Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 21 (1)

Valuri de procese în întreaga lume; prins în plasa justiţiei, Jiang nu are unde să se ascundă

După ce Jiang Zemin a fost dat în judecată în Chicago, el a devenit preocupat imediat de modul de abordare a proceselor deschide în toată lumea de aderenţii Falun Gong.

Se spunea că Jiang a emis ordinul: "de a face totul pentru a preveni ca Falun Gong să câştige procesele". Falun Gong a devenit astfel prima prioritate, atât militară cât şi economică. Jiang era dispus să facă sacrificii economice enorme în schimbul intervenţiei - sau ajutorului - guvernului SUA în procesul în care era inculpat. În acest scop, Jiang a trimis "pe tăcute" o echipă compusă din douăzeci şi şapte membri, la ambasada chineză din Washington, DC. Misiunea echipei era de a identifica hobby-urile şi interesele congresmenilor şi senatorilor, astfel încât Jiang, acţionând din aceste perspective, să le câştige sprijinul şi să-i determine să facă lobby în numele său.

Cu toate acestea, lucrurile n-au mers după cum a sperat Jiang. În iunie 2005, treizeci şi cinci de avocaţi din douăzeci şi nouă ţări au constituit o echipă pentru a-l aduce pe Jiang în faţa justiţiei; la acest momernt (n.r când a fost scrisă cartea, 2005) grupul a deschis şaisprezece procese împotriva lui Jiang în cincisprezece ţări diferite. Totalul proceselor împotriva lui Jiang şi a celorlalte procese împotriva oficialilor PCC - în număr de douăzeci şi două - se ridica astfel la un total de patruzeci şi cinci. Ele aveau ca obiect suprimarea Falun Gong. Acesta reprezintă cea mai mare mobilizare juridică internaţională pe linia drepturilor omului, după cel de-la doilea Război Mondial.

Din punct de vedere al gradului în care l-au afectat şi deranjat pe Jiang cât şi a posturii lor internaţionale, aceste procese justifică o privire mai atentă.

1. Primul proces împotriva lui Jiang

În august 2000, Chu O-Ming din Hong Kong şi Jie Wang din Beijing au trimis o scrisoare petiţie la Procuratura Supremă a Poporului din Beijing, acuzându-i pe Jiang, Luo Gan şi Zeng Qinghong de interzicere şi suprimare ilegală a Falun Gong. Acesta a devenit primul proces împotriva lui Jiang. După ce Procuratura a primit scrisoarea, inculpaţii Jiang şi Luo Gan au emis un ordin de arestare a reclamanţilor. La două săptămâni după ce scrisoarea a fost trimisă prin poştă, cei doi reclamanţi au fost arestaţi în Beijing. Wang Jie a fost persecutat până la moarte în 2001 şi Chu O-Ming a fost condamnat la cinci ani de închisoare în secret şi se afla (n.r.: la data editării cărţii) încă în custodie în închisoarea Chadian din oraşul Tianjin.

Din moment ce clica lui Jiang a început persecuţia pe scară largă împotriva lui Falun Gong în 1999, Chu O-Ming şi Wang Jie şi-au cumpărat cărţi de drept, căutând dispoziţiile legale relevante în paginile lor. Mai târziu ei au elaborat dosare care detaliază ilegalitatea persecuţiei, bazându-se pe legislaţia sistemului judiciar al Chinei. Cei doi au terminat de scris scrisoarea de petiţie către Procuratura Supremă a Poporului în iulie 2000. Scrisoarea i-a acuzat pe Jiang (pe atunci preşedinte, secretarul general al Partidului Comunist Chinez, şi preşedintele Comisiei Militare Centrale), Luo Gan (pe atunci consilier de stat şi secretar al Comitetului Politic şi Judiciar) şi Zeng Qinghong (pe atunci membru al Biroului Politic, şef al secretariatului Comitetului Central, şi ministru al Organizării) de persecuţia Falun Gong, susţinând că aceştia [1] au "afectat serios reputaţia statului, moralitatea socială şi au subminat instituţiile statului, Constituţia şi legislaţia". Pe 25 august, Chu O-ming şi Wang Jie au trimis scrisoarea de la un oficiu poştal situat pe strada Changan din Beijing.

După ce Jiang şi Luo Gan au aflat de acest lucru, au devenit agitaţi şi exasperaţi, ordonând imediat o razie în masă, ca şi cum cazul era un incident major. Curând după aceea, s-a constatat că Chu-Ming, fusese pe vremuri manager al departamentului de comerţ internaţional în Compania Petrochimică Yanshan din Beijing. Ca urmare a acestui indiciu, pe 7 septembrie la ora 11 noaptea - la două săptămâni după ce scrisoarea fusese trimisă prin poştă - peste douăzeci de poliţişti sub acoperire din districtele Haidian şi Fangshan au înconjurat apartamentul în care locuiau temporar Chu O-Ming şi Wang Jie şi i-au arestat.

Jiang şi Luo Gan îşi revarsă ura

După ce Chu O-Ming şi Wang Jie au fost arestaţi pe 7 septembrie, o vreme nu s-a ştiut nimic despre ei. În urma întrebărilor ridicate prin diverse canale de adepţii Falun Gong şi prieteni despre situaţia lor, s-a aflat că cei doi au fost "arestaţi la ordinele directe ale lui Jiang şi Luo" şi "nimeni nu are voie să investigheze această problemă sau să intervină pentru ei".

După ce Chu O-Ming şi Wang Jie au fost arestaţi, Jiang şi Luo Gan n-au avut despre ce să-i interogheze, ci îi ţineau sub arest pentru a-şi vărsa furia. Prin urmare, ofiţerii de poliţie nu s-au deranjat să-i interogheze - n-aveau de ce - ci i-au bătut şi schingiuit. Cu toate acestea, ambii au rămas hotărâţi şi neclintiţi şi mai degrabă ar fi murit decât să-şi trădeze conştiinţa. Deoarece Wang Jie era cetăţean chinez (Chu nu era), el a fost supus la metode de tortură şi mai oribile.

Pe 30 noiembrie 2000, Spitalul de Medicină chineză şi vestică din Beijing scria pe foaia medicală a lui Wang Jie, la rubrica "Înregistrarea Diagnosticului şi Tratamentului" (Rezultatele medicale nr. 53791) că [Wang] a fost tratat în spital de pe 24 până pe 30 noiembrie, un total de şapte zile. Diagnosticul la ieşire a fost insuficienţă cronică renală şi glomerulonefrită". La acel moment greutatea lui Wang Jie scăzuse la cincizeci kg (faţă de şaptezeci kg, înainte de arestarea sa)

Pe 30 noiembrie, 2000 rudele lui Wang Jie au fost notificate de către autorităţi să vină să depună cauţiune pentru Wang şi să aştepte procesul. Potrivit surselor apropiate, la momentul acela Wang Jie era complet confuz mental. Îşi pierduse controlul asupra intestinelor şi vezicii urinare, şi avea nevoie de dializă la fiecare două zile. Reporterii au văzut o altă declaraţie, care afirma că Wang Jie a fost tratat în Spitalul Prieteniei din Beijing, afiliat cu Universitatea de Ştiinţe Medicale Capital, de pe 30 noiembrie pe 16 decembrie (un total de şaisprezece zile), cu o taxă totală de 9806,98 de yuani (1.200 dolari) cea mai mare parte fiind costul de dializă.

Când Wang Jie a fost internat în Spitalul Prieteniei din Beijing, ofiţerii de poliţie au vegheat asupra lui în spital în fiecare zi. Starea lui de sănătate nu s-a îmbunătăţit, iar el n-a scos niciun cuvânt în această perioadă. Apoi ofiţerii de poliţie au permis familiei sale să-l ducă înapoi acasă să fie tratat prin metode ale medicinei tradiţionale chineze, în aşteptarea procesului. Intenţia lor era să-i permită să se recupereze, astfel încât să-l poată aresta din nou şi persecuta continuu.

"Momentul cel mai dureros a fost atunci când ofiţerii de poliţie m-au lovit cu genunchii în rinichi"

După ce Wang Jie a fost adus înapoi acasă, simptomele sale au început să scadă în intensitate. Cu toate acestea, încă nu-şi putea mişca trupul, ca să nu mai vorbim de mersul pe jos. Atunci când membrii familiei sale au întrebat ce fel de suferinţă a avut în timp ce se afla în custodia poliţiei, el nu a răspuns, dar ochii i s-au umplut de lacrimi.

La sfârşitul lunii aprilie 2001, Wang Jie a fost dus în străinătate cu ajutorul unor oameni inimoşi. Pe 2 mai, unii practicanţi Falun Gong au descoperit că Wang Jie afişa simptome de pierdere a memoriei, dificultăţi de respiraţie şi slăbiciune musculară extremă. Cineva a adus articole de pe website-ul Minghui care descriau abuzurile îngrozitoare comise de poliţie (inclusiv grozăviile despre turnatul apei clocotite pe piele, arderea cu ţigări, congelare şi bătăi), pe care aderenţii Falun Gong le suferiseră în mod prea frecvent, precum şi poveşti de cultivare despre Buddha Milarepa, toate pentru a-l încuraja pe Wang Jie. Într-o zi, Wang a început brusc să vorbească, spunând, "Am experimentat toate aceste torturi". Wang l-a întrebat odată pe un alt adept aflat alături de el, "Aţi auzit vreodată de peştera Zhazi? Am suferit torturi similare cu cel experimentate în Peştera Zhazi". Prietenul l-a întrebat: "Când ai fost bătut, ţi-a fost frică?". Wang Jie, care era o fire rezervată, a deschis brusc ochii larg şi a spus: "Asta ar fi de neconceput! "

Pielea din jurul gleznelor lui Wang Jie era sfâşiată până la os din cauza lanţurilor pe care le purtase. Rănile nu i s-au vindecat mult timp după aceea. Wang a declarat că unul dintre mijloacele de tortură folosite adesea de poliţie era acela de a înfăşura o persoană într-o pătură înainte de a o bate violent. În acest fel, rănile nu erau vizibile.

Un prieten l-a întrebat o dată pe Wang, "Care a fost momentul cel mai dureros?" Wang a răspuns: "Când ofiţerii de poliţie m-au lovit cu genunchii în rinichi". După ce Wang a fost răpit de la centrul de detenţie al districtului Fangshan, a fost bătut de poliţie în fiecare zi. Ofiţerii de poliţie au primit instrucţiuni precise de la Jiang şi Luo Gan. Nu se oboseau cu vreun interogatoriu, ci doar îl băteau fără milă. După ce ofiţerii de poliţie l-au lovit cu genunchii în rinichi cu înverşunare, Wang a intrat în comă timp de o lună şi şi-a recăpătat cunoştinţa numai după ce a fost salvat.

În zilele sale finale, Wang avea transpiraţii nocturne. Uneori, după ce lua una sau două înghiţituri de mâncare, el voma sânge cu violenţă, iar sângele avea un aspect gros şi făinos. La amintirea acestei experienţe, o sursă apropiată a declarat că acesta era un simptom asociat frecvent cu leziuni la nivelul sistemului nervos central. La acel moment Wang Jie era extrem de slăbit. Pentru a-şi menţine respiraţia în timp ce dormea noaptea, trebuia să-şi dea încet la o parte elasticul de la pantalonii de pijama pentru a diminua presiunea bandei elastice pe talie. Îndura durerea tăcut şi ferm. În miezul nopţii de 18 iunie 2001, Wang Jie s-a prăbuşit la toaletă şi nu s-a mai ridicat. El avea treizeci şi opt de ani la momentul respectiv.

În februarie 2001, membrii familiei lui Chu-Ming O au fost notificaţi de către autorităţi să meargă la Districtul Fangshan pentru a-l ridica pe Chu O-ming. Cu toate acestea, atunci când membrii familiei sale au ajuns la Fangshan District, ofiţerii de poliţie au pretins că acesta fusese deja ridicat, dar nu au dezvăluit cine l-a luat.

În aprilie 2001, membrii familiei lui Chu au fost notificaţi din nou şi au aflat că Chu a fost condamnat în secret la cinci ani de închisoare şi transferat la închisoarea Chadian din oraşul Tianjin. Ofiţerii de poliţie l-au ţinut sub supraveghere strictă. Chu a fost numit "ultimul în închisoare", deoarece nu numai că a refuzat să-i fie spălat şi transformat creierul, dar, de asemenea, a scris scrisori de apel în fiecare lună.

Ofiţerii de poliţie i-au spus că dacă va scrie una dintre cele "patru declaraţii" (certificatul de garanţie că nu va mai practica Falun Gong, declaraţia de căinţă că a făcut-o, declaraţia de separare de mişcarea Falun Gong şi declaraţia de auto-expunere şi auto-critică), va fi eliberat. Dar Chu a rămas cu credinţa lui şi n-a acceptat compromisul. De asemenea, autorităţile închisorii nu au trimis niciodată scrisorile de apel ale lui Chu către birourile desemnate.

Începând cu august 2001, practicanţii Falun Gong din Hong Kong şi America au făcut eforturi masive, cerând eliberarea lui Chu O-Ming, care era rezident Hong Kong. Mass-media din străinătate, precum Associated Press, BBC, Agenţia France Presse, Apple Daily etc, a raportat această situaţie.

2. Procesul de care s-a temut Jiang cel mai mult

Procesul de care Jiang se temea cel mai mult era cel deschis în Statele Unite în Chicago, în octombrie 2002.

În China continentală, Jiang a monopolizat puterea Partidului Comunist, pe cea a guvernului şi pe cea militară, lăsându-i pe cetăţenii chinezi neputincioşi în faţa sa. După ce Chu O-Ming şi Wang Jie au fost persecutaţi îngrozitor pentru depunerea scrisorii împotriva lui Jiang, adepţii Falun Gong din străinătate au început să-l dea în judecată pe Jiang folosind instanţele din întreaga lume.

De ce este posibil ş-i fie intentat proces lui Jiang în Statele Unite?

Jiang a jucat mereu rolul clovnului în societatea occidentală, sperând astfel să poată oferi imaginea unei persoane deschise. Din afară, caracterul pare să fie puternic, dar în interior este slab. El ignora adesea opiniile propriului său popor, dar îi păsa foarte mult de atitudinea comunităţii internaţionale. Deşi el suprimat Falun Gong fără motiv în interiorul Chinei, în străinătate el a negat categoric existenţa oricărei persecuţii. Când ochii comunităţii internaţionale au început să se aţintească asupra persecuţiei, Jiang a schimbat rapid politica şi a continuat persecuţia pe ascuns încercând să-i dea o apariţie de legalitate. Când practicanţii Falun Gong au reuşit să expună legal ororile persecuţiei pe plan internaţional şi au ajutat comunitatea internaţională să înţeleagă esenţa persecuţiei, Jiang şi acoliţii săi au devenit extrem de speriaţi.

Dorinţa urgentă a lui Jiang de a muşamaliza lucrurile şi suprima Falun Gong în străinătate poate fi remarcată într-un articol publicat în Washington Post pe 9 martie 2001. [2] A fost raportat că trei diplomaţi chinezi care lucrau pe teritoriul SUA s-au aflat în vizită la Washington. Cei trei erau: ministrul adjunct al Afacerilor Externe, Zhu Qizhen, fostul ambasador la ONU, Li Daoyu, precum şi fostul ambasador în Canada, Zhang Wenpu. Consilierii naţionali de securitate de la Casa Albă au crezut că cei trei foşti diplomaţi vor să discute despre vânzările de arme ale Americii către Taiwan, rezoluţia la momentul acela pentru condamnarea situaţiei drepturilor omului din China pe care SUA voia să o pună pe ordinea de zi a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului, şi sistemului de apărare naţional al SUA, printre altele. Secretarul american pe probleme de securitate naţională, Condoleezza Rice, era de asemenea, pregătită să dialogheze cu privire la aceste probleme cu cei trei bărbaţi. Cu toate acestea, în mod neaşteptat, când ambele părţi s-au aşezat iniţial să discute, unul dintre foştii ambasadori a luat o hârtie scrisă în prealabil şi a început s-o citească. Conţinutul cuprindea pomelnicul guvernului chinez împotriva Falun Gong. Le-a luat aproximativ douăzeci de minute pentru a o citi. Conform articolului din Washington Post, Rice a fost destul de iritată de predica oferită de oficialii chinezi. După ce au terminat de citit, Rice a încheiat în grabă şedinţa şi a plecat furioasă.

Democraţia şi libertatea sunt fundamentele Americii. Puritanii au venit în America cu secole în urmă, pentru a evita persecuţiile religioase şi pentru a-şi exercita libertatea de credinţă. În mod natural, americanii apreciază mult libertatea religioasă şi drepturile omului. Părinţii fondatori ai Americii, precum Madison, Jefferson, etc. au scris un volum masiv, expunând ideea că oamenii ar trebui să se bucure de libertate religioasă şi de drepturi inalienabile. În 1789, când America a început să-şi construiască sistemul judiciar federal, Camera Reprezentanţilor şi Senatul au votat "Alien Tort Claims Act" , care permite avocaţilor americani să solicite despăgubiri pentru acţiunile ilegale comise în străinătate de non-americani. În 1992, Camera Reprezentanţilor şi Senatul au adoptat printr-un vot unanim Legea Victimelor Torturii, care permite instanţelor americane să ia în considerare genocidul, crimele de tortură şi alte crime împotriva umanităţii. Nu contează de unde sunt acuzaţii sau dacă crimele sunt înfăptuite sau nu pe teritoriul american. Infractorii pot deveni inculpaţi atât timp cât pun piciorul pe pământul Americii. De exemplu, după ce fostul dictator filipinez, Ferdinand Marcos, a fugit în Hawaii, Marele Juriu federal din SUA a emis un rechizitoriu în Manhattan, New York, pe 21 octombrie 1988 şi l-a acuzat pe Marcos şi pe soţia lui de fraudă. Alte ţări democratice au de asemenea legi similare.

Crima de genocid

Persecuţia lui Jiang împotriva Falun Gong încalcă complet legislaţia chineză, şi încalcă, de asemenea, convenţiile internaţionale. Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia privind prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid în 1948, în care se afirma că genocidul este orice act comis cu intenţia de a distruge, în totalitate sau în parte, un grup naţional, etnic, rasial sau religios, şi că persoanele care au comis genocid se pedepsesc, indiferent dacă sunt conducători constituţionali, funcţionari publici sau persoane private, şi că nimeni nu se poate bucura de imunitate. De asemenea, crimelor de genocid li se aplică "principiul competenţei universale", care oferă instanţelor naţionale capacitatea de a investiga şi urmări în justiţie o persoană suspectată de genocid în lume, indiferent de naţionalitatea celui acuzat sau victima sau locul infracţiunii,.

Prin urmare, procesele împotriva lui Jiang au suficiente baze juridice. Cele două legi americane oferă Falun Gong temeiul juridic pentru a-l acţiona în justiţie pe Jiang în America. În octombrie 2002, în perioada vizitei lui Jiang la Chicago, aderenţii Falun Gong au reuşit cu succes să-i remită citaţia şi au intentat un proces împotriva sa într-un tribunal american.

Puterea legii pentru a intimida

Procesul intentat împotriva lui Jiang în Chicago a fost o piatră de hotar. În cursul prezentării cazului în faţa diferitelor niveluri ale instanţelor americane, toată lumea a înţeles că Jiang a comis genocid şi tortură împotriva Falun Gong.

În plus, procesul a pornit o reacţie în lanţ de a-l da în judecată pe Jiang la nivel global. Au fost deschise procese împotriva lui Jian unul după altul în întreaga lume. În total, mai mult de 30 de avocaţi din diferite ţări l-au dat în judecată pe Jiang. Este ceva fără precedent în istoria lumii şi a legii, ca atât de mulţi avocaţi să dea în judecată în comun aceeaşi persoană.

Procesul a creat, de asemenea, un impact foarte puternic în China. Oficialii din diferite departamente şi agenţii care au fost implicaţi în persecuţia împotriva Falun Gong au trebuit să se oprească şi să se gândească serios la ceea ce fac. Ei ştiau că oricine a avut o contribuţie în timpul persecuţiei, într-o zi va avea parte de aceeaşi soartă, anume de a fi dat în judecată.

Procesul a servit atât intereselor Americii cât şi Chinei. În primul rând, Declaraţia de Independenţă oferă garanţii că toată lumea aflată în SUA se bucură de dreptul la libertatea de credinţă, de imunitate la tortură, imunitate la sclavie şi imunitate la crimele împotriva umanităţii. Deci, stoparea crimelor de genocid şi tortură comise de Jiang este în conformitate cu principiile fondatoare ale Americii. În al doilea rând, procesul apără drepturile chinezilor dobândite prin naştere şi corespunde intereselor lor.

China, cu siguranţă, nu este echivalentă cu Partidul Comunist Chinez. Induşi în eroare de propaganda PCC, mulţi chinezi nu înţeleg acest lucru şi uită că ţara numită China are rădăcini spirituale, culturale şi morale extraordinare. Poporul chinez adevărat nu ar face o Revoluţia Culturală, un masacru în Piaţa Tiananmen, şi nu ar reprima Falun Gong. În acest sens, procesul a fost în concordanţă cu spiritul Chinei.

O altă bătălie

Pe lângă lupta pentru proces, în timpul celor trei zile de vizită ale lui Jiang la Chicago, a mai existat şi un alt tip de luptă.

Înainte ca Jiang să sosească în Chicago, în octombrie 2002, Preckwinkle Alderman din districtul al 4-lea din Chicago a propus o rezoluţie de sprijinire a Falun Gong în cadrul Consiliului Oraşului. Rezoluţia a condamnat ferm reprimarea adepţilor Falun Gong, şi a cerut guvernului american să investigheze acuzaţiile de activităţi ilegale, comise pe teritoriul Statelor Unite, de către guvernul Republicii Populare Chineze şi de diplomaţii săi: acuzaţiile de hărţuire ilegală a cetăţenilor americani şi rezidenţilor care practică Falun Gong, a oficialilor federali şi locali în Statele Unite care susţin Falun Gong, şi de a-i aduce pe cei responsabili în faţa justiţiei sau chiar de a-i deporta. Ulterior, Comitetul de Relaţii Umane al oraşului Chicago a organizat o audiere publică. Ei au adoptat în unanimitate rezoluţia şi au transmis-o Consiliului oraşului. Pe 6 noiembrie 2002, ora 10 dimineaţa, Daley, primarul oraşului Chicago, şi toţi membrii Consiliului municipal al oraşului, s-au adunat în camera de consiliu din Primăria din Chicago. După ce rezoluţia de a sprijini Falun Gong a fost citită, a fost adoptată în unanimitate. [3]

Rezoluţia a fost adoptată în timpul perioadei de timp în care Jiang se afla în vizită. Efectele se vor vedea pe termen lung. Cu toate acestea, o altă bătălie abia începuse.

Într-o zi, în vara lui 2003, un bătrân, aderent Falun Gong, medita în faţa Consulatului chinez din Chicago. Un taxi a oprit în faţa lui. O persoană a ieşit din taxi, i-a plasat o scrisoare, şi apoi a plecat. Bătrânul n-a putut citi în limba engleză. Seara, prietenii lui, care au putut să citească în engleză, au descoperit că Xu Jinzhong, noul consulul general chinez în Chicago, adresase o scrisoare parlamentarilor statului Illinois, în care le solicita să nu sprijine procesul intentat în Chicago. Legiuitorii locali erau mişcaţi de experienţa chinuitoare a aderenţilor Falun Gong în China, şi ştiau că adepţii Falun Gong făceau exerciţii în faţa Consulatului chinez în fiecare zi. Scrisoarea de înfierare adresată legislatorilor americani de către Consulatul chinez a servit mai târziu ca dovadă la proces.

Pe data de 10 iunie 2003, treizeci şi opt de membri ai Congresului, au înaintat o declaraţie "Amicus Curiae" ("prieten al curţii") pentru a sprijini procesul împotriva lui Jiang, exprimând un punct de vedere diferit faţă de cel propus de Departamentul de Justiţie, care dorea să pună capăt procesului. Referindu-se la problema dacă inculpatului i-ar putea fi acordată imunitatea ca şef de stat, documentul a subliniat faptul că principiul de bază pentru a stabili imunitatea pentru şefii de stat sună astfel: un recurs de imunitate n-ar trebui să fie acordat, prin mijloace diplomatice, sub pretextul puternicei presiuni politice, ci ar trebui mai degrabă judecat în instanţă în baza standardelor legale.

Procesul a şocat conducerea chineză. PCC a dezvăluit prin canale diplomatice Statelor Unite şi altor ţări că "Jiang Zemin este dispus să plătească orice preţ pentru a evita acest caz al urmăririi penale", [4], şi a cerut SUA să pună capăt procesului, invocând imunitatea pentru şefii de stat. Unii oficiali de stat au arătat că principalul diplomat chinez care a tratat acest caz a fost extrem de nervos atunci când le-a transmis punctul de vedere al PCC privind procesul împotriva lui Jiang. Diplomatului i-a fost atât de frică să nu facă vreo greşeală încât el a scos documentul oficial şi a citit punctul de vedere al PCC cuvânt cu cuvânt. Un funcţionar de la Ambasada Chinei a dezvăluit în privat, că Ambasadei i-a fost solicitat să raporteze imediat toate ştirile internaţionale cu privire la proces şi toate materialele cu privire la deschiderea procesului liderilor Partidului Comunist din Beijing, deoarece membrii Comitetului permanent al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez doreau să le citească imediat.

[1] "Beijing Jiang Şu Yi Yi Liang şi Yuangao Panxing" (Procesul împotriva lui Jiang Zemin: un reclamant mort, altul închis). Dajiyuan, 4 ianuarie 2005. http://www.epochtimes.com/gb/5/1/4/n769403.htm.

[2] John Pomfret, "Beijing-ul tulburat din străinătate; Fondatorul Falun Gong din New York conduce o campanie de protest" The Washington Post. 9 martie 2001, pagina A 01

[3] "Primarul oraşului Chicago şi consiliul municipal votează în unanimitate rezoluţia pentru susţinerea Falun Gong," Clearwisdom.net. 8 noiembrie 2002. http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2002/11/8/28544.html.

[4] "Citarea lui Jiang Zemin în tribunal şochează guvernul chinez; funcţionarii încearcă să găsească modalităţi de scăpare" Clearwisdom.net, 15 aprilie 2003. http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2003/4/15/34542.html.

[5] Ping Gong. "Yi Qi De Bei Lishi Mingji Susongan" (un proces care va rămâne în istorie). Dajiyuan, 20 mai 2004. http://www.epochtimes.com/gb/4/5/20/n544288.htm.

[6] Wang Lulu. "Mei Falu Jiaoshou: Şu Jiang An Shi Shijie Renquan Yundong Yibufen (Profesor de drept american: procesul împotriva lui Jiang este o parte a Mişcării Internaţionale pentru Drepturile Omului). Dajiyuan, 11 august, 2003. http://www.epochtimes.com/b5/3/8/11/n357195.htm.

[7] Traducere de Benjamin Jowett.

[8] "Tribunal american susţine vinovăţia secretarului partidului din Beijing, Liu Qi, pentru crime de tortură" Clearwisdom.net, 18 decembrie 2004.. http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2004/12/19/55732.html.

[9] Li Hua. "Luo Gan a Zao Fang Ou Lianhuan Qisu (Luo Gan adus în faţa justiţiei în timpul vizitei în Europa). Dajiyuan, 20 septembrie 2003. http://www.epochtimes.com/gb/3/9/20/n379378.htm.

va urma...

(Copyright © 2005 The Epoch Times)

Înapoi la Cuprins