazului trunchiată, făcută în viziunea Securităţii, cum că de fapt miliţia a fost cea care l-a arestat pe tata, miliţienii au făcut omorul şi au fost condamnaţi. Ei merg pe ideea Securităţii care de la început a vrut să arunce toată povestea asta pe seama miliţiei", a relatat Andrei Ursu.

"I-am explicat dlui Niţu că există probe contrarii. În timpul acestei discuţii, reamintindu-i tot istoricul cazului şi dovezile pe care le avem, le-am repus în atenţia dânsului, a spus că într-adevăr poate că există o soluţie dar dânsul nu ştie dacă se poate implica, că totuşi dosarul e militar. Se prevalează de această chichiţă juridică cum că un securist nu poate fi anchetat decât de un procuror militar şi de aceea şi-au lăsat acolo la parchetele militare oamenii lor. Parchetul militar nu poate fi stat în stat, dl Niţu poate însă să facă acest dosar are prerogative prin funcţie", a mai explicat Andrei Ursu, precizând că toată chestiunea a rămas "puţin în aer."

În atari circumstanţe, Andrei Ursu îşi va continua greva foamei şi nu se va opri până când Marin Pârvulescu nu va fi pus sub acuzare.

Cazul Gheorghe Ursu

Gheorghe Ursu, inginer de construcţii şi poet, a intrat în vizorul Securităţii pentru criticile aduse lui Nicolae Ceauşescu, referitoare la modul iresponsabil în care “geniul din Scorniceşti” avea de gând să repare blocurile distruse de cutremurul din 1977.

Distanţându-se tot mai mult de Partidul Comunist, din care iniţial făcea parte, Gheorghe Ursu a trimis mai multe materiale postului de radio Europa Liberă, în care critica comunismul şi cultul personalităţii cuplului Ceauşescu.

Deşi cazul său a fost unul politic, Gheorghe Ursu a fost anchetat pentru un delict economic - deţinea 17 dolari SUA – lucru nepermis de legisatia comunistă – şi pentru că ţinea un jurnal în care deseori îşi nota remarci critice la adresa regimului comunist.

Ursu frecventa cercuri literare unde vederile sale deveniseră cunoscute, Securitatea fiind îngrijorată ca numeroasele sale critici să nu coaguleze o mişcare de protest mai amplă în cadrul intelectualilor.

Gheorghe Ursu a fost arestat şi anchetat atât de miliţie cât şi de Securitate, deşi cazul său a fost încadrat economic, pentru că România nu mai recunoştea la vremea respectivă (anii '80) că are deţinuţi politici.

Ursu a fost torturat în mai multe rânduri în anchetă. După ultima şedinţă de tortură/anchetă, condusă de maiorul Pârvulescu, Gheorghe Ursu a fost adus în celulă într-o pătură, pentru că nu mai putea merge din cauza bătăilor la care fusese supus. La scurt timp după aceea a fost internat în spitalul penitenciarului cu peritonită şi a murit la scurt timp.

"E adevărat că au contribuit şi torţionarii din celula şi evident torţionarii din miliţie care au făcut jocul Securităţii. Dar principalul vinovat cel care a condus ancheta şi tortura a fost Pârvulescu", a explicat miercuri Andrei Ursu, precizând că probele care se coroborează cu fişa medicală şi cu tot restul probatoriului indica faptul că moartea tatălui său a fost cauzată de loviturile şi torturile sistematice aplicate de Pârvulescu lui Gheorghe Ursu, în timpul "anchetei" ce a precedat moartea acestuia.

Certificatul medico-legal atestă numeroase contuzii, fracturi şi intestinul subţire perforat.

Pentru omorârea lui Gheorghe Ursu au fost condamnaţi, de către procurorul Ruxandra Ionescu, peştii cei mici – doi ofiţeri de miliţie şi apoi un deţinut de drept comun, făcându-l scăpat pe coordonatorul "anchetei", maiorul de Securitate Marin Pârvulescu.

Mărturiile strânse iniţial în dosar atestă că cel care a administrat loviturile fatale în cazul lui Ursu este Pârvulescu, maior în acea perioadă.

alte articole din secțiunea Interne