Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 21 (3)
focus
Primul oficial senior al PCC forţat să apară în tribunal: Chen Zhili
Lui Chen Zhili, fostul ministru al Educaţiei, membru al Consiliului de Stat şi un adept înflăcărat al lui Jiang, i-a fost înmânată citaţia la proces, de către o echipă de avocaţi de drepturile omului, pe 19 iulie 2004, în timpul unei vizite în Tanzania. Ea a fost acuzată de torturarea şi uciderea adepţilor Falun Gong şi de aplicarea de tratamente abuzive în cadrul sistemului de învăţământ din China. Chen Zhili a trebuit să meargă în instanţă chiar în acea zi. Spre deosebire de alţi oficiali chinezi care au primit citaţii în Occident, dar care au reuşit să fugă înapoi în China, Chen Zhili a fost primul oficial de rang înalt care n-a găsit nici o scuză pentru a scăpa şi a trebuit să apară în faţa unei instanţe străine.
Chen Zhili deţinea funcţia de ministru al Educaţiei din 1998 până în 2003 şi în acel moment era membru al Consiliului de Stat, pe probleme de cultură şi educaţie. Prin folosirea relaţiei sale amoroase cu Jiang Zemin şi a privilegiilor primite de la acesta, ea a fost în măsură să implementeze politica de persecuţie a lui Jiang prin forţă în sistemul de învăţământ, fapt care a perpetuat persecutarea sălbatica a mişcării Falun Gong. Chen a profitat de postul ei pentru a insufla în minţile studenţilor chinezi ura şi ideea că persecuţia împotriva Falun Gong era justificată. Este personal responsabilă pentru arestarea unui număr mare de studenţi, cadre didactice şi personal din minister, care practicau Falun Gong. Cel puţin 61 dintre cei arestaţi au decedat ca urmare a torturilor.
La data de 7 decembrie 2004, într-un tribunal din Tanzania a avut loc o revizuire preliminară judiciară a acuzaţiilor de tortură şi ucidere ridicate împotriva lui Chen Zhili. O sursă a afirmat că elementele de probă furnizate de victime erau suficiente pentru a considera că acuzaţiile formulate împotriva Chen Zhili sunt valide.
Şu Rong: Secretarul de Partid căutat de poliţie dispare peste frontieră
Şu Rong, secretarul de partid al provinciei Gansu, era pe vremuri secretar adjunct al Partidului în provincia Jilin. În timpul mandatului său, în provincia Jilin, el era şef al Grupului de lucru pentru Falun Gong, din provincia Jilin. Grupul de lucru era un alias al Biroului 610. Însărcinat cu implementarea persecuţiei aderenţilor Falun Gong de la începutul persecuţiei, Şu Rong a sprijinit activ programul de spălare a creierului la care au fost supuşi aderenţii Falun Gong, precum şi alte mijloace de pedepsire a acestora, cum ar fi eliminarea acestora din Partid şi funcţiile publice.
Lui Şu Rong i-a fost înmânată o citaţie emisă de un membru al personalului de la Înalta Curte din Zambia în după-amiaza zilei de 4 noiembrie 2004. La momentul respectiv se afla pe drumul de întoarcere la hotel, în timpul unei vizite în Zambia, împreună cu o delegaţie chineză condusă de Wu Bangguo. Aderenţii Falun Gong au intentat un proces împotriva lui Şu, acuzându-l de crimă, tortură şi umilire a practicanţilor Falun Gong în timpul mandatului său de şef al Biroului 610 al provinciei Jilin. Şu a fost forţat să stea în Lusaka şi să aştepte să apară în instanţă.
Pe 8 noiembrie 2004, Şu Rong a fost acuzat de sfidarea curţii, deoarece n-a venit la tribunal după cum i s-a ordonat. Pe 13 noiembrie 2004, Înalta Curte din Zambia a organizat o audiere specială în cazul lui Şu Rong, dar acesta din nou nu a apărut. Astfel, poliţia din Zambia a emis un mandat de arestare şi a trimis ofiţeri pentru a-l captura pe Şu Rong. După o căutare extinsă şi prelungită, poliţia a găsit îmbrăcămintea şi obiectele personale ale acestuia la sediul organizaţiei Centrul Chinez pentru Promovarea Investiţiilor, Dezvoltare şi Comerţ, dar Şu Rong era de negăsit. Conform înregistrărilor hotelului unde trăsese, Şu Rong a eliberat camera pe 8 noiembrie şi a dispărut.
Rapoarte ulterioare afirmă, că Şu Rong, care se confrunta cu un mandat de arestare, a trecut graniţa prin punctul Chirundu în Zimbabwe, unde s-a ascuns până a reuşit să fugă în China, luni seara, 15 noiembrie 2004. Potrivit unor surse de încredere, Şu Rong a spus că după această călătorie, nu mai doreşte să călătorească în afara Chinei din nou. Adepţii Falun Gong au declarat că nu vor renunţa la încercarea de a-l aduce în faţa justiţiei şi că-i vor intenta proces la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.
Lider de Partid acuzat de suprimarea aderenţilor Falun Gong: Liu Jing
Liu Jing este ministru adjunct al Securităţii Publice şi director adjunct al Biroului 610 a cărui unică obligaţie este aceea de a persecuta practicanţi Falun Gong. Odată cu escaladarea reprimării violente a grupului, "Liu Jing" a devenit pe internet sinonim cu violenţa şi tortura.
Legătura între Liu Jing şi Jiang Zemin se poate urmări de la începutul anilor nouăzeci. La acea vreme Liu ocupa funcţia de primar în Kunming. Zeng Qinghong i-a cerut să vorbească cu Deng Pufang pentru a-l ajuta la înlăturarea familiei lui Yang Shangkun. Liu avea relaţii cu Deng Pufang (fiul lui Deng Xiaoping), de pe vremea când era un membru al Consiliului Executiv al Persoanelor cu Handicap din China. Datorită acestei înţelegeri între cei doi, Liu Jing a jucat un rol major în eforturile lui Jiang pentru răsturnarea generalilor Yang Shangkun şi Yang Baibing. Această relaţie specială poate explica de ce Liu Jing a primit poziţia de director adjunct al Biroului 610 şi ministru adjunct al Securităţii Publice. De asemenea, poate explica de ce a rămas credincios politicii de persecuţie duse de Jiang.
Oricine cunoaşte antecedentele lui Liu Jing va înţelege de ce este atât de nemilos. La începutul Revoluţiei Culturale în 1966, era student la Departamentul III al Universităţii de Tehnologie din Beijing. Era fiu de nomenclaturist, aşa că a fost admis în PCC foarte devreme de către comitetul Universităţii. Unul dintre colegii săi din acelaşi departament, Tan Lifu, era de asemenea, copil de nomenclaturist, şi în plus avea obsesia ambiţiilor în politică. În iunie 1966, Liu Shaoqi şi Deng Xiaoping au trimis o echipă de lucru, condusă de Du Wanrong, la Beijing, la Universitatea de Tehnologie, pentru a pune în aplicare politicile teroriste ale Revoluţiei Culturale. Liu Jing şi-a dat seama imediat că era o oportunitate de a face o carieră în politică. A organizat un grup de copii de înalţi funcţionari pentru a scăpa de vechiul Comitet de partid, care iniţial l-a ajutat să intre în Partid, i-a etichetat "banda de reacţionari", şi, i-a cenzurat cu cinism pentru "discriminarea şi persecutarea cadrelor tinere". Antrenat de echipa trimisă de Deng, Liu Jing a devenit director al "Comitetului Revoluţiei Culturale", din Universitate, în timp ce Tan Lifu a devenit comandant al Gărzilor Roşii, bande înarmate care răspândeau teroarea în China, şi care omorau fără discriminare. Ambii erau de o aroganţă extremă. Ei au deschis conflicte cu "banda reacţionară", au bătut profesori şi au colectat informaţii cu privire la studenţii şi profesorii care s-au opus echipei de muncitori bătăuşi. Toţi suspecţii au fost etichetaţi „de dreapta”. Pe scurt, Liu şi Tan au coordonat persecuţiile şi violenţele Revoluţiei Culturale la Universitatea din Beijing. Conform unor statistici incomplete, circa 300 profesori şi studenţi au fost clasificaţi drept "reacţionari" sau cu „vederi de dreapta” de către Comitetul Revoluţiei Culturale, condus de Liu Jing.
În timpul mandatului său de director adjunct al Biroului 610, Liu Jing a popularizat şi a implementat ordinele lui Jiang Zemin şi Luo Gan referitoare la persecuţie, inclusiv ordinul de a trage, oridinele de arestare masivă şi ucidere a adepţilor Falun Gong. A promovat şi condus programele de spălare a creierului adepţilor Falun Gong. În plus, Liu a minţit fără ruşine la diverse conferinţe în domeniul drepturilor omului şi la alte conferinţe de presă, în scopul de a discredita Falun Gong. A slăvit şi a lăudat acţiunea de suprimare a grupului. Din moment ce a persecutat Falun Gong atât de agresiv, după al şaisprezecelea Congres al Partidului, în noiembrie 2002, Liu Jing a devenit director al Biroului 610, ministru adjunct al Securităţii Publice, şi secretar adjunct PCC al Ministerului Securităţii Publice şi a fost chiar promovat în Comitetul Central al Congresului al Şaisprezecelea.
În martie 2004 şi noiembrie 2004, Liu Jing a fost acuzat în Canada de genocid, tortură şi crime împotriva umanităţii în procese atât civile cât şi penale.
Şeful securităţii judecat: Zhou Yongkang
În după-amiaza zilei de 27 august 2001, în timp ce se afla în vizită SUA, Zhou Yongkang, fost secretar de partid în provincia Sichuan, ministru în exerciţiu al Securităţii Publice, şi auto-proclamat nepot de-al soţiei lui Jiang, a fost dat în judecată în statul Illinois pentru implicarea sa în torturarea şi uciderea practicanţilor Falun Gong şi calomnierea Falun Gong. Yongkang era al doilea oficial PCC dat în judecată în afara graniţelor Chinei de către practicanţii Falun Gong. Conform unor relatări, Tribunalul Districtual pentru Districtul de Nord din Illinois a decis să accepte cazul fără probleme.
Mandatul lui Zhou în provincia Sichuan a coincis cu începerea persecuţiei lui Jiang Zemin împotriva Falun Gong. Zhou Yongkang a făcut tot ce a putut pentru a promova şi a participa direct la persecuţie. A autorizat, supravegheat şi aprobat metode de pedepsire, cum ar fi crime, tortură şi răpiri, în scopul de a intimida şi elimina aderenţii Falun Gong în jurisdicţia sa. De asemenea, a implementat o politică tulburătoare cerând pedepsirea membrilor familiilor aderenţilor: "Dacă părinţii practică, copiii trebuiesc daţi afară de la locurile lor de muncă; în cazul în care copiii practică, faceţi acelaşi lucru cu părinţii lor. Opriţi plăţile pensiilor lor şi tăiaţi-le resursele financiare". Patruzeci şi trei de cazuri confirmate de deces ale adepţilor Falun Gong (aici nu intră cazurile neconfirmate), s-au înregistrat în provincia Sichuan în timpul mandatului său..
Zhou Yongkang a adoptat o politică dură pe când conducea lucrurile în provincia Sichuan. Oamenii din Sichuan îl urau şi îl numeau pe la spate "groparul drepturilor omului". Pe lângă persecuţia împotriva Falun Gong şi a tibetanilor, Zhou Yongkang a suprimat, de asemenea, mass-media şi a persecutat reporteri.
Zhou Yongkang a venit la un moment cu ideea că mass-media trebuia să-l promoveze mai intens. După instrucţiunile sale, o fotografie mare de-a lui a trebuit publicată pe prima pagină a Cotidianului Economic din Chengdu pe 1 iulie 2001. După aceea, la solicitarea subalternilor săi, Zhou Yongkang a instruit ziarul să publice o fotografie mare a lui Jiang Zemin, a doua zi. Deşi cele două fotografii aveau aceeaşi dimensiune, faptul că fotografia lui Jiang a fost publicată pe 2 iulie, după cea a lui Zhou Yongkang, a dat motiv de bârfă întregii provincii.
În acelaşi timp, acţiunile lui Zhou Yongkang erau o palmă la adresa Constituţiei şi a legii. Îşi permitea să numească judecători şi să ţină discursuri maraton în Congresul Naţional al Poporului şi la Conferinţa Politică Consultativă. Când vorbea, toată lumea era instruită să stea docilă şi ascultătoare, să asculte cu atenţie respectuoasă, să nu viseze cu ochii deschişi şi în nici un caz să nu afişeze nici cel mai mic indiciu de oboseală.
Zhou Yonkang obişnuia să insulte cadrele de conducere din senin în timpul reuniunilor de Partid, şi se lăuda frecvent că este "trimis de guvernul central" şi "mâna dreaptă a preşedintelui Jiang". Era cunoscut pentru faptul că abuza sexual personalul feminin în hoteluri. Într-o sesiune a Congresului Poporului, Zhou Yongkang a tras într-un hotel unde chema deseori prostituate, stârnind indignarea Comitetului de Partid al provinciei şi a personalului hotelului, deşi nimeni nu îndrăznea să vorbească.
Jiang Zemin l-a înlocuit pe directorul Departamentului de Poliţie al oraşului Shanghai cu nepotul său, Wu Zhiming, care pe vremuri era acar. Pe de altă parte, Jia Chunwang, ministrul Securităţii Publice, nu făcea parte din banda lui Jiang. Aşa că atunci când un lider religios tibetan cu titlul de Buddha Garmaba a scăpat din China, Jiang a pretins că este furios şi l-a certat pe Jia Chunwang pentru incident. A ameninţat că îl va demite la prima nouă problemă – şi a adus vorba despre Bao Tong (secretarul lui Zhao Ziyang, liderul PCC aflat în arest la domiciliu). A doua zi, departamentul de poliţie a masat optsprezece poliţişti în faţa casei lui Bao Tong, pentru a-l urmări şi monitoriza pe acesta douăzeci şi patru de ore pe zi. Potrivit unor surse din cadrul elitei politice din China, scopul scandalului iscat din senin de Jiang Zemin era de a deschide calea pentru promovarea lui Zhou Yongkang în funcţia de ministru al Securităţii Publice.
Jiang îl plăcea pe Zhou Yongkang pentru eforturile sale neobosite în persecuţia Falun Gong. În scopul de a găsi pe cineva pentru a continua persecuţia împotriva Falun Gong după ce fusese dat jos din funcţie, Jiang l-a promovat pe Zhou în postul de ministru al Securităţii Publice (poziţie direct responsabilă pentru persecuţia Falun Gong), director adjunct al Biroului Central 610 (numele acestui birou a fost schimbat mai târziu devenind "Biroul de prevenire şi combatere a problemelor legate de culte", al cărei unic obiect de activitate era suprimarea mişcării Falun Gong) - şi secretar adjunct al Comitetului Politic şi Judiciar. Ca rezultat, Zhou a depus eforturi împotriva Falun Gong fără pic de scrupule.
După ce Zhou Yongkang a ajuns ministrul Securităţii Publice din Beijing, oamenii din provincia Sichuan spuneau că "cu cât eşti mai huligan, cu atât ai mai multe şanse să devii ministru al Securităţii Publice. Se pare că această ţară este fără speranţă". Cum era de aşteptat, stilul de lucru al lui Zhou era destul de diferit de cel al lui Jia Chunwang. El a construit un "sistem de prevenire şi control pentru ordinea publică", care viza suprimarea, fermă şi fără milă, a tuturor grupurilor care erau sau fuseseră împotriva lui Jiang.
Apoi, datorită lui Jiang, Zhou Yongkang a fost admis în Biroului Politic în timpul celui de-al şaisprezecelea Congres al Partidului şi promovat ca membru al Consiliului de Stat, deşi deţinea concomitent funcţia de ministru al Securităţii Publice.
În noiembrie 2004, aderenţii Falun Gong din Canada au deschis procese în instanţele canadiene împotriva a cinci foşti şi actuali oficiali PCC: Jiang Zemin, Luo Gan, Liu Jing, Zhou Yongkang, şi Li Lanqing.
Procesul lui Zeng Qinghong, consilierul lui Jiang
În octombrie 2002, o scrisoare de urmărire penală a fost prezentată Comitetului ONU împotriva torturii, Comisiei pentru drepturile omului, şi Tribunalului Penal Internaţional, acuzându-i pe Jiang Zemin, Zeng Qinghong, ministru al Departamentului de Organizare Centrală şi Luo Gan, secretar al Biroului Politic, de încălcări ale drepturilor omului. Scrisoarea afirma că aceştia poartă responsabilitatea pentru lansarea şi desfăşurarea genocidului împotriva Falun Gong. Era de asemenea exprimată speranţa, că Tribunalul Penal Internaţional va realiza o anchetă cuprinzătoare a activităţii criminale internaţionale a celor trei inculpaţi. Reclamanţii erau practicanţi Falun Gong din Canada, Statele Unite ale Americii, Franţa, Australia, Irlanda şi Hong Kong.
Pe 29 ianuarie 2005, pe când Zeng Qinghong se afla în vizită în America de Sud, Asociaţia Falun Dafa peruviană a intentat un proces penal împotriva lui, Jiang, Luo Gan şi Bo Xilai, acuzându-i de genocid şi crime împotriva umanităţii în timpul persecuţiei împotriva Falun Gong. Curtea Supremă de Justiţie peruviană a acceptat plângerea în aceeaşi după-amiază.
Zeng Qinghong era consilierul lui Jiang şi avea control unic asupra Departamentului de Organizare Centrală. El este cel responsabil pentru implementarea aspectelor organizatorice şi logistice ale planului genocidului pornit de Jiang împotriva Falun Gong, precum şi de aspectele ideologice ale sistemului de educaţie chinez. Potrivit unor surse interioare, Zeng Qinghong a dat multe sugestii infame cu privire la modul de implementare a persecuţiei.
Primul mandat de cercetare penală din sistemul juridic european, împotriva unui înalt funcţionar PCC, Li Lanqing
Li Lanqing a fost oficial acuzat de tortură de opt ori în Franţa, Belgia, Taiwan, Germania, Canada, Chile şi Olanda. Însă procesul din Franţa l-a afectat pe Li cel mai mult.
În 1999, Jiang s-a hotărât să suprime Falun Gong. Pe 10 iunie a aceluiaşi an, la ordinul lui Jiang, s-a constituit Grupul de Conducere pentru problema Falun Gong, numit mai apoi Biroul 610 (după data la care a fost înfiinţat). Li, care era prim vice prim ministru la acea dată, a fost atras de Jiang în mulţimea celor care conduceau persecuţia şi a devenit director al Biroului 610. Din 1999 până în 2003, Li Lanqing a fost responsabil de persecuţia din China.
Raportul anchetei Organizaţiei Mondiale pentru Investigarea persecuţiei împotriva Falun Gong (organizaţie de drepturile omului) a indicat faptul că Li Lanqing a condus personal persecuţia în multe domenii, inclusiv în ştiinţă şi tehnologie, literatură şi artă, educaţie, în cadrul muncii cu pensionarii şi aşa mai departe. El a ţinut, de asemenea, discursuri la conferinţe şi expoziţii de nivel naţional, al căror scop era defăimarea Falun Gong. Pe 26 noiembrie 1999, Li Lanqing a scris un raport special intitulat Aspecte privind lupta împotriva Falun Gong la o întâlnire cu trei mii de participanţi care a avut loc în Sala Mare a Poporului din Beijing.
Fiul lui Li Lanqing studiase în Europa. Mai târziu, acesta a moştenit imperiul comercial al tatălui său şi a lucrat la Compania de Maşini Grele, unde şi tatăl său lucrase pe vremuri. În 1995, compania a cooperat cu Suedia într-un proiect de 4,1 miliarde de yuani. În condiţii suspecte cele 4 miliarde s-au dus de râpă, cel mai probabil direct în buzunarele liderilor de la putere. Printre cele 4 miliarde de yuani pierdute, 1 miliard era legat direct de fiul lui Li Lanqing.
Cu toate că părţile în cauză au încercat să acopere ceea ce s-a întâmplat, după cum spune o zicală chineză, nu poţi acoperi focul cu hârtie. În oraşul Jinan, unde se afla compania, povestea a devenit cunoscută. La vremea aceea în provincia Shandong erau mulţi muncitori concediaţi. Oamenii erau oricum supăraţi. Când au aflat că fiul lui Li Lanqing a fost implicat într-o fraudă cu o sumă atât de uriaşă de bani, oamenii s-au înfuriat.
Wu Guanzheng, secretar al Comitetului de Partid al provinciei Shandong, a simţit creşterea nemulţumirii opiniei publice. A realizat că, dacă va continua să pretindă că nu ştie nimic despre fraudă, nu va putea să-şi păstreze poziţia. Aşa că a trebuit să facă aranjamente pentru o anchetă. Li Lanqing şi-a dat seama că fiul său nu avea niciun viitor dacă în provincia Shandong s-ar fi făcut într-adevăr investigaţii amănunţite. Din moment ce era singurul său fiu, şi cum nu putea suporta perspectiva de a-l vedea arestat şi poate condamnat la moarte, el a plâns în faţa lui Jiang Zemin, cerându-i ajutorul.
Deoarece Li Lanqing era un apropiat al lui Jiang, Jiang Zemin nu l-a tratat mai rău decât pe Jia Qinglin. Deoarece Jiang o scutise şi pe soţia lui Jia Qinglin de urmărire penală şi i-a acordat o cale de ieşire din situaţia în care se afla, Jiang a simţit că Li Lanqing n-ar trebui să sufere durerea "pierderii fiul său”. A dat ordinul de a "nu se trata fiecare caz în acelaşi mod" şi în cele din urmă totul s-a încheiat şi nimic nu i s-a întâmplat fiului lui Li. Astfel că Li a realizat tot mai mult că nu trebuie să-şi facă griji cu privire scandaluri, atâta timp cât îi era loial lui Jiang Zemin.
Spre sfârşitul anului 2002, ca şef al delegaţiei care aplica pentru organizarea expoziţiei internaţionale de la Shanghai, Li Lanqing a efectuat o vizită neoficială în Franţa. Pe 4 decembrie, în baza tratatelor ONU şi a legilor franceze în materie de drepturile omului, patru practicanţi Falun Gong din Franţa, Irlanda şi Canada l-au acuzat pe Li Lanqing de tortură prin avocaţi eminenţi în domeniul drepturilor omului: Georges-Henri Beauthier şi William Bourdon.
Bourdon este un avocat implicat în judecarea cu succes a fostului dictator chilian Augusto Pinochet. Din momentul în care a fost intentat procesul la Nisa, Li Lanqing nu s-a mai simţit confortabil sau relaxat. PCC a încercat să oprească procesul, prin canale diplomatice, şi a încercat să-l împiedice să continue în instanţele din Nisa. În iulie 2003, Georges-Henri Beauthier şi William Bourdon au transferat cazul la Paris, unde Curtea Penală fost de acord să-l accepte.
În iulie 2004, instanţa penală a trimis o cerere de anchetă unei agenţii judiciare chineze, solicitând autorităţilor să investigheze cazul persecuţiei unui cetăţean francez, doamna Helene Petit, precum şi cele ale altor adepţi Falun Gong. Helene Petit a fost arestată în Piaţa Tiananmen, în noiembrie 2001 şi a fost bătuta de ofiţerii de poliţie chinezi. Cererea este probabil primul act de investigaţie împotriva unui oficial senior al PCC în istoria judiciară a Franţei şi chiar a Europei.
În decembrie 2004, instanţa a numit un judecător de cameră preliminară să se ocupe de caz, lucru care a indicat că acest caz a trecut într-o etapă ulterioară.
Mass-media franceză a vorbit de acest caz, susţinând că este remarcabil că adepţii Falun Gong au făcut progrese atât de mari în strădaniile lor pentru respectarea drepturilor omului. Li Lanqing l-a urmat îndeaproape pe Jiang, şi drept rezultat a fost dat în judecată în Occident. Dacă chiar şi Jiang Zemin a putut fi acţionat în justiţie în Occident, la ce se putea aştepta Li Lanqing?
va urma...
(Copyright © 2005 The Epoch Times)
