Papa Francisc avertizează împotriva “salvatorilor” precum Hitler. “Trebuie să aşteptăm şi să vedem” în privinţa lui Trump
alte articole
Alăturându-se grupului extins de persoane care l-au comparat pe noul preşedinte american Donald Trump cu Hitler, în opinia suveranului pontif, “crizele provoacă temeri şi griji”, adăugând că, pentru el, “exemplul populismului în sensul european al cuvântului este Germania anului 1933”. “Germania căuta un lider, cineva care să îi aducă înapoi identitatea şi exista un bărbat mărunţel pe nume Adolf Hitler care a declarat ‘Pot să fac acest lucru’”.
“Hitler nu a furat puterea”, a declarat Papa, adăugând că “propriul popor l-a votat, şi apoi el şi-a distrus poporul”. Germanii de la acea vreme au dorit de asemenea să se protejeze cu “ziduri şi sârmă ghimpată pentru ca alţii să nu le fure identitatea”, a precizat pontiful.
“Cazul Germaniei este clasic”, a declarat Papa, adăugând că Hiler a oferit germanilor o “identitate deformată şi noi ştim ce a produs aceasta”.
Apoi, după ce a exprimat clar ceea ce crede despre Trump, Papa Francisc a încercat să dea înapoi, susţinând că este prea devreme pentru a-l judeca pe preşedintele american. “Cred că trebuie să aşteptăm şi să vedem. Nu îmi place să anticipez evenimentele. Haideţi să vedem ce va face, nu putem fi profeţi ai dezastrelor”, a susţinut suveranul pontif.
Din interviul acordat de Papa Francisc:
Întrebare: În legătură cu problemele pe care le-aţi menţionat, Donald Trump tocmai a devenit preşedinte ale SUA şi întreaga lume e tensionată din cauza acestui lucru. Ce părere aveţi despre această situaţie?
Papa Francisc: Cred că trebuie să aşteptăm şi să vedem. Nu îmi place să mă grăbesc şi nici să judec oameni prematur. Vom vedea cum va acţiona, ceea ce va face şi apoi voi avea o opinie. Dar a-ţi fi frică sau a te bucura înainte, de ceva ce s-ar putea întâmpla, nu este, în viziunea mea, ceva prea înţelept... Vom vedea ce va face şi vom judeca.
Întrebare: Atât în Europa cât şi în SUA, repercusiunile crizei care nu se mai termină, inegalităţile tot mai adânci, absenţa unei conduceri puternice contribuie la ridicarea grupurilor politice care reflectă nemulţumirea cetăţenilor. Unele dintre ele – aşa numitele grupuri anti-sistem sau populiste – profită de temerile unui viitor nesigur pentru a forma un mesaj plin de xenofobie şi ură faţă de străini. Cazul lui Trump este cel mai evident, dar există şi alţii în Austria şi Elveţia. Sunteţi îngrijorat de acest fenomen?
Papa Francisc: Asta numesc ei populist. Este un termen ambiguu deoarece, în America Latină, populismul are un alt înţeles. În America Latină, populismul înseamnă că cetăţenii – de exemplu, mişcările populaţiei – sunt protagoniştii. Ei sunt auto-organizaţi, şi este altceva.
Când am început să aud despre populism în Europa nu am stiut ce să cred până când am realizat că are un înţeles diferit. Crizele provoacă temeri, alarmă. În opinia mea, cel mai evident exemplu al populismului european este Germania anului 1933. După [Paul von] Hindenburg, după criza din 1930, Germania a fost frântă şi trebuia să se ridice, să îşi găsească identitatea, să găsească un lider, pe cineva capabil de refacerea caracterului său; şi exista un tânăr pe nume Adolf Hitler care a declarat: ‘Pot să o fac, pot să o fac’. Şi toţi germanii l-au votat pe Hitler. Hitler nu a furat puterea, ci poporul său l-a votat, şi apoi el şi-a distrus poporul. Acesta este riscul. În vremuri de criză ne lipseşte judecata şi acesta este un punct de referinţă constant pentru mine. Haideţi să căutăm un salvator care ne aduce înapoi identitatea şi haideţi să ne apărăm cu ziduri, sârmă ghimpată de alţi oameni care ne-ar putea fura identitatea. Acest lucru este foarte grav. Din acest motiv întotdeauna încerc să spun: discutaţi între voi, discutaţi unii cu ceilalţi. Dar cazul Germaniei anului 1933 este tipic: un popor scufundat într-o criză, care şi-a căutat identitatea până când a sosit liderul său carismatic şi a promis să le ofere înapoi identitatea, şi apoi le-a oferit o identitate distorsionată. Cu toţii ştim ce s-a întâmplat apoi. Pot fi controlate graniţele? Da, fiecare ţară are dreptul de a-şi controla graniţele, cine intră şi cine iese, şi acele ţări expuse riscului – din partea terorismului şi a unor astfel de lucruri – sunt chiar mai îndreptăţite să îşi controleze graniţele chiar mai bine. Dar, nicio ţară nu are dreptul să îşi priveze cetăţenii de posibilitatea unei discuţii cu vecinii lor.
